Reteaua Corect

Adrian Severin despre geopolitica la zi și relațiile cu SUA

Fostul europarlamentar Adrian Severin a vorbit la Gold FM despre actuala situație geopolitică și relațiile României cu Statele Unite, scrie cozmingusa.net.

Cozmin Gușă: Sper că v-a plăcut această superbă interpretare a lui Luciano Pavarotti care a plecat mult, mult prea repede dintre noi și au dispărut și acele triouri a celor trei tenori, Carreras, Pavarotti și Domingo, de multe ori la inițiativele lui Luciano Pavarotti. Ne lipsesc asemenea evenimente culturale. Sper că îl avem pe Adrian Severin în acest moment alături de noi, îl și vedem, este din nou foarte sigur pe sine, îl văd într-o atitudine de neclintit apropo de părerile sale. Vreau să te stârnesc, ca de fiecare dată. Păreai sever până când să zâmbești, după ce-ai zâmbit chiar pari într-o formă foarte bună.

Adrian Severin: Mă rog, e prin contrast cu vremurile, cu timpurile, trebuie măcar forma să fie bună că fondul, nu e grozav.

Cozmin Gușă: Cum sunt timpurile, pentru că despre asta aș vrea să discutăm și le-am promis de la începutul acestei emisiuni și încă de dimineață, în promo ascultătorilor și fanilor noștri, prietenilor, că vom discuta despre cum sunt timpurile din punct de vedere geopolitic și care sunt accentele din viziunea ta și pot să îi avertizez pozitiv pe cei care ne ascultă și ne urmăresc, că această viziune a ta este practic cu rădăcini atât în realitatea politică internațională pe care o cunoști foarte bine, ai fost un practicant, dar și în partea de studiu extrem de elaborat, care de fiecare dată sigur se lasă și cu analize scrise. Adică această analiză pe care o faci din punct de vedere geopolitic, ca să înțeleagă cei care ne ascultă, este una de tip intelectualo-profesional, ceea ce îi adaugă o mai mare greutate din unghiul meu.

TRĂIM VREMURI INTERESANTE, ÎN ACCEPȚIUNEA CHINEZĂ, DECI DE MARE DEZORDINE. DUPĂ CĂDEREA BLOCULUI SOVIETIC NU S-A MAI REVIZUIT ORDINEA MONDIALĂ.

Adrian Severin: Bun. Cum sunt vremurile era întrebarea? Sunt vremuri interesante și spun lucru acesta pentru a face aluzie la un celebru de acum proverb chinezesc care spune „Doamne ferește să trăim vremuri interesante!”. Generația mea, ca și generația părinților mei, cel puțin, trăiește vremuri prea interesante, schimbările se succed cu prea multă rapiditate ca mintea noastră și sufletul nostru să fie puternic șocate, și până la urmă și fizicul nostru, existența noastră biologică să nu fie pusă sub un stres deosebit.

Dincolo de asta, de această remarcă, cred că trăim o vreme de mare dezordine, de mare dezordine. Eu personal m-am născut ca și tine, în timpul Războiului Rece și în ciuda faptului că ne găseam într-o situație de război, sigur un război ciudat, nu putem contesta că părțile în conflict au stabilit împreună până la urmă, o ordine foarte riguroasă și cu cât anii au trecut și am ajuns în anii ʼ70, așa-zisa perioadă a destinderii în relațiile între blocurile adverse, regulile au fost și mai mult elaborate, și mai atent elaborate și fără îndoială stabilite prin consens astfel încât ambele părți să aibă un motiv foarte serios pentru a le respecta. Pentru că dacă regulile sunt stabilite prin forță cei care trebuie să le suporte fără a le fi acceptat, vor folosi prima ocazie pentru a li se sustrage. După prăbușirea sistemului bipolar, deci dispariția blocului sovietic, a Uniunii Sovietice nu s-a purces la o revizuire a acestei ordini. Regulile stabilite în perioada Războiului Rece au rămas neschimbate. Mă refer în special la trei documente care au sintetizat aceste reguli: la Carta ONU, la Actul final de la Helsinki și mi se pare foarte important la Acordul General pentru Taxe Vamale și Comerț care a reglementat libertatea comerțului la nivel mondial. Sigur au fost multe alte acte de drept internațional importante, printre care nu pot să nu amintesc Convenția de la Viena privind relațiile diplomatice dintre state (1961), o convenție încălcată zilnic de ambasadorii occidentali acreditați în România. O fac cu o insistență și cu o perseverență demnă de cauze mult mai nobile. Deci revin, am trăit o perioadă în care deși lumea trăia sub semnul echilibrului terorii, cum se spune, deci cele două blocuri aflate în echilibru nu ajungeau la un război direct dar teroarea exercitată și de unul și de celălalt dintre blocuri era până la urmă, fiind echilibrată, garanția stabilității și securității. Deci de la această ordine am trecut apoi în mod spontan la ceea ce a fost un soi de unipolarism, în sensul că Blocul occidental rămas pe teren după încheierea Războiului Rece și sabordarea, autodizolvarea Pactului de la Varșovia, deci a Blocului sovietic, a CAER-ului, tot Blocul sovietic și chiar a Uniunii Sovietice, deci acest Bloc, acest combatant rămas pe teren fără adversar a crezut că poate să instaureze hegemonia sa, să instaureze o ordine unipolară, fără a schimba însă regulile jocului bipolar.

