Clotilde Armand (USR): Terminăm și noi cu smiorcăiala?

Auzită cîndva de la un frizer: românul e cel mai prost client din lume. Oricît de rău l-ai tunde, tot îți lasă bacșiș. Chiar și pentru un om simplu, logica e limpede: dacă nu ai parte de servicii satisfăcătoare, de ce să-l mai răsplătești suplimentar pe cel care nu își merită, de fapt, nici tariful legal? De aici o întrebare tulburătoare: de ce la alegerile de azi, spre exemplu, avem o prezență la vot medie spre bună cînd am fi avut toate argumentele să le boicotăm in corpore?

Cât timp a tăcut sau s-a exprimat doar ocazional, prin alocuțiuni scrise de alții, Klaus Iohannis a reușit să pară o persoană rezonabilă, în banca ei, preocupată mai mult de standardul personal de viață decât de agenda funcției dobândite printr-un banal concurs de împrejurări. De când a deprins vorbirea și a căpătat gustul exprimării este alt om. Cu totul altul.

Ceea ce era de așteptat, bine ticluit și bine programat de către factorul intern și factorul extern, s-a întâmplat. La capătul unei campanii electorale practic inexistente, Klaus Iohannis s-a clasat detașat pe locul I. Plasându-și favorita pentru finala ce urmează să aibă loc peste două săptămâni pe locul secund. Din nou, se poate pune întrebarea ce va fi următorii cinci ani acest Klaus Iohannis. Președinte al României, guvernator al României sau un simplu vasal? Și voi încerca să răspund.

Mergem la vot sa ne alegem Presedintele! Dar cati stim ce votam? Cati avem un minim de informatii pentru a putea discerne intre cine si cine.

În vreme ce noi ne agităm (mai mult, mai puţin sau deloc) cu alegerile noastre prezidenţiale, pământul continuă totuşi să se învârtă (e pur si muove), iar politica mondială să ne aducă ştiri după ştiri, una mai şocantă decât alta.

În anii 50, Ion Iliescu a plecat să studieze în URSS, cu sprijinul Anei Pauker. Azi ar fi putut spune că a fost arestat de ea și deportat la o universitate moscovită, unde a studiat dintr-o celulă. Dincolo de asta, însă, trebuie remarcat că Iliescu a studiat la o facultate tehnică într-un domeniu, energia, unde rușii nu stăteau foarte rău. Asta nu l-a scutit mai tîrziu de sloganul dreptei ”Cine a stat cinci ani la ruși/Nu poate gîndi ca Bush”.

Nimic din ce se vede pe scena politicii românești la acest sfârșit de an ca un sfârșit de veac și de lume, nu este ce pare a fi. Iar lucrurile stau așa întrucât nu avem de a face doar cu compunerea și recompunerea forțelor politice concurente, deși și asta ar fi suficient pentru a crea o imensă confuzie, ci și cu o bătălie pentru controlul României între puteri străine care au colonizat-o în devălmășie, iar acum vor să realizeze partajul.

Născută din Piața Victoriei, dintr-o osmoză rapidă a grupărilor #Rezist, unele pașnice, altele fascistoide, Uniunea Salvați România se află în fața unui examen crucial. Și asta la scurt timp după ce la europarlamentare a obținut un scor surpriză, de 20%. Cum va face USR față linșajului, poate pe deplin meritat, la care este supus liderul ei, Dan Barna? Care va fi comportamentul la prezidențiale al electoratului USR?

Guvernul Orban instalat cu voturile unor pesediști încă neexcluși din partid, în mod straniu, își începe activitatea cu acțiuni dubioase, ceea ce e un record pentru doar 48 de ore de existență. Dar beneficiind din plin de pasivitatea opoziției. Adică a PSD, mai nou. O pasivitate care am paria că va continua și în perioada care urmează și care nu e exclus să fie parte a unui blat cu Iohannis și cu PNL mult mai mare decît se speculează de ceva vreme.