Despre democratie cu Condoleezza Rice (I)

Rice face distinctia intre regimuri totalitare (de ex. Italia lui Mussolini) si regimuri autoritare, care permit functionarea unor grupuri independente – ONG, etc – partide  politice („care există dar nu functionează”). Exemple mentionate – Cuba, Rusia. Exista apoi, consideră dr Rice, regimuri quasi-democratice – gen Liberia, Tunisia, mai recent in Turcia si Ungaria. Intrebarea pe care si-o pune autoarea  este care ar trebui sa fie rolul marilor puteri atunci cand in astfel de tari au loc represiuni asupra cetatenilor. Fără să dea un răspuns clar, Rice afirmă că „suveranitatea nu oferă imunitate in ceea ce priveste represiunea (reprimarea)”.

Bună cunoscătoare a istoriei Ucrainei, dr Rice se referă la incercarea de a introduce Ucraina in zona NATO si la esecul de la Summitul de la Bucuresti. „Russia’s tolerance for NATO expansion – and, it turns out, Germany’s – finally reached its limits at the Nato summit in Bucharest in 2008”. Asa incăt a fost agreat doar un comunicat prin care se lăsa „usa deschisă” pentru Ucraina si Georgia. Autoarea mentioneaza o discutie cu presedintele Putin in care acesta a rostit formula celebră „Ucraina este o tară inventată („a made-up country”). Autoarea aminteste tensiunile dintre rusi si ucrainieni din timpul celui de-al doilea război mondial, apoi „cadoul” lui Hrushciov către Ucraina (Crimeia), si „revolutiile” succesive (unele portocalii – in mare măsură, rezultatul unei bătălii pentru influentă si control intre Rusia si Occedent. „Yulia” revine de mai multe ori in tablou – „frumoasă, bogată, populară si foarte competitivă”. Si anti-coruptă, as adăuga eu. Nu cred că trebuie puse la socoteală cele câteva zeci de milioane de dolari obtinuti din afaceri cu gazul rusesc…pentru că ea este un „freedom fighter”. Lăsând la o parte aceste mici răutăti ale mele, se pare că „Yulia” va candida din nou, de data aceasta fara cunoscutul cozonac pe cap. Vom vedea ce se va intâmpla. Condoleezza Rice consideră că au avut loc trei revolutii in Ucraina, in ultimii 25 de ani – independenta, revolutia oranj si Maidanul (!) – si că ar fi suficient. Adaug eu, depinde cine va câstiga alegerile prezidentiale din acest an!