ONU NU MAI FACE FAȚĂ SFIDĂRILOR „FONDATORULUI” AMERICAN. DIN GENERATORUL SOLUȚIEI, SUA AU DEVENIT PARTE A PROBLEMEI.

Cozmin Gușă: Doar o secundă, vreau să continui neapărat pentru că este foarte interesant, putem asimila totuși aceea perioadă nu neapărat dominației unui Bloc occidental ci mai degrabă a unei Pax Americana care a influențat preponderent și politica Comisiei Europene și a Uniunii Europene, era un soi de vasalitate. Eu știu că erau multe frământări, tu erai în mijlocul lor în acele vremuri și tu ai fost un europenist tot timpul din unghiul ăsta dar, pe ansamblu, totuși, Europa era sub Pax Americana.

Adrian Severin: Eu cred că Pax Americana s-a instaurat la finele celui de-Al Doilea Război Mondial, pentru că până la urmă, fără americani, fără Statele Unite ale Americii probabil că soarta războiului ar fi fost cu totul alta, mă refer la cel de-Al Doilea Război Mondial. N-aș putea spune că Germania ar fi ieșit învingătoare, dar în orice caz probabil că alte erau condițiile în care războiul s-ar fi terminat. Îngenuncherea Germaniei și a aliaților lor, obligarea acestora, inclusiv a Japoniei, de a capitula necondiționat sunt rezultatele ale prezenței Statelor Unite în Război, Inclusiv Uniunea Sovietică a cărei, cum se spune, jertfă de sânge a fost uriașă, nu ar fi putut realiza performanțele militare pe care le-a realizat dacă nu ar fi primit furnitură militară americană în cantități extraordinare. Deci până la urmă, cred eu, Statele Unite au fost cele care au impus regula jocului după Al Doilea Război Mondial, desigur cel puțin de la un moment dat încolo n-au mai putut face abstracție de contraponderea sovietică, și au trebuit să integreze și interese sovietice și puncte de vedere sovietice în regula jocului, dar fundamental regula jocului a fost stabilită de Statele Unite ale Americii. Până la urmă comunitatea europeană a cărbunelui și oțelului, care este străbunica Uniunii Europene de astăzi a fost inspirată de Statele Unite ale Americii și chiar impusă de Statele Unite ale Americii, prin instrumentul cunoscut al Planului Marshall. De asemenea, NATO s-a născut inițial, să nu uităm, ca fiind o alianță occidentală menită să păzească Europa împotriva unei resuscitări a agresivității și a expansionismului german, pentru a se transforma apoi, integrând Germania, într-o alianță politico-militară opusă Blocului sovietic. Iar Blocul sovietic a trebuit și el să reacționeze, apoi la Helsinki s-a încercat o formă de coexistență pașnică, cum s-a spus. Oricum am lua-o Organizația Națiunilor Unite, cu Carta ONU, toată organizarea instituțiilor financiare internaționale: Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, toate acestea au fost creații americane încă din anii imediat următori celui de-Al Doilea Război Mondial. 

Cozmin Gușă: Mi-ai atras atenția aici cu un lucru și nu vreau să-l scăpăm aicea, pentru că vorbim despre organizații și despre un personaj pe care tu-l cunoști foarte bine, și eu îl cunosc foarte bine, ca să vedem cum mai sunt influențate vremurile și am sărit de la una la alta, dar are legătură, apropo de Antonio Guterres, fostul președinte al Internaționalei Socialiste care astăzi este secretarul general al ONU, un om clar de Stânga, fost prim ministru portughez, tu îl știai foarte bine și te-ai întâlnit cu el de foarte multe ori, cred că ați avut și o relație amicală. Prin prisma lui Guterres, cum vezi rolul ONU astăzi, după ce ai făcut acest excurs sugestiv prin evoluția și rolul NATO și a Uniunii pe scurt, de fapt. Dar aș vrea să insistăm aici la ONU și Guterres, tocmai pentru că și el cunoaște România foarte bine.

Adrian Severin: Da, Antonio Guterres este, aș spune eu, mai mult decât un om politic. Este un om de stat, este un om cu viziune, ceea ce este foarte rar în viziunea de astăzi, după părerea mea un om foarte onest, loial și ideilor, loial principiilor, deci un om principial și, din acest punct de vedere cred că este un om care într-adevăr se găsește în locul potrivit pentru el. Întrebarea este dacă Organizația Națiunilor Unite mai este ea potrivită astăzi pentru a face față sfidărilor așezate în fața lumii, dacă poate ea să fie aceea care să asigure păstrarea unei vechi ordini mondiale care – așa cum spuneam – după prăbușirea sistemului bipolar a rămas să supraviețuiască însă cu o Americă, reprezentând pentru o vreme superputerea articulat mondială, singura superputere globală care n-a modificat regulile, dar s-a simțit în măsură, ori de câte ori a fost nevoie, să le încalce. Din punctul acesta de vedere, dacă vreți, este un soi de paradox, dar istoria adesea merge în felul acesta. Statele Unite, încă de la președintele Wilson, finele Primului Război Mondial, sau în timpul Primului Război Mondial, și-apoi mai târziu, după cel de-Al Doilea Război sunt cele care, în fond, au venit cu ideea și au susținut ideea creării Organizației Națiunilor Unite ca o instituție internațională, transnațională, menită să asigure pacea lumii. Ei bine, astăzi relația, și nu astăzi, de azi, ci de câteva decenii relația dintre Statele Unite și ONU e în cel mai bun caz tensionată. ONU s-a dezvoltat mult de atunci, a creat o serie întreagă de alte instituții, tot felul de agenții, iar raporturile Statelor Unite cu aceste agenții sunt și mai tensionate decât cu Centrala, ca să spunem așa. Statele Unite au spus de multă vreme că, de fapt în Adunarea Generală a ONU hotărârile sau luările de poziție pot fi luate prin voința celor mai mari producători de probleme. În timp ce în Consiliu de Securitate, cei care ar trebui să țină seama de aceste hotărâri sunt cei care rezolvă cele mai multe probleme. Mă rog există această idee că sunt câteva state care rezolvă probleme în lume și multe altele care creează probleme. Și că acele puține state care soluționează problemele n-ar trebui să fie dominate în ceea ce privește deciziile, de statele multe care creează problemele respective. Nu știu dacă m-am exprimat eu foarte clar, dar cam așa se pune problema. Sigur, din păcate Statele Unite înseși au devenit recent, nu numai recent, sunt în multe ocazii cele care reprezintă o parte a problemei și nu o parte a soluției, Marile puteri regionale, globale sunt adesea parte a problemei și nu partea a soluției, și asta tocmai pentru că bazându-se pe puterea lor, pe forța lor, încearcă să pună înainte dreptul forței, raportat la forța dreptului. Iar Guterres se găsește într-o situație extrem de delicată din acest punct de vedere întrucât el crede în aceste organizații internaționale cum este ONU și rolul lor vizavi de o Americă, cel puțin până de curând foarte neoconservatoare care respinge și pe plan teoretic, nu numai pe plan practic, rolul acestor organizații considerându-le incapabile să facă ceea ce trebuie să facă, ceea ce ar trebui să facă menținerea păcii prin uniformizarea valorilor așezate la baza regimurilor politice ale statelor membre. Ori este limpede că nu putem lua un set de valori, și anume cel american, și a face din el setul universal, unic și să obligăm toate țările, indiferent de istoria lor, de tradițiile lor, de geografia lor, de resursele lor  umane, naturale să se organizeze potrivit acelor valori americane.

