I-am telefonat lui Sorin Roşca Stănescu, dar nu ca să-i spun că mi se pare dubioasă expresia "Guvernul de la Bucureşti" şi că nu-mi place şi că nu-mi place în asemenea măsură, încât am interzis-o în Redacţia BURSA.

Noilor ziarişti care se angajează la BURSA le explic că nu avem niciun alt Guvern care, eventual, să fie în exil şi că, deci, nu putem spune "Guvernul de la Bucureşti" decât dacă vrem să sugerăm că România este condusă din Germania, din SUA sau de aiurea, ceea ce Sorin Roşca Stănescu spune explicit în alte articole.

Dar, de fapt, numeroşi ziarişti tineri folosesc expresia "Guvernul de la Bucureşti", fără să vrea să spună, ca Roşca Stănescu, că suntem o colonie.

Ziariştii tineri nu intenţionează asta şi nici nu se gândesc că asta ar putea să însemne, ci ei cred că expresia "Guvernul de la Bucureşti" îi "profesionalizează", iata că ei vorbesc ca "marii ziarişti".

Prostia asta are rădăcini adânci, pâna la Radio Europa Liberă, care, într-adevăr, înainte de 1990, se afla în exil (la Munchen), iar exilul era un exil politic, iar "Guvernul de la Bucureşti" într-adevăr nu era şi Guvernul ziariştilor români care transmiteau de la Europa Liberă şi deci expresia "Guvernul de la Bucureşti" era justificată.

La Revoluţie, securiştii comunişti din presă au vrut să arate că ei fac presă occidentală şi au preluat să exerseze şabloanele de limbaj ale postului de radio Europa Liberă, a cărui ascultare fusese interzisă până atunci.

Astăzi, vezi la televizor cum se umfla-n importanţă un tânar cu microfon în Piaţa Victoriei, spunând "Guvernul de la Bucureşti", cu clădirea Guvernului în spatele lui.

Caraghios.

Habar n-are ce spune.

Tot aşa s-a împrăştiat şi expresia "românii" - românii-n sus, românii-n jos, ca şi când ungurii, romii, germanii, lipovenii, evreii, armenii şi olandezii ar fi fost exterminaţi.

"Românii" - rasă pură.

Aşa se exprimau cei de la Radio Europa Liberă - "românii" - pentru că ei erau înconjuraţi de nemţi, dar şi pentru că noi, cei din ţară, ne găseam sub un regim opresiv care ne ţinea gura închisă şi pentru că vocea noastră liberă era Europa Liberă.

Deci, românii, o masă de muţi.

O masă de retardaţi, lipsiţi de drepturi.

De aici, tânărul ziarist care vorbeşte despre "români", ca şi când el nu ar fi şi el român, îşi închipuie că şi-a pus insigna de european care vorbeşte cu superioritate despre locul de origine.

Este dispreţ.

Îşi dispreţuieşte mama.

În loc să-i spună "mama", îi spune "românco".

În loc să vorbească despe "ai noştri", le spune "români" şi deseori afirmă că românii sunt proşti şi uită că şi el e român.

Desigur, expresia poate fi justificată prin aceea că toţi suntem cetăţeni ro­mâni şi, deci, este licit să vorbim des­pre ceilalţi ca despre români.

Dar de unde ştim că un fost PRM-ist, când spune "român"se referă la cetăţenie, iar nu la etnie?

Şi dacă acela care o spune nu a fost PRM-ist, atunci suntem siguri că prin expresia "românii" se referă la cetăţenie?!

Nu, nu putem fi siguri.

Cred că expresia este folosită abuziv şi are darul să strecoare şovinis­mul.

Şi de data asta nu e vorba că expresia este folosită doar de tineri ziarişti, ci şi de (mai ales) politicieni de mare vizibilitate publică - îl menţionez fie şi numai pe Klaus Iohannis, care e mereu cu "românii"-n gură, ceea ce e destul de lipsit de sensibilitate la un etnic german.

Dar nu de asta i-am telefonat lui Sorin Roşca Stănescu, pentru că, deşi nu cred că s-a gândit la astfel de mărunţişuri, totuşi el are nişte convingeri politice care, de fapt, îl justifică să folosească expresia "Guvernul de la Bucureşti" (ba chiar şi "români"), oricât m-ar deranja asta din motivele arătate.

Precizez că nu resping ideea că suntem o colonie, ci resping că asta se petrece de pe timpul lui Iohannis; nu, eu cred că suntem colonie de pe timpul lui Iliescu, care şi-a închipuit că poate să menţină socialismul îndărătul unui capitalism de faţadă, impus din străinatate (studiile de mecanica fluidelor nu l-au ajutat să dea viziune convingerilor sale comuniste).

Eu i-am telefonat lui Sorin Roşca Stănescu din cu totul alt motiv, anume să-i atrag atenţia că, într-adevăr, nu avem cine ştie ce capital româ­nesc, dar ce avem nu-i de lepădat şi i-am menţionat câteva cifre aproximative.

Acum văd că joi a publicat un alt articol, în care-mi dă cu bobârnacul.

"Ludovic Orban e decis. În calitate de premier al României, va lista totul pe bursă.

[...]

Patronul cunoscutei publicaţii BURSA, Florian Goldstein, cunos­cut de toată lumea drept Make, m-a contactat după primul demers editorial pe care l-am făcut pe această temă. Cu intenţia de a-mi stârpi din rădăcină orice reticenţă. Eu afirmasem că nu prea încurajăm în acest fel capitalul românesc. Pentru că aces­ta este mult prea modest. Graţie unei politici economice şi financiare care, în loc să-l încurajeze, l-a des­curajat, şi a unei politici penale, care l-a stârpit de-a dreptul. Şi mi-am manifestat îngrijorarea că statul român îşi va pierde cu desăvârşire orice urmă de suveranitate, în momentul în care toate asseturile de care dispune orice stat independent vor primi ştampila capitalului străin. Nu este chiar aşa, mi-a explicat Florian Goldstein. După care mi-a enumerat, conform propriilor prognoze, miliardele de care mai dis­pun capitaliştii români.

[...]

Ludovic Orban, înainte de a lansa o asemenea nucleară, ar trebui să facă curat în urmă. Să vadă ce nu a funcţionat cum trebuie, ce a mers alandala în procesul de privatizare declanşat încă din 1990.

[...]

Aşa că Make nu are dreptate, chiar dacă are dreptate. Ca să mă exprim rabinic. Chiar admiţând, prin absurd, că românii [sublinierea mea] au sub saltea sume colosale de bani, pe care sunt dispuşi să le inves­tească în acţiuni ale marilor companii de stat, dacă primesc şi asigurările necesare, mă îndoiesc serios 1). că ei şi nu entităţile străine vor avea cea mai mare viteză şi 2). că Guvernul este capabil să protejeze şi nu să arunce în aer interesele statului român".

(Arhanghelul privatizării accelerate - Sorin Roşca Stănescu/ 05 decembrie 2019)

Cred că de dragul creaţiei, Sorin Roşca Stănescu m-a trecut în tabăra apărătorilor privatizării, pentru că, la telefon, i-am spus doar că mai avem ceva bani economisiţi sau chiar convertiţi în capital de investiţii.

M-am limitat să observ că nu suntem în poziţia să nu avem bani, cum afirmase el.

Eu nu am apărat ideea listării tuturor proprietăţilor la Bursă şi în niciun caz nu sunt partizanul privatizării ca balsam universal de revigorare economică.