Reteaua Corect

Activitatea Stângii sub președinții W. Clinton, W. Bush și B.H. Obama

Sub Președintele democrat-progresist Bill Clinton strategia de infiltrate a stîngii (nepercepută de public) a înflorit, el favorizând o a treia cale a evoluției prin distribuirea averilor, legislația bancară în favoarea ipotecilor avantajoase, colaborarea cu China și ignorarea mișcării ISIS. Iar președintele republican W. Bush, a tras consecințele fostelor strategii ale politicei externe SUA cu atacul terorist 9/11 2001 și cu îndelungata strategie a stângii-democrat-progresiste privind criza financiară din 2008. Odată cu apariția Președintelui Barack Hussein Obama stânga si-a văzut visul împlinit timp de 8 ani. Scopul său a fost să urmeze vizibil politica diverșilor săi mentori, profesori universitari sau prieteni, pentru socializarea Americii, căutând să schimbe premizele fundației capitaliste a acestei țări după aproape 250 de ani, astfel încălcând valorile trecutului național.

În SUA, în 1993 a urmat William Clinton, zis Bill, Președinte democrat cu vederi socialiste , descris de Dick Morris fostul său consilier, în cartea Because he could  ca fiind un om ezitant, dornic de a mulțumi pe toți.  În politica internă, după cei 4 ani de globalism a lui G.H. Bush, Bill Clinton, pe de o parte, a realizat eficiența economiei de piață din timpul lui Reagan, dar, pe de alta, nu mai putea susține economia comunistă planificată falimentară. Atunci, în timpul său, mișcarea social-progresistă a înclinat pentru o a treia cale: redistribuirea averilor. Dar, averile provin de fapt din eficiența sistemului economiei de piață capitalist. Iar, redistribuirea averilor echivalează cu fostele naționalizări comuniste ale proprietății private, doar că naționalizările luau tot, pe când distribuirile lasă ceva și producătorului -- cel care a inițiat, a muncit, a riscat tot, dar căruia i se fură o mare parte, pentru a fiinanța ajutoarele sociale celor care nu depun nici un efort fizic sau mental.

În perioada mandatului B. Clinton, şefii de sindicat au fost repuși în drepturile pierdute din timpul preşedintelui Reagan. Iar, în legătură cu influența stângii Michael Harrington, președintele organizației Socialiștii Democrați Americani, DSA, a reușit atunci să influențeze anumiți candidați a Partidului Democrat, pe Barney Frank președintele Comitetului Serviciilor Financiare din Camera Reprezentanților și Chris Dodd președintele Comitetului Bancar din Senat, să introducă proiecte de legi în vederea acordării de fonduri pentru ipoteci cu acoperire dubioasă financiară. Tot atunci organizația ACORN a putut exercita o considerabilă influenţă, mai ales prin Henry Cisneros, secretar la Departamentul Locuinţelor şi  Dezvoltării Urbane, să influențeze în favoarea acestor împrumuturi, care au crescut substanțial între 1992-1999. Ele au stat la baza crizei financiare din 2008 în timpul Preşedintelui George W. Bush 

In plus, tot Dick Morris, descrie în carte despre contribuția guvernului Chinez cu sume substanțiale în vederea realegerii în 1996 a lui Bill Clinton pentru al doilea mandat. Bill a recompensat China, permițându-i intrarea în afacerile industriei sateliților din SUA - în ciuda riscului ca aceste cunoștiințe technologice americane nucleare să favorizeze China și prin ea și alte țări inamice, după cum subliniază Morris

Înainte de a continua, îl prezintpe autorul David Horovitz,  deoarece îl voi cita mai des. Este o personalitate anti-stânga-progresistă, născut în 1939 în statul New York, din părinți membrii ai Partidului Comunist American.  În baza experienței avute în anii 60 cu miscarea pro-pace și Panterele Negre, David, dezamăgit de cele constatate ulterior, în 1984 a devenit membru în Partidul Republican. Pe măsură trecerii timpului, el a fost recunoscut ca cel mai conservator commentator, unul care cunoaștea cum funcționează sistemul social-comunist. 

