Reteaua Corect
Eugen Uricaru

Cum arata viitorul

Circula un text al domnului George Friedman, intemeietorul STRATFOR, despre Romania, romani si viitorul lor apropiat. Fiind rezultatul unei preocupari si a unei calatorii la fata locului, ceea ce dovedeste, daca mai era necesar, seriozitatea analizei, textul este usor apocaliptic. In ceea ce ne priveste ca natiune, ca stat, chiar si ca etnie, autorul este foarte sceptic.

Demonstratia este bine articulata si porneste de la situatia geopolitica a tarii. Chiar geografia ne este impotriva, muntii ne despart, iar sensul desfasurarii campiilor este centrifug. Istoria ne este impotriva deoarece am fost inconjurati de mari si consolidate imperii. Psihologia noastra colectiva este viciata deoarece in decursul vremii a trebuit sa facem compromisuri iar mentalitatea romanesca de azi este profund alterata de suspiciune si de institutiile care o reprezinta, care sunt inca printre noi. Ca argument solid este adusa literatura laureatului Premiului Nobel, doamna Hertha Muller.

Cat priveste viitorul, oricat ne-am stradui noi, intalnirea cu Istoria nu poate fi evitata. Ar fi o mare surpriza sa dam asa, pe neasteptate, nas in nas cu Istoria! Sa fiu bine inteles, surpriza ar fi pentru dumneaei, Istoria, pentru ca noi, de cand suntem semnalati, ne-am retras in munti din calea Istoriei, observand-o doar. De fapt aluzia domnului Friedman, care chiar la inceputul textului ne spune ca provine dintr-o familie de evrei maghiari care, dupa Auschwitz, a emigrat in S.U.A., nedorind sa-si duca existenta sub comunisti, este la reusita romanilor de a nu se intalni cu Istoria pana in 1940.

Atunci, iesirea in calea noastra a Istoriei s-a soldat cu mutilarea grava a teritoriului national si cu intrarea intr-un razboi nefast. Aceasta reusita a noastra s-a datorat jocurilor politice care inca din secolul al XIX-lea ne-au tinut sub protectia unor mari puteri europene, mai norocoase decat altele. Am jucat bine cu Napoleon al III-lea si ne-am ales cu Principatele Unite, am jucat bine cu Rusia si Prusia si ne-am ales cu Regatul Romaniei, am jucat bine cu Turcia in al doilea razboi Balcanic si ne-am ales cu Cadrilaterul, am jucat formidabil cu Antanta si ne-am ales cu Romania Mare. Am jucat bine la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial cu Aliatii si ne-am recapatat partea de nord a Transilvaniei. Putin, dar decat nimic....

De aceasta data, ne spune domnul Friedman, s-a terminat si cu norocul si cu inteligenta. De aceasta data nu mai avem incotro. Nici NATO si nici U.E. nu ne vor pune la adapost de intalnirea inevitabila cu Istoria. Nu ne vor ocroti pentru ca, de fapt, nu meritam. De la relief la nostalgia dupa vremurile linistite ale comunismului, totul ne condamna.

Iar daca relieful este o evidenta, nostalgia poate fi masurata prin sondaje. Ceea ce se face. Sondajele, in acest caz, seamana cu statistica, o stiinta care poate demonstra ca exista un raport direct intre cuiburile de barza si numarul de nasteri dintr-o asezare. Spilul este sa pui intrebarile necesare pentru a avea raspunsurile dorite. Ori, pentru ca suntem rau asezati pe harta, nu inteleg cum se face ca altii sunt mai bine asezati dar sunt nemultumiti de asezarea aceasta si doresc sa o modifice, pentru ca suntem nostalgici si bantuiti de fantasme, pentru ca ne incredem in NATO si in U.E., ceea ce este o eroare capitala, de ce credem in NATO cand nu suntem in stare sa cumparam 25 de avioane la mana a doua, iar de nave militare nici nu poate fi vorba, pentru ca toata istoria noastra a fost o continua unduire, mai avem noi un viitor?

Nu este intrebarea mea si nici argumentele nu sunt ale mele ci ale sefului STRATFOR. Daca intrebarea vine in urma unei analize a istoriei romanilor, atunci s-ar putea ca vreo cateva amanunte, lesne de trecut cu vederea de altii, dar nu si de romani, sa nu fi fost luate in calcul. De exemplu, niciun principat locuit de romani nu a ajuns pasalac, iar asta s-a platit cu sange, tot cu morti s-a platit Independenta. Romania Mare s-a realizat in numele celor un million de romani cazuti jertfa in Marele Razboi, reintregirea s-a facut cu pretul altui million, pe ambele fronturi, iar iesirea din cosmar a fost sangeroasa. Singura tara din Est unde libertatea, poate doar iluzia ei, s-a obtinut cu sange.

Poate pentru altcineva sangele romanesc nu pretuieste mare lucru. Sunt constient de asta. Am vazut cu ochii mei zeci de cimitire miltare romanesti napadite de buruieni. Poate altora nu le pasa, dar sigur, nici noua nu ne pasa. Eu cred ca aceasta nepasare este cel mai rau lucru care ne ameninta viitorul. Dar de ce nu ne pasa? Sa nu ne pese pentru ca, oricum, totul, chiar totul este impotriva noastra, dupa cum ne arata domnul George Friedman? Sa nu ne pese pentru ca nimic nu ne poate impaca cu noi insine? Sa nu ne pese pentru ca, asa inteligenti cum suntem, am ajuns a crede ca vom scapa de la aceasta intalnire cu Istoria fiecare in parte iar ca victima va cadea doar ea, Romania ? Sau nu ne pasa pentru ca odata cu retragerea vizibila a statului din societate, interesul de a fi parte a unei comunitati la nivel national devine o povara individuala pre grea? Ciudat este doar faptul ca alte natiuni sunt tot mai interesate in propria coagulare in vreme ce noi suntem tot mai mult tentati sa alegem disolutia, fie prin neparticipare, fie prin emigrare.

Ce viitor ne asteapta? Oricare ar fi acesta, din el face parte si opinia autorizata a domnului George Friedman. De ce spun asta? Pentru ca textul sau nu este un avertisment. Textul sau este o amenintare. Iar viitorul este alcatuit in mica masura din promisiuni si in mare masura din amenintari. Vecinii nostri de la sud-vest au crezut in promisiuni si au trecut printr-un razboi de secesiune.

Ar fi bine sa luam in serios amenintarile pentru a le evita. Sunt oarecum sceptic ca vom fi in stare, dupa cate aud in compartimentele de tren, acolo oamenii sunt sinceri, ca pe canapeaua domnului Freud. Iar daca un drum de la Cluj la Bucuresti dureaza oficial peste 10 ore, cand in 1932 dura doar 8 ore, in trenuri se spun multe. In anii 1988-1989 programul de apa calda si intreruperile de electricitate ii impinsesera pe romani sa spuna ca mai bine ar fi sa vina rusii, numai sa fie apa calda. Oare pe cine vor chema in anii care vin din cauza Mersului trenurilor si a curbelor de sacrificiu?

Fiecare dintre noi stie ca la romani trecerea de la ura la iubire si invers este instantanee, asta e naturelul lor de popor romanic... De aceea cred ca viitorul arata cam asa – mic, negru si ne bate la usa.

Comentarii (1):
Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.