Ce ne transmite Iohannis de la NATO?

Interesant mi se pare faptul ca partizanii ei nu se referă la aceste episoade – par lămuriți sau nu vor să audă ca să nu le fie maculat idolul. În aceasta complicată afacere de stat nu e nimeni imaculat. Nu e vorba despre sentimente ci despre interese. Or, interesele se schimbă. Azi cu Băsescu, mîine cu Oprea si Maior, poimîine cu Iohannis. Vintul iși schimbă direcția frecvent. Fanii, aplaudacii, vinătorii de autrografe, prostitii, naivii ne ținem după statuia idolului din pură emoție. Simtim nevoia să ne dedicăm unei cauze, unei persoane. Nu e nimic rațional aici pentru că nu ne punem întrebările necesare.

Ce va fi acum? Greu de precizat. Klaus Iohanis ne-a asigurat de la Bruxelles ieri, pe fundalul summit-ului NATO, că lupta anticorupție va continua. A vrut să fie auzit de urechile liderilor occidentali, mai puțin de auzul nostru. A mai spus că va da dovadă de o mai mare abnegatíe decît a arătat pină acum. Cum se va intimpla asta, nu am nici cea mai vagă idee. Nici el nu a precizat și nici nu cred să știe. Mă întreb ce resort interior îl va face să-si schimbe metehnele si tabieturile lui arhicunoscute. Va deveni mai harnic, se va scula mai devreme dimineața, va renunța la week-end-urile petrecute la Sibiu? Va fi mai prezent pe cimpul de bătălie? Va renunța la expectativă, la indiferență și dispreț!? Va deveni peste noapte mai priceput la politică!? Va avea mai mult chef să o facă.

Concret, cred că a vrut să ne îmbărbăteze cumva. Să ne facă să uitam dezamăgirea pe care ne-a produs-o. Să șteargă impresia penibilă pe care a lăsat-o. Pe scurt – de la Bruxelles ne-a pasat o ploaie de vorbe goale. Ne-a încurajat să ne mai ținem pe picioare după atîtea și atîtea bătălii pierdute după instalarea sa la Palatul Cotroceni. Trebuie oare să-i mulțumim?