Deci, revin în 1993, imediat după numirea lui Clinton ca Președinte când George Soros s-a împrietenit cu familia acestuia și profitând de mediul său prielnic a reușit - după cum scrie David Horovitz – pentru promovarea legislației fie pentru legalizarea drogurilor, influențarea numirii judecătorilor de stânga sau îavorizarea hotarelor deschise cu Mexicul.  În 2000 Soros a cheltuit $12.6 milioane prin organizația Open Society Institute, OSI, pentru influențarea mediei și univerităților contra alegerii Președintelui George W. Bush.

Totuși, în 2000, cu toată intervenția lui Soros, George W. Bush a fost ales al 43-lea Președinte. Președinția sa a avut parte fie de atacul terorist de la 9 septembrie 2001 urmat de războiul din Irac în 2003, fie de criza financiară din 2008.

Mă voi referi numai la criza financiară, deoarece a făcut parte din programul mișcării de stânga în SUA. Despre criză scrie Președintele W. Bush în cartea sa Decision points, că ea s-a datorat, pe de o parte,  legii acordării de ipoteci de către două agenții federale- Fannie Mae, înființată în 1938 și Freddie Mac în 1970 - ambele asigurate de Guvernul Federal  - care au inundat piața între 1993-2007 cu ipoteci riscante.  Iar, pe de alta W. Bush adaugă cum lăcomia investitorilor privați de a cumpăra aceste ipoteci avantajoase au mărit numărul lor, dar totodată datoriile neplății a multor dintre aceste ipoteci a provocat izbucnirea crizei financiare federale. El a subliniat că singura soluție de a salva catastrofa economică a sistemului financiar capitalist copleșit de datorii a fost cererea unui împrumut federal substanțial de 700 bilioane dolari. Suma a fost aprobată prin legea Troubled Asset Relief Program TARP, (Programul de Ajutoare a Bunurilor în Dificultate, TARP), semnată la 3 octombrie 2008.

Despre acestă criză a scris David L. Bahnsen - un autor cu zeci de ani de experiență de prim-rang în industria financiară, și cu o perfectă înțelegere a economiei,  preocupându-se să analizeze această criză în cartea intitulată  Crisis of responsability, publicată în 2019. Părerea sa despre problema financiară din 2008 este că s-a dezvoltat în timp îndelungat atât din cauza lipsei de creștere economică globală și din cauza a imigrării masive din Europa. Iar, în SUA, David se referă la împrumuturile masive de ipoteci prin două agenții Fannie Mae și Freddie Mac, care acordau ipoteci netradiționale, cu un regim special profitabil având acoperire financiară federală, numite Alt-A.  Cercetând situația ipotecilor  a aflat că - din lăcomie  față de aceste ipoteci avantajoase acoperite de sume suficiente federale - majoritatea investitorilor s-au grabit să cumpere case  scumpe și luxoase și cu toate  că  aveau venituri adecvate, deci fonduri necesare de plată, s-au prevalat de facilitățile netradiționale date de sistemul de împrumut Alt-A. Astfel el explică cum criza s-a datorat lipsei de responsabilitate a majorității investitorilor de a respecta obligația plăților, ca atare ei cauzând o catastrofa cu pierderi mărite de capital federal.

În final, scopul cărții sale a fost să indice remedii  culturale, economice și politice  nu numai pentru scoaterea din prelungita criză financiară din SUA, cât și pentru refacerea țării - dintr-una bolnavă cu o politică economic-financiară pe care el o numește ”deslânată,”  într-una prosperă și bogată. Ca atare, unicul remediu dat de autor pentru evitarea în viitor a unei situații similare este  respectarea virtuții  responsabilității  fiecăruia față de obligațiile luate, acum mai mult ca oricând.   În plus,  David atribuie succesul lui Donald Trump în campania din 2016 crizei financiare din 2008, deoarece cetățenii dezamăgiți de criză și prelungirea ei au preferat să aleagă un om de afaceri în loc de un politician.