Cozmin Gușă: În timpul lui Trump a existat un soi de retragere în tranșee a americanilor din acest unghi binevenită, pentru mine a fost reconfortantă pentru că mi-era greu să mai recunosc care dintre valorile americane m-ar mai putea inspira ca personalitate, nu știu, ca intelectual, n-am găsit în ultimii zece ani prea multe, din nefericire, eu fiind un om care datorez Americii multe, și ceva școală și o deschidere de perspectivă de acum mulți ani de zile, peste 25. Dar odată cu dispariția lui Trump se naște o altă paradigmă, care pare foarte bățoasă, adică de afirmare a unui rol diriguitor și vectorizant al Americii dar care de data asta este foarte șchioapă, pentru că vine după ce toată lumea care mai gândește și care urmărește cât de cât, a văzut că regele e gol. A văzut că e destul de puțină democrație în Statele Unite, a văzut că este spre zero libertatea de exprimare, a văzut că dictatura corporațiilor multinaționale asupra politicii americane, chiar și în interiorul partidului republican, am văzut ce s-a întâmplat după ce-a plecat Trump de acolo, și-atunci această propagandă șchioapă, cum i-am spus eu, cum crezi că va fi primită la nivelul organizațiilor internaționale pornind de la ONU, până la Uniunea Europeană, până la partea euro-asiatică pe care nu știu, cred că am putea-o simboliza la nivel regional prin organizația de la Shanghai care grupează China și Rusia, am simplificat pentru ascultători mai mult, că nu vreau să avem neapărat un curs de relații internaționale, pe care te pricepi foarte bine să-l ții. Deci în acest ansamblu de la ONU trecând prin Uniunea Europeană și mergând până în Eurasia, cum crezi că va fi primită noua ofensivă, șchioapă după părerea mea, a Americii lui Biden.

AMERICA NU MAI REUȘEȘTE SĂ SE IMPUNĂ ȘI NICI SĂ ADUCĂ PACEA ÎN URMA RĂZBOAIELOR.

Adrian Severin: Mie mi se pare că mesajul administrației Biden este unul care vine să repete formule potrivite la timpul lor, dar formule care nu se mai potrivesc astăzi. America a făcut un pas înapoi sau mai mulți pași înapoi. A fost obligată să facă acești pași, și-a dorit să facă acești pași de la poziția de lider global și astăzi anunță că vrea să revină într-o poziție de vârf. Nu cred că mai e posibil lucru acesta. Nu e posibil lucru acesta pentru că America nu mai are puterea economică de altă dată, nu e posibil lucru acesta deși puterea economică a Americii este copleșitoare încă ea nu mai reușește să se impună peste tot în lume, și mai ales să transforme victoriile tactice în victorii strategice și războaiele câștigate în păci câștigate, de asemenea, așa cum ai afirmat, când ne uităm de viață, la problemele interne pe care le are America cu rasismul, cu tot felul de mișcări din acestea, să le zicem neo-marxiste, decadente le-aș spune eu…

Cozmin Gușă: Decadente și violente.

Adrian Severin: Și violente, anarhiste, confuze din punct de vedere al ideilor care le animă.

Cozmin Gușă: Probabil și subumane într-o mare măsură.

