Aventurile lui Radu Golban, de la arhivele din Basel, in Absurdistan

Totul a inceput pe 17 mai, cand Golban a publicat in presa romana articolul „O soluţie pentru ieşirea din criza: recuperarea datoriilor Germaniei din relaţiile comerciale nerespectate cu România”. Contrariat de lipsa de reactie a autoritatilor de la Bucuresti, cercetatorul a cerut sprijinul omului de afaceri Eugen Anca, despre care stia ca s-a implicat in recuperarea Tezaurului României de la Moscova, in speranta ca acestal il va ajuta sa faca cunoscuta descoperirea sa. Anca a acceptat imediat si l-a vizitat in Elvetia. Insa nu singur, ci insotit de unul dintre personajele controversate ale revolutiei: Gelu Voican Voiculescu. Ambii i-au cerut, in mod straniu, sa pastreze o discretie absoluta in legatura cu subiectul si sa nu ia legatura direct cu autoritatile romane, ci prin intermediul lor.

Aproape zilnic, Golban le furniza detaliile juridice şi economice ale problemei. Au inceput sa curga petitiile catre institutiile de resort in problema datoriei externe: MAE, Presedintie, BNR, Ministerul Finantelor. Toate intermediate de Anca, prin ONG-ul pe care il conduce:  Institutul pentru Relatii Economice, Investitii si Promovarea Afacerilor.

Primele semne de intrebare in legatura cu intentiile celor doi au aparut atunci cand Anca a inceput sa sugereze ca recuperarea s-ar face mai uşor prin Rusia, deoarece in România nu s-ar gasi date in arhive, in schimb s-ar putea folosi arhiva Kremlinului. Lucru care l-a pus pe ganduri pe Golban, pentru ca din cercetarile sale nu rezulta ca ar fi necesara implicarea Moscovei. Asa ca a decis sa incerce sa ajunga singur la urechea autoritatilor competente. Si sa mediatizeze mai detaliat subiectul.

Avertismentele lui Voican Voiculescu

La sfarsitul lui august, Radu Golban a primit un telefon ciudat de la Gelu Voican Voiculescu, care il certa ca „a incalcat conventia de a nu mai vorbi public despre subiect, si mai ales despre suma”. Il avertiza ca serviciile germane ar face „ca toti dracii” in urma dezgroparii problemei creantei. Voiculescu i-a explicat tanarului economist ca se simte el insusi in pericol, intr-o „atmosfera ca in al IV-lea Reich”. A incheiat spunandu-i sa se pazeasca si sa aiba grija de familia sa. „Parca abia plonjasem intr-un film cu spioni şi agenţi secreţi”, declara economistul, la acea vreme, intr-un interviu.

‚Nasul” Radu Moraru, intermediarul Cotroceniului

Nici nu s-a dezmeticit bine Radu Golban din acest prim soc, ca Romania i-a rezervat o noua surpriza. In septembrie, dupa o prima aparitie la emisiunea „Nasul” de la B1TV, i s-a oferit imediat un post de consilier al ministrului de Finante. Oferta i-a fost comunicata de... gazda emisiunii, Radu Moraru.

Tentat de ideea de a sustine din interior problema recuperarii creantei, Golban a acceptat sa revina pe 24 septembrie la Bucuresti, pentru intalnirea programata cu ministrul Gheorghe Ialomitianu. A sosit pregatit sa-si preia postul. Insa ministrul nu era disponibil. Radu Moraru i-a explicat economistului, o zi mai tarziu, ca intalnirea ar fi fost amanata pentru a da prioritate Cotroceniului. I-a vorbit despre un posibil post in Administratia Prezidentiala. Ba chiar despre programarea unei intrevederi cu Traian Basescu.

Dupa alte trei zile de tacere, Moraru il anunta ca va avea o intalnire la Cotroceni. Nu cu Presedintele Romaniei, ci cu Alexandra Gatej, sef al Departamentului Mediului de Afaceri Intern si International. La intalnire, Golban ii explica acesteia ca o posibila recuperare pe cale privata a creantei, scenariu propus de Eugen Anca, ar putea deteriora mai mult relatiile romano-germane decat o abordare directa a subiectului, la nivel diplomatic.

Dupa intalnirea de la Cotroceni, Golban a plecat direct catre Ministerul de Finante. Ministrul l-a primit, dar i-a cerut un... CV. A doua zi dimineata, pe 29 septembrie, Golban se prezinta cu CV-ul in mana. Parcursul sau academic este remarcabil: profesor universitar, licentiat in stiinte politice si drept la Universitatea din Freiburg, master in studii europene avansate, legislaţie europeana, politici economice şi macroeconomice la Universitatea din Basel, plus doctoratul in economie. Dar, surpriza: Ialomitianu nu este deloc impresionat. Ii comunica, fara sa reflecteze prea mult, ca nu are nevoie de serviciile sale. „Nu m-am simtit atat de prost in viata mea”, spune economistul.

Episodul Isarescu

Socat dupa intrevederea cu Ialomiteanu, Radu Golban a decis sa se intoarca in aceeasi zi acasa, in Elvetia. Era deja la Otopeni cand a primit un telefon de la Virgiliu Stoenescu, membru al Consiliului de Administratie al BNR, care il invita, pentru ziua urmatoare, la o intalnire cu Mugur Isarescu. Cercetatorul accepta sa-si amane plecarea si onoreaza invitatia. Ii expune Guvernatorului datele stiintifice ale problemei si pleaca insotit de promisiunea lui Isarescu ca „are oricand usile deschise la BNR”.

Radu Golban nu era la primul contact cu reprezentanti ai Bancii Nationale. Cu doua saptamani inainte se vazuse cu prim-viceguvernatorul Florin Georgescu, cu Daniel Daianu, analist economic si fost europarlamentar si cu Virgil Stoenescu. Care il pomenise, in cursul discutiilor, pe Voican Voiculescu, numindu-l „prietenul meu” si „barosanul”. Din nou, socant pentru Golban, obisnuit cu apelativele protocolare din lumea academica.

In ciuda asigurarilor lui Isarescu, interesul BNR pentru subiectul creantei pare sa se stinga brusc, dupa numai cateva zile. Cam in jurul datei de 5 octombrie, cand – potrivit unor surse – Traian Basescu poarta negocieri secrete cu autoritatile germane.

Coincidenta sau nu, de la aceasta data Virgiliu Stoenescu si ceilalti parteneri de discutie din BNR incep sa-i ignore lui Golban apelurile telefonice si e-mailurile care contin fotocopii dupa documentele de la Basel. In aceeasi perioada, BNR ii raspunde senatorului Iulian Urban ca documentele referitoare la datoria Germaniei s-ar afla in arhivele unei ....entitati bancare private. Mai exact la BCR, banca cumparata de austriecii de la Erste Bank. BNR ii recomanda lui Urban sa se adreseze... BCR in aceasta problema.

Misterioasa comisie a Bancii Nationale

Oficialii BNR reiau legatura cu Radu Golban, dupa aproape doua luni, prin intermediul sefului de cabinet al Guvernatorului, Dumitru Ghica. La 29 noiembrie, Ghica i-a confirmat lui Golban ca, la nivelul institutiei, exista o comisie care se ocupa de chestiunea creantei si care „il va contacta pentru consultanta”. Cercetatorul este siderat: „Daca exista aceasta comisie, m-as fi asteptat sa ma invite macar la o cafea. Nu stiu cine face parte din ea si nici ce fel de activitate desfasoara, ce materiale au la dispozitie, la ce concluzii au ajuns.” Golban explica: „Eu nu pot da consultatii telefonice unei comisii despre care nici macar nu stiu daca exista, pentru ca apoi BNR sa afirme ca da, s-au consultat cu mine, dar datoria nu exista”.

Din nou, serviciile secrete...

Aventura nu se incheie aici. Golban formuleaza, pe 3 noiembrie, o noua petitie catre Administratia Prezidentiala, in care expune un rezumat al chestiunii datoriei si al raspunsurilor autoritatilor pe aceasta tema. Petitie la care nu a primit pana astazi niciun raspuns. In aceeasi perioada, Eugen Anca inainteaza Guvernului oferta pentru cumpararea creantei.

Subiectul cu serviciile germane revine in atentia lui Golban tot la inceputul lui noiembrie, cand constata ca primeste cu intarzieri de pana la 24 de ora mailurile pe adresa personala. Nedumerit, cere lamuriri de la serviciul elvetian de internet la care este abonat (Swisscom). Afla cu stupoare ca abonamentul sau de internet a fost transferat, de ceva vreme, pe factura unei pensionare din Elvetia. Ii telefoneaza batranei si afla ca aceasta nu a folosit in niciodata internetul. Nici unul dintre ei nu remarcase „transferul” nesolicitat, pentru ca abonamentul vine la pachet cu cel de telefon, iar suma este mica. Radu Golban banuieste ca in spatele „incidentului” se afla serviciile germane de informatii.

1.	Istoria unei datorii istorice: cliringul germano-roman Publicat in 04 decembrie 2010 la 06:43 In 1935, Romania si Germania au semnat un acord prin care se stabilea ca platile dintre cele doua tari, provenind din schimbul de marfuri si din alte obligatii de stat si particulare, sa fie efectuate prin cliring bilateral intre Banca Nationala a Romaniei si Casa de compensatie germana. Datoria descoperita de Radu Golban este un varf din cliringul necompensat.