Mă întreb dacă David L. Bahnsen era la curent cu acrivitatea stângii sau dacă a vrut s-o evite în general sau mandatul Obama în special, el numind fosta politică doar ”deslânată” și atribuinind vina crizei doar pe iresponsabilitatea investittorilor față de neplăți. Din punctul meu de vedere, autorul omite influența lui Michael Harrington, președintele DSA, asupra lui  Barney Frank și Chris Dodd din Congres să introducă proiecte de legi  și să influențeze facilitarea acordării de ipoteci profitabile cât și sumele federale respective  mărite în scopul copleșirii sistemului capitalist. Și de asemenea, David omite activitatea organizației ACORN (sub influența consilierior Richard Cloward și Frances Fox Piven, care urmăreau desființarea capitalismului) de a influenţa agențiile federale Fannie Mae, și Freddie Mac în vederea accelerării vânzării acestor ipoteci netradiționale și profitabile pentru atragerea multor investitori în speranța declanșării unui cataclism financiar federal. În acest scop măsurile au fost inițiate cu ani în urmă în vederea copleșirii sistemului capitalist, care în speță  a izbucnit în 2008 în timpul Preşedintelui George W. Bush. Iar, dacă Bush ar mai fi avut încă doi ani înainte de a încheia mandatul ar fi încheiat și criza mult mai repede decât Barack Obama, care avea altă mentalitate decât una capitalistă.

Revin la W. Bush  când David Horovitz descrie cum George Soros, în timpul acestuia înființase până în 2002,  un număr de 527 de organizații, dar nu numai atât. Important de știut este că el le-a înregistrat conform Codului de Impozitare al  Internal Revenue  Service, IRS, (Serviciul Veniturilor Interne) și Federal Election Commission, spre a putea primi in mod legal contribuții financiare. Concomitent, în 2002, Congresul a adoptat Legea McCain-Fieingold Act, care tocmai limita suma contribuților celor două partide. Astfel, numai Partidul Democrat a fost favorizat în alegeri cu contribuții date indirect de cele 527 organizații de stânga ale lui Soros, în vederea obținerii de voturi pentru acest Partid. În schimb contribuțiile primite de Partidului Republican au fost limitate conform sumelor aprobate de McCain-Fieingold Act. Evident, aceasta arată lipsa de informare a senatorului republican McCain care cu legea pe care a introdus-o a pus stânga într-o situație avantajată. Tot David Horowitz explică cum Soros a reușit în 2005 să adune  70 de personalități bogate cu idei progresiste, formând Alianța Democrată pentru a ajuta Partidul Democrat în cele 50 de State  în vederea viitoarelor alegeri spre a putea controla indirect sistemul politic American. 

L alegerile preziențiale din 2008, au fost doi candidații, John McCain, senator cunoscut și Barack Hussein Obama despre care nu se prea auzise. Prin media am aflat că viitorul președinte Obama avea studii de la Universitatea Columbia (unde a cunoscut profesorii Cloward şi Fox Piven) și apoi la Harvard. El a fost senator timp de doi ani reprezentând Statul Illinois în Congres. Atât și nimic mai mult. Dar, autorul S. Kurtz a informat că el a lucrat la Chicago la Fundația Industrială a lui Saul Alinsky în 1991, în cadrul ACORN/Project Vote, iar în 1995, devenind  chiar avocatul acestei organizații.  

Cu privire la convingerile lui Obama, cea mai importantă mărturie fiind cea a lui Wayne Allyn Root, fostul său coleg de clasă, care a scris că Obama este strălucit. El știe precis ce face, urmărind planul lui Cloward și Fox Piven în scopul de a copleși sistemul capitalist din interior cu mulți imigrnați a căror întreținere consuma sume mari din bugetul federal, astfel producând crize economice sistematice și haos social, în vederea transformării SUA într-un stat Marxist-socialist.

David Horovitz scrie că George Soros inițial avea de gând s-o sprijine pe Hillary Clinton candidat prezidențial, dar ulterior l-a preferat pe Barack H. Obama, înalt, cu un zâmbet plăcut, cu un nume exotic și cu darul de a vorbi. Iar, presa de stânga a îndrăgit pe Barack, astfel hotărând să ignore informații despre trecutul său. Ca atare, cu contribuțiile date de sutele de organizații ale lui Soros, cu ajutorul Alianței Democrate a bilionarilor de stânga și cu media de stânga Barack H. Obama a fost ales cel de al 44-lea președinte al Americii.

Nu m-a mirat să aud că după alegeri, John McCain a acuzat ACORN/Project Vote de fraude electorale, știind că Obama fusese avocatul ACORN-ului. Situația îmi amintise de manipularea voturilor din timpul alegerilor din 1946 în România. 