Adrian Severin: Absolut, în mare măsură chiar frizează neomenia, când vedem cum America – care, cum să spun, din punct de vedere cultural – abia  acum se construia ca o națiune, pentru că până mai de curând erau atâtea și atâtea comunități culturale care își topeau identitățile în faimosul creuzet al visului american. Deci când vedem segregând aceste comunități culturale și negând o idee de națiune culturală, ideea de națiune culturală americană, când vedem toate astea, când îi vedem pe americani incapabili să-și numere voturile în alegerile. Când vedem – eu țin minte, fac o mică paranteză, sau să închei ideea – când vedem toate acestea ne întrebăm care mai e puterea de atracție a visului american. Și revenind la paranteza mea țin minte că încă de la alegerile primului mandat a lui George Bush junior eram președinte al Adunării Parlamentare a OSCE și am primit un telefon de la colegi americani, parlamentari americani să mă întrebe dacă aș putea declara alegerile americane ca nefiind libere și corecte. Pentru că ei reclamau o serie întreagă de fraude. Vă dați seama nimeni nu se gândea atunci ca să trimită o misiune de observare a alegerilor în Statele Unite ale Americii. Noi le trimiteam în Kazahstan, le trimiteam în Tajikistan dar nu le trimiteam în Statele Unite. Într-adevăr le-am spus colegilor avem o misiunea acolo a OSCE-ului formată dintr-un grup de parlamentari  pe care i-am trimis ca să învețe cum merge democrația adevărată. Ori ceea ce vedeau ei săracii acolo era cum se manipulează alegerile, pentru că a fost vorba de un alt episod de alegeri manipulate. Ei, când văd oamenii toate acestea întrebarea este: care mai este forța de atracție a Statelor Unite? Poate că-și va reveni America, poate, nu știu, dar pe termen ceva mai lung, iar pe termen lung vom fi cu toții morți. 

SECOLUL XXI VA FI AL ASIEI, CU CHINA ÎN ROL DE LIDER. APARE PERICOLUL MILITARISMULUI NAȚIONALIST.

Deci ceea ce ne interesează este ce se întâmplă acum pe termen scurt, ori pe termen scurt a început clar și categoric secolul Asiei. Iar dacă ne referim la Asia în centrul acestui concept geopolitic, și geo-cultural și geo-economic este fără îndoială China. Sunt analiști americani care spun deja lucrul acestea. Un document recent foarte important sau elaborat și publicat sub egida Consiliului Atlantic spune exact lucru acesta că singurul mare rival al Americii în acest moment, America fiind ultima în șir a superputerilor globale este China și singurul rival e China și de ea va trebui să se ocupe orice administrație în mod prioritar. Fie că este vorba despre o administrație republicană sau o administrație democrată. Dar lucrurile nu se pun numai în acest raport bilateral, mai există și alți judecători pe planetă. Mai există India, de pildă, ca să rămânem puțin în zona asiatică. India este într-adevăr o putere, un jucător impresionant, America vrea să se baze pe India în a o pune în contrapondere cu China, dar eu nu sunt deloc convins că indienii au de gând să intre în război cu China pentru Americani, America să-și păstreze supremația, chiar dacă există litigii vechi în raporturile…

Cozmin Gușă: Da, dar numai că nici coloniile nu mai sunt ce-au fost.

Adrian Severin: Absolut. Să luăm alții Vietnamul, Filipinele, țări învecinate Chinei, desigur el sunt preocupate de faptul că în proximitatea lor se ridică o superputere, și superputerile astea nu sunt niște vecini foarte simpatici niciodată. Dar ele vor să-și negocieze propria agendă cu China și în acest sens să-și poată spune: noi ne bucurăm de susținerea politică și morală a Statelor Unite ale Americii, dar nu să spună noi suntem niște intermediari, niște agenți americani care începem să purtăm un război de gherilă cu China în numele unei cauze americane. Nici Japonia care deja ea în considerare ideea de a se reînarma și a-și modifica acea constituție pe care a adoptat-o sub presiunea americană ca înfrântă în război, generalul McCarter i-a dictat-o, ca să zic așa. Ei s-au dezvoltat o vreme așa ca o țară declarat pacifistă dar într-o lume tot mai războinică își dă seama că aceste idei trebuie puțin adaptate la situația prezentă. Însă chiar și această, să-i spune, remilitarizare previzibilă a Japoniei nu poate fi văzută ca un pas către înrolarea ei într-o mare armată antichineză, americană, condusă de americani. Și putem să introducem aici în discuție, în același spirit și în aceeași sens, Coreea de Sud, care cred că are cu totul alte planuri decât acela de a fi un fel de avanpost american pe un front asiatic. Deci ce vreau să spun cu chestia asta? Bun, mai sunt și alți jucători, nu putem face abstracție de Uniunea Europeană, că o luăm împreună, că o luăm ca Europă germană, că o luăm ca tandem germano-francez, oricum am lua-o este limpede că Europa înțelege foarte bine că balanța de putere se înclină înspre Est, înspre Estul ei, înspre Orient și urmează acest curs, așa cum l-a urmat către Occident, atunci când balanța înclina către Statele Unite ale Americii. Aici nu e o problemă de iubire. Aici este o problemă de interese care se pot exprima – dacă vreți – chiar în termeni matematici, aproape matematici, în termeni unor calcule matematice și evident interesele sunt cele care primează. Și nu pot să închei fără să fi fost oricum exhaustiv nemenționnd Rusia, Rusia după părerea mea își dă seama că nu mai poate fi superputerea din vremea sovietică însă își dă în același timp seama că este o putere cu impact regional major, cu resurse însemnate, care nu poate lăsa ordinea lumii să se contureze fără participarea ei și fără luarea în seamă a intereselor ei. Deci în acest joc complex cea mai înțeleaptă soluție pentru Statele Unite ale Americii, partenerul nostru strategic pe care nu-l dorim deloc înfrânt în tot felul de războaie, deci singura soluție înțeleaptă este să uite de supremația mondială, să accepte că este una dintre puteri cu impact la nivel global și să treacă la negocieri înțelepte cu principalii actori și desigur extinzând cercul, și cu actori de rangul doi sau rangul trei pentru a multiplica baza consensului. Încă ceva aș mai spune foarte rapid, ideea aceasta că America recunoaște rivalitatea Chinei ca fiind o rivalitate de sistem, o rivalitate sistemică și că în consecință trebuie să-și pună toate mijloacele la bătaie pentru a se lupta cu China, pentru a îngrădi China, pentru a stopa evoluția Chinei este o idee greșită. De ce? Pentru că în acest fel o putere de ariergardă luptându-se cu o putere de avangardă nu face decât să mărească, să încurajeze militarismul și naționalismul acesteia din urmă. Ori o Chină militaristă și naționalistă e tot ceea ce ne lipsește în situația lumii de astăzi. China este o putere a cărei ascensiune nu cred că poate fi oprită, a cărei ascensiune este chiar salutabilă din punctul de vedere al unei arhitecturi mondiale multipolare și cel mai bine este ca ea să se ridice cu asistența celorlalte puteri importante, cu asistența noastră, umăr la umăr cu noi și nu împotriva noastră. Pentru că dacă se va ridica împotriva noastră știm ce se întâmplă. Germania s-a ridicat împotriva celorlalți și am avut război, alți s-au ridicat, Franța napoleoniană s-a ridicat împotriva celorlalți și am avut război. Deci cred că ar trebui să învățăm aceste lecții pentru că nu cred că războiul este o perspectivă care să ne atragă.

ÎN RELAȚIA RO-SUA, S-AR PUTEA CA AMERICA LUI BIDEN SĂ SE INSPIRE DIN „CRIMĂ ȘI PEDEAPSĂ” A LUI DOSTOIEVSKI. O ROMÂNIE CARE NU SE VA OPUNE NICIODATĂ SUA, NU VA FI NICIODATĂ UN SPRIJIN PENTRU AMERICANI.

Cozmin Gușă: Nu ne atrage, dar este o perspectivă de luat în calcul în mod evident pentru că la cât de dezechilibrată este diplomația internațională și la cât de șchioapă a devenit cea americană acest pericol ne paște. Și vreau în ultimele două-trei minute, pentru că trebuie să ajungem și la România, în această perspectivă clară pe care nimeni n-o poate nega a veștejirii puterii de atracție, ba chiar și de coerciție din partea Statelor Unite ale Americii și ale perspectivelor pe care le-ai explicat foarte bine de la Est la Vest. Apropo de România, cum crezi că va evolua, cred că asta o să discutăm pe larg săptămâna viitoare, că e foarte important, dar măcar două-trei minute acum, cum crezi că va evolua implementarea strategiilor mai absconse ale americanilor, mă rog, care au generat în România și statul paralel, și Kövesi, și DNA, și fel de fel de prostii, dar cum crezi că va evolua această influență a partenerului strategic în continuare ținând cont de faptul că, spre exemplu, Biden are foarte multe cunoștințe în România din varii motive. Unele legate de Fondul Proprietatea, altele legate de afaceri necurate ale familiei, în general americanilor nu le place să mai revină în locurile rău famate pentru ei, și atunci teoria de la care eu porneam este că Biden se va feri destul de mult de România, mai ales că a apărut în campanie ca un element agravant al integrității lui și al familiei lui din punct de vedere al cinstei. Știu că întrebarea este destul de laxă dar am încercat să mai spun câte ceva cu promisiunea pentru ascultători că revenim săptămâna viitoare, că chiar e un subiect foarte interesant. Dar pe scurt, cum ai vedea că va aborda America România, că despre România nu are dreptul aici la nici o inițiativă, știm.

