Reteaua Corect
Tesu Solomovici

Ce stim si ce nu stim despre conflictul israeliano-palestinian

Instalarea lui Donald Trump la Casa Albă a simplificat sau a complicat procesul pacii in Orientul Mijlociu. L-a simplificat pentru dreapta extremista israeliana care doreste anexarea Cisiordaniei (Iehuda și Șomron) ocupata in urma „Razboiului de 6 zile” din 1967, l-a complicat pentru israelienii si lumea care cred in solutia a doua state, independente și suverane, intre Marea Mediterana si raul Iordan: Israel si Palestina. Din fericire, noul presedinte american nu se grabeste sa indeplineasca promisiunile date dreptei israeliene. Asa ca, deocamdata, nimic nou sub soarele Tarii Sfinte.

Sa rezumam: trezirea nationalista evreiasca si cea palestiniana a inceput sa se manifeste politic in secolul XIX. Aproape concomitent. Decizia ONU de a imparti Tara Sfanta in doua era menita sa incheie o lunga si sangeroasa confruntare. Evreii au primit decizia ONU si au infiintat in mai 1948 Statul Israel, arabii au refuzat. Scriu „arabii”, pentru ca, in 1947-1948, un conglomerat de state arabe, si in special Regatul Hasemit al Iordaniei vorbea in numele palestinienilor. Conglomeratul acesta nu era unit, tarile arabe aveau fiecare propriile lor interese si se macinau intre ele. Liderul arab Muftiul Hagi Emin Al-Husseini, care mizase pe cartea nazista era discreditat. In 1947, cand ONU a decis împartirea Palestinei conducatorii arabi au ales solutia razboiului. In schimb evreii, uniti, cu un conducator pragmatic, David Ben Guiron, si sustinuti de Diaspora evreiasca și de lumea democrată, si-au edificat propriul stat si au inceput rapid sa-l dezvolte. Miscarea nationalista sionistă marca marea ei victorie. Miscarea nationalista palestiniana alesese o cale care ii va provoca numai infrangeri. Prima victorie majoră a Israelului a fost respingerea atacului comun al armatelor tarilor arabe care cotropisera tara evreiasca, imediat dupa declararea Independentei. Infrangerea nu i-a facut pe arabi mai intelepti. Dimpotriva, ei vorbeau si actionau in continuare pentru distrugerea statului evreiesc. In Gaza, a luat fiinta un Guvern al „intregii Palestine”, arabe bineinteles, in frunte cu Muftiul. In 1950, regele Abdallah al Iordaniei, prelua stapanirea Cisiordaniei, Gazei si a Ierusalimului de Est. Politica palestiniana o facea regele hasemit si seicii bogati ai petrolului arab. O politica paguboasa pentru pelestinieni.

In 1969, Yasser Arafat, in fruntea miscăriii palestiniene „Fatah”, devine adevaratul lider al lumii palestiniene. Din pacate, multa vreme, adept al unei politici razboinice, bizuite pe terorism, Yasser Arafat va aduce numeroase nenorociri pe capul paletinienilor. In 1974, Liga Arabă, la initiativa regelui Hussein al Iordaniei, recunoaste Frontul de Eliberare a Palestinie (Fatah), creiat de Yasser Arafat,  drept unicul reprezentant legitim al poporului palestinian. Hotararile ONU nr 181 și nr 242, recunosc aceasta reprezentare unică. In 1993, in cadrul Tratatului de la Oslo, Israel recunoaste Fatah-ului această calitate. Renuntarea la politica terorismului inlesneste unele succese palestiniene pe plan international. ONU conferă în 1994 Fatah-ului titlul de organizație – membru observator - ONU. In 2012, 138 de tari voteaza recunoasterea Palestinei in granitele ei din 1967 ca tara – membru observator în ONU. Noua politica initiata de Yasser Arafat, bizuita pe tratative ii aduce liderului arab Premiul Nobel pentru Pace, alaturi de Itzhac Rabin si Shimon Peres. „Premiu pentru Pace” care însă nu a adus pacea. 

După moartea lui Yasser Arafat, noul lider palestinian Mahmoud Abbas (Abu Mazen) nu a reusit să desinpotmolească tratativele israelo-palesiniene. Scindarea lumii palestiniene, Fatah si Hamas, a complicat si mai mult procesul de pace. Din cand in cand câte un mic razboi zguduie Tara Sfanta, nu lipsesc acte izolate de terorism palestinian, nici reacțiile aviatiei istaeliene, si pe acest fundal al neputintei politice, continua ocuparea de catre Israel a teritoriilor palestinene cucerite in 1967. 

Astazi traiesc in aceste teritorii aproape 500.000 de israelieni. Este exclusa solutia totalei lor evacuari. Orice reglementare politica israelo-palestiniene viitoare va trebui sa tina seama de aceasta noua realitate. Anumite localitati si aglomerari evreiești din aceste teritorii vor fi probabil anexate Statului Israel, cu compensatii teritoriale si financiare respective. Lucru ce se va intampla numai daca va exista cu adevarat dorinta de a se ajunge la o reglementare, la un tratat de pace.

Dar o asemenea dorinta nu e vizibila. Deocamdata!

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.