De ce nu mai vrea Pleșu să scrie despre politică

”Una peste alta, în lunile următoare voi publica la această rubrică texte despre artele plastice. Ce altceva ar merita să „analizez”? Cum mari pesediști părăsesc partidul de îndată ce sînt scoși de pe listele parlamentare (ceea ce dovedește că erau „devotați” sinceri, dar numai contra cost)? Cum liberalii fac curățenie pe listele lor, evacuînd-o pe Adriana Săftoiu în beneficiul unor figuri incomparabil mai „utile”? Cum primarii aleși nu-și pot prelua mandatul pentru că Justiția e „obiectiv” atentă la mormăielile cîtorva „protestatari” anonimi? Nu mai am chef și nu mai cred în rostul unor astfel de comentarii. Voi vedea, pînă spre sfîrșitul anului, dacă cititorii vor fi de acord cu această schimbare de program. Dacă nu vor prefera să afle ceva despre Leonardo și Matisse, despre Brâncuși sau Giorgione, mai curînd decît să savureze „noutăți” despre meciurile din politichia dîmbovițeană, despre decese, prognoze catastrofale, divorțuri și delapidări. Pentru a lărgi „oferta”, voi pune pe tarabă – cu titlu de introducere în istoria artei – note despre „capodopere în dialog”, despre marile muzee ale lumii, despre artiști și opere de artă de pretutindeni. Și vom vedea, în perioada imediat următoare, dacă mai există public pentru asemenea divagații… Eu, unul, sper că da” scrie filosoful. (B.I.)

Inpolitics