Adrian Severin: Ai spus și pot să creadă mulți că în zonele unde există sămânță de scandal care să mânjească fața Americii actuala Administrație nu va reveni dar pentru că ne aflăm în vecinătatea oarecum a Rusiei nu se poate să ne gândim la romanul lui Dostoievski Crimă și pedeapsă care se bazează pe ideea că întotdeauna criminalul revine la locul faptei, printre altele, așa încât e posibil să vedem această psihologie, fiind specifică nu numai Estului, cât și Vestului și să vedem Administrația americană revenind și în Ucraina unde s-au întâmplat o serie de lucruri care nu sunt chiar onorabile, să revină și în România ș.a.m.d. Mie mi-e teamă că acestei Administrații i se poate aplica observația făcută cu privire la – am mai spus asta – cu privire la Bourboni după Restaurația care a succedat îndepărtării lui Napoleon I, n-au uitat și n-au învățat nimic. Din primele semne asta se vede: n-au uitat nimic din relele obiceiurile, și nu au învățat nimic din lecțiile pe care le-au primit ulterior. Ceea ce spuneai, mie mi-este teamă că se va întâmpla și avem deja niște semne în aceste zile foarte clare. Adică în loc ca România să fie tratată ca un partener, din păcate cred că numai America o poate aduce la statutul de partener, că noi nu prea avem mijloace s-o facem, nu vrem s-o facem, în fine, dar în loc să încerce să readucă România la nivelul uni partener pe care se poate baza aici se continuă această strategie subversivă folosindu-se și presa, și Justiția, și Serviciile Secrete, pentru a menține într-o situație subordonată această țară care are importante resurse de natură a garanta o anumită influență în măsura în care ea este suverană. Prin urmare, eu dacă aș fi Joe Biden eu aș gândi acum la a sprijini refacerea suveranității române și a obține în contrapartida acestui sprijin o consolidare a parteneriatului cu România, România devenind un partener pe care într-adevăr mă pot baza. Nu devenind o entitate acerebrată și fără coloană vertebrală pe care o manipulezi după dorințe. Dar, încă o dată spun în politică este ca și în fizică te sprijini numai pe ceea ce ți se opune. O Românie care nu se va opune niciodată Statelor Unite, nu va fi niciodată un sprijin pentru Statele Unite. Ce vor face Statele Unite vom vedea, nu știu.

Cozmin Gușă: Foarte plastică și științifică concluzia de astăzi, vorbeai de cerebralitate și cu o frază înainte vorbeai de Joe Biden, din nefericire nu pot să fie făcute asocieri… Îți mulțumesc foarte mult și săptămâna viitoare poate ne propunem să discutăm în extenso despre ceea SUA-RO, pentru că subiectul e fundamental.

Adrian Severin: Ați văzut că invazia sau cum s-a spus asaltul Ambasadei Americane asupra instituțiilor din domeniul Justiției este actual și este un semnal cât se poate de prost exact pe linia a ceea ce am spus: n-au uitat nimic și n-au învățat nimic. Iar noi măcar așa cu puterea cuvântului poate ne facem auziți undeva, inclusiv la Washington și le dăm ideea cea bună întrucât pe drumul acesta nu-și vor crea nici un fel de sprijin aici, ci vor merge pe un teren mlăștinos în care mulți concurenți ai Statelor Unite sunt gata să-i împingă pe americani și în care se pot întâmpla lucruri neplăcute pentru ei.

Cozmin Gușă: Mulțumesc mult Adrian Severin până joia viitoare, îți urez un weekend plăcut și îi asigur pe ascultători că vor avea și transcrisă această emisiune.

cozmingusa.net

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.