După preluarea puterii B. Obama a acționat în mod deschis și direct. El a completat administrația sa cu personalități cu vederi de stânga, unii propuși de Soros și alții,  prieteni progresiști ca Valerie Jarrett, Van Jones și fostul revoluționar Bill Ayers, numindu-i consilieri în Casa Albă.  Nu puteam crede că revoluționarul violent Bill Ayers din anii ’60 a revenit și încă unde? Chiar în Casa Albă. De necrezut!

Obama a  acționat în felul său socialist în vederea reducerii crizei financiare, obținând  de la Congres  legea socialistă a sănătății Afordable Care Act pe scurt Obamacare și Stimulus Bill, cu alocarea a $800 bilioane așa zis pentru refacerea economiei după criza financiară din 2008. Dar Sean Hannity explică în Conservative Victory, defeating Obama’s radical agenda, o mare parte din această sumă a fost alocată nu pentru ieșirea din criză a țării, ci pentru plății ipotecilor neplătite pentru salvarea caselor acestora.  În final, Obama a lăsat: impozite mărite; stagnarea economiei cu creștere economică redusă; deficit mărit cu un guvern cu mari cheltueli; o datorie federală de $20 trilioane și cu un influx de refugiați ilegali costisitori și cu drept la vot care să-i asigure Partidului Democrat puterea; și, o luptă de clasă cu totală discordie socială.  

Partea interesantă a mișcării evoluției stângii a fost că violențele revoluționare ale lui Saul Alinsky și Bill Ayres al SDS, din anii 60 au fost respinse atunci de marea masă Americană. Dar strategia ulterioară a lui Michael Harrington, Președinte (DOS) de inflitrare cu idei socialiste în Partidul Democrat nu a fost percepută de public. Aceasta strategie a fost subtilă, indirectă, ascunsă de opinia publică, ci percepută și analizată de diverși autori interesați în subiect.  Dar, după 2008, odată cu ajungerea la Președinție a marxistului-progresist Barack Hussein Obama, socializarea Americii a fost una deschisă și vizibilă.

David Horovitz rezumă politica interne a lui Obama, astfel:

  • Politica de identitate socială pe grupuri rasiale, ca cele ale Afro-Americanilor sau Latino-Americanilor, contra supremației albilor. Politica de identitate se referă numai la drepturi colective între victime și opresori, ea nu ține seama de  drepturi individuale și este în contradicție totală cu idea de  social unity a fondatorilor Americii cât și omite legile introduse de  Președintele Johnson,  privind drepturile civile din 1964-65 încă în vigoare;
  • Educația transformată -- din universități unde au fost eliminați profesori și texte conservative și disciplinile școlare, încât istoria americană a fost transformată în programe politice de justiție socială, studii feminine, studii despre afro-americani, etc.
  • Justiția socială -- social justiceoferită de guvern acționează în funcție de grupuri social-rasiale, în contradicție totală cu -- equal justice -- gândită de fondatori și prevăzută în The Declaration of Independence, unde este declarat că toți oamenii sunt creați egali cu drepturi inalienabile date de Dumnezeu. Justiția egală fiind bazată pe un principiu unic în istoria națiunilor, deoarece America asigură tuturor cetățenilor imigranți cu obârșii și credințe diferite, o egalitatea în justiție în vederea faptului ca guvernul să nu poată lua acest drept.
  • Redistribuirea averilor de la producător către cei care nu au contribuit nici cu competență, nici cu riscurile inerente. Tot furt se cheamă!  
  • O imigrație masivă cu dare de ajutoare și drept de vot chiar ilegalilor.

Cu privire la politica externă am observant cum B. Obama gravita spre ordinea internațional globală. El ignora pericolele, preferând o politică pasivă de neintervenție sau defensivă și mai ales de a limita influența SUA. El a afișat o atitudine vădit anti-Israel și pro-Islam, a aplicat față de Korea de Nord strategia răbdării strategice, a lăsat terorismul ISIS neatins, a amânat problema nucleară din Iran în baza ”Înțelegerii” care a costat dolari grei pe americani, dar nesemnate de Congres și a neglijat atât Rusia cu problema Ucrainei cât și cele ale NATO. Politica externă era în haos cu dușmanii încurajați și cu aliații nervoși.

 

(Capitolul al V-lea din cartea „Evoluția mișcării de stânga în SUA și Donald Trump”, de Simona M. Vrăbiescu Kleckner)

Mai jos puteți accesa:

Capitolul 1

Capitolul 2

Capitolul 3

Capitolul 4

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.