O decizie rușinoasă a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării

'De viitorul României nu desperez. A trecut ea si prin altfel de zile decât acestea. Este un mister al dăinuirii noastre peste tot răul ce vreau să ni-l facă altii, pentru acela pe care din orbirea noastră ni-l facem singuri' (Nicolae Iorga). Am preluat acest citat din introducerea lui Andrei Pippidi la volumul recent apărut 'N. Iorga. Jurnalul ultimilor ani 1938-1940.'

Marți am avut un eveniment spectaculos și grav, totodată, după dezvăluirile Rise Project privind afaceri neprincipiale ale unui politician de top al momentului, Dan Barna. Dincolo de faptele spectaculoase relatate, marea întrebare, care ar trebui să ne dea tuturor de gîndit, e cum se face că respectivele dezvăluiri despre fapte de acum 8-9 ani apar fix înaintea consultărilor dintre Barna și președinte? Imensă coincidență ori formă de presiune? Azi, vine rîndul unui nou derapaj, de data asta mult mai grav, am spune: un alt lider politic de top, Victor Ponta, e psihanalizat public de un specialist în domeniu și etichetat drept psihopat de marcă, alături de criminali faimoși, precum Ted Bundy.

PSD a decis să tragă de timp. Și ce câștigă? Maximum două săptămâni. Pentru că dacă nu votează primul guvern PNL, îl va vota în mod obligatoriu pe cel de-al doilea. De teama alegerilor înainte de termen. Și tot ajunge în opoziție. Prin urmare, care ar fi interesul social-democraților? Să tragă de timp, pentru ca eventual să mai prindă câteva firmituri din guvernare? Sau să-și reîncarce bateriile electorale din opoziție? Și asta cât mai repede. Ajutând guvernul Orban să se dea cu capul de pereți.

Pe 20 decembrie 2010, la dezbaterea moțiunii de cenzură intitulate «Legea privind salarizarea în anul 2011 – ultima „ţeapă” trasă românilor de guvernarea Băsescu-Udrea-Boc», deputatul PNL Ludovic Orban ținea un discurs furibund în care spunea despre guvernul Boc și susținătorii săi politici vorbe extrem de grele. Aceștia erau, în viziunea lui Orban, un ”furuncul” și o adunătură de ”hemoroizi” care trebuie extirpați urgent, spre binele nației. Acum, ghinion, premierul desemnat Orban va veni în fața nației, întru salvarea ei, cu un guvern alcătuit și susținut de ”furunculii” și ”hemoroizii” de odinioară, inclusiv Raluca Turcan, despre care a mai informat acum cîțiva ani România și că a făcut carieră trecînd prin patul politicienilor.

O importantă instituție autonomă a statului român și-a încălcat statutul și a intervenit în plină campanie electorală printr-o decizie politică, ce îl favorizează pe Klaus Iohannis. Este vorba de Consiliul Națonal pentru Combaterea Discriminării. Acuzația pe care o aduc este gravă. Mi-o asum integral. Iar în cele ce urmează voi face și demonstrația că așa stau lucrurile. Cu o întârziere înadins planificată și bine ticluită, reprezentanții unui post de televiziune, analiști și istorici sunt condamnați la grămadă pentru vina de a fi dezvăluit și comentat adevăruri istorice de necontestat, care îl incriminează pe Klaus Iohannis.

Nu au trecut 24 de ore de la trecea moțiunii de cenzură și problemele puterii manufacturată de Opoziție se văd cu ochiul liber. Unul hăis, altul cea! Cam asta ar fi logica situației. E o surpriză, mă așteptam la o anumită convergență între PNL, USD, UDMR, PMP, Pro România, ALDE. Dacă nu acum, atunci cind? Măcar de dragul puterii, dacă nu de altceva. Dar toți actorii dramei sunt cu gîndul exclusiv la alegeri și la nimic altceva.

Azi, marți trei ceasuri rele, Klaus Iohannis ar trebui să anunțe numele premierului. Apoi să-l lase pe acesta în plata Domnului, pentru a negocia cu partidele și a încropi viitorul guvern. Tot premierul desemnat ar fi și cel care ar urma, folosindu-și întreaga forță de persuasiune, să convingă majoritatea parlamentarilor să voteze. Numai că lucrurile nu stau chiar așa. Pentru că domnul Klaus Iohannis e și el un președinte jucător. După modelul lui Petrov.

Marele învingător al bătăliei momentului, PNL, dar și marele învins, PSD, se confruntă cu un pericol imens și comun: acela de a se alege cu cîte un glonț în cap. Primul pe mîna altuia, al doilea, pe mîna proprie.

„Moarte PSD!” Acesta este strigătul de luptă care s-a auