CARMEN IOHANNIS, PRIMA DOAMNA ABSENTA. DAR NU MAI MULT DECIT DOAMNA ZELENSKI

Că soția lui Klaus Iohannis pare complet paralelă cu orice problemă de stat, neratînd, însă, cum observa ieri Spotmedia, niciun avantaj, precum deplasările pe banii președinției în locuri exotice, e cît se poate de adevărat.

Dar, curios, nici presa de la noi, nici de afară nu se miră de absența deplină a Primei Doamne a Ucrainei, Olena Zelenska.

Oficial, în primele zile ale invaziei s-a livrat o explicație improvizată, cum că familia Zelenski e o țintă pentru ruși, așa că Prima Doamnă și cei doi copii ar fi fost duși urgent departe de soț, într-un loc secret și protejat. La acea vreme, retorica oficială includea ipoteticul avans al rușilor spre Kiev cu intenția ocupării sale, ceea ce îl făcea pe Volodimir Zelenski să lanseze celebrul și pateticul mesaj ”S-ar putea să fie ultima oară cînd mă mai vedeți în viață!”. Și mai spunea Zelenski, invocînd informații ale intelligence-ului occidental: ”Inamicul m-a desemnat drept ținta nr.1, iar familia mea, ținta nr.2. Ei vor să distrugă politic Ucraina prin eliminarea șefului statului”.

De dispărut urgent din schemă a dispărut, însă, doar Prima Doamnă a țării, nu și ținta nr.1.

Singurele vești, de atunci, pe care lumea le-a primit despre Olena Zelenska au fost prin cîteva postări pe Instagram și Facebook și cîteva interviuri în publicații selecte, gen Vogue, pentru canale precum CNN și ABC etc. De acolo, am aflat că Prima Doamnă și-a văzut ultima oară soțul pe 24 februarie, în ziua invaziei, mai înainte de marea despărțire. Și a mai transmis lumii Zelenska, într-un mesaj, că fiecare ucrainean a devenit o țintă potențială pentru agresorul rus.

Din cîte se pare, însă, nu fiecare cetățean ucrainean a avut privilegiul unui adăpost sigur.

Oricum, nu e deloc clar ce ar fi obținut rușii eliminînd-o în mod special pe soția lui Zelenski. De ce nu pe prim-ministru, pe ministrul Apărării, Externelor șamd, dacă tot le era la îndemînă?
Dincolo de asta, odată cu trecerea timpului, povestea ocupării Kievului de către armata rusă – care mărșăluia de zor cu zeci de kilometri de coloană de blindate, care nu mai ajungeau, însă, la destinație – s-a dezumflat complet.

La Kiev au început vizite ale unor foarte înalți oaspeți din întreaga lume.
Mulți dintre ei femei.
A venit în Ucraina de peste ocean nr.3 în SUA, Nancy Pelosi, în vîrstă de 82 de ani. A venit președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a venit supervedeta Angelina Jolie.
La fel, au venit secretarul de stat american, Antony Blinken, ministrul Apărării, Lloyd Austin, congresmeni americani, staruri precum Sean Penn, oficiali europeni precum Joseph Borell, premierii Marii Britanii, Austriei, Poloniei, Sloveniei, Slovaciei, Cehiei șamd. Au venit premierul României, Nicolae Ciucă, șeful Camerei, Marcel Ciolacu, ministrul de Externe, Bogdan Aurescu. Ba pînă și Cîțu a fost acolo.

Pentru cauza ucraineană au traversat oceanul vicepreședintele Kamala Harris și Jill Biden, chiar dacă nu au ajuns în Ucraina, ci pe aproape. Papa a fost luat la rost că nu merge și el la Kiev, la fel și Joe Biden ori Macron. În compensație, Papa Francisc a vizitat copii ucraineni răniți și internați în spitale din Roma.
Deplasarea la Kiev a devenit un soi de must have al înaltelor figuri ale politicii.

Singura personalitate lipsă la apel e doamna Zelenska. Deși pericolul de a fi eliminată de ruși – dacă o fi existat vreodată – s-a cam dus de mult.

De ce ar fi făptura ei mai importantă, mai prețioasă pentru ruși, decît a lui Nancy Pelosi, von der Leyen ori Angelina Jolie, e greu de explicat.

Unde și de ce lipsește din efortul de război tînăra doamnă Zelenska?

Informații neoficiale intrate în posesia noastră susțin că pe 25 februarie, Olena Zelenska și cei doi copii au ajuns la punctul de frontieră Siret, unde a fost întîmpinată de un comando format din Nicolae Ciucă, Vasile Dîncu, Raed Arafat și Lucian Bode. Oficial, cei patru veniseră să inspecteze organizarea primirii de refugiați ucraineni.
Zelenska a fost preluată de un vehicul militar și transportată la Brașov, de unde, ulterior, a părăsit România cu destinația SUA.

Cîteva zile mai tîrziu, presa rusă a relatat că Zelenski s-a refugiat la Brașov, informație dezmințită și chiar ironizată de întreaga presă.
Numai că știrea s-ar părea că a fost, cel puțin în parte, reală. Nu a fost Zelenski, președintele, ci Zelenski, familia președintelui. Că rușii au avut informații incomplete sau că doar au vrut să-i transmită, indirect, lui Zelenski că sunt la curent cu operațiunea, nu putem ști cu precizie.

Că Volodimir Zelenski a vrut să-și știe familia la adăpost, iar oficialii români i-au oferit tot sprijinul nu e deloc ceva condamnabil, pentru că totul se petrecea în primele 24 de ore de după invazia rușilor.

Faptul că Olena Zelenska, însă, continuă să stea ”protejată” și la două luni și jumătate de la invazie după ce la Kiev și-au reluat activitatea pînă și ambasadele, e mai greu de înțeles și explicat.

A fi soție de cap al țării presupune și obligații, nu doar avantaje. Românii au exemplul Reginei Maria, care, în primul război mondial îngrijea personal soldații răniți și bonavi, inclusiv pe cei cu afecțiuni contagioase, precum tifosul și gripa spaniolă. Și refuza să poarte mănuși protectoare pentru că ”Eroii nu pot săruta un cauciuc!”.

Dar, poate că Primele Doamne moderne, emancipate și egale cu bărbații sunt ceva mai ”discrete” la vremuri de război decît cele din trecut. (Bogdan Tiberiu IACOB)