România, șapte referendumuri naţionale în ultimii 30 de ani - Prezența la vot, trend descendent

Din păcate, in Europa, tema revizionismului reapare cu o anumită periodicitate. După incheierea Războiului Rece, reimpărtirea sferelor de influentă a determinat dezmembrarea unor federatii si schimbări de frontieră. Iugoslavia a fost atunci „poligonul de incercare” pentru reasezarea zonelor de putere in Europa. România a reusit, cu intelepciune, să-si protejeze integritatea teritorială. Mai mult, prin decizia pe care a luat-o, in 2004, guvernul pe care l-am condus, in urma hotărârii Curtii Internationale de Justitie, spatiul maritim românesc (platou continental si zonă economica exclusivă) s-a mărit cu aproximativ 9700 km pătrati, respectiv 79,34% din suprafata in disputa cu Ucraina.

Cu doar câteva zile înainte alegerilor pentru Parlamentul European, sub președinția rotativă a României, în plin Brexit eșuat și în mijocul unui uriaș scandal de corupție la vârful organizației, Uniunea Europeană este aruncată în aer dintr-o direcție cu totul și cu totul neașteptată. Germania și Franța au apăsat adevăratul buton nuclear. Și au decis ca Rusia să fie reprimită cu toate drepturile, inclusiv dreptul de vot, în Consiliul Europei. Și, culmea, doar patru state s-au opus. Între care nu a figurat România.

Pe 26 mai 2019 va avea loc un referendum convocat de Președintele României, Klaus-Werner Iohannis. Singurul răspuns al cetățenilor – valabil din punct de vedere legal, just din punct de vedere moral și eficient din punct de vedere politic – este neparticiparea. De ce? Explicația se găsește în cele ce urmează.

Rând pe rând, Vladimir Putin a reușit să strângă într-o singură mână cărțile unei chinte royale. Iar acum este extrem de interesant, spectaculos chiar, să vedem cum le va juca. Pentru că este în afara oricărei îndoieli. A moștenit rămășițele unui imperiu făcut ferfeniță. La o altă scală și într-o altă formă, a refăcut unitatea și puterea fostei Uniuni Sovietice. A mizat pe unitatea internă, obiectiv în cazul căruia a jucat cartea patriotismului. Și a conceput o ingenioasă arhitectură exernă. Arma sa secretă.

Deputatul PMP Robert Turcescu a adresat acum cîteva săptămîni o interpelare ministrului de Interne, Carmen Dan, cu privire la o escrocherie care ia amploare și căreia îi cad victimă tot mai multe firme românești, private ori de stat, o variantă mai pretențioasă a celebrelor scrisori nigeriene.

CNSAS a descoperit foarte recent că numitul Traian Băsescu ar fi colaborat cu Securitatea şi că ar fi făcut chiar poliţie politică, că ar fi făcut mult rău cu turnătoriile sale.

Din cel puțin două mișcări consecutive de mare maestru, țarul Rusiei, Vladimir Putin l-a extras pe sultanul Turciei Recep Erdogan din alianța acestuia cu NATO. Acum se joacă finala mare. Șahul la rege, adică la Donald Trump, a fost dat. Chiar ieri. Printr-un anunț care face înconjurul mapamondului. S-a perfectat înțelegerea prin care Turcia va achiziționa sistemul de apărare rusesc S-400, urmând să producă în colaborare cu partenerii de la Moscova și generația următoare, S-500.

Evenimente extrem de interesante pe scena politică, în plin campanie pentru europene: doi dintre cei trei mari jucători politici se confruntă cu probleme interne, deocamdată nu foarte fățișe, dar pe teme atît de grele încît e de așteptat ca scandalurile să ia amploare curînd. Cu ce consecințe, ne-am întreba, legitim?

Alegând cel mai bun moment cu putință, reprezentanții Exxon Mobil au luat din nou cu asalt Guvernul României. După ce în prealabil l-au fezandat pe Călin Popescu Tăriceanu, al doilea om în stat. Obiectivul e același. Ca statul să-și reducă pretențiile. Și ca licențele de exploatare a gazelor de la Marea Neagră să se prelungească până la mijlocul secolului. Un moment perfect ales pentru a impune o ordonanță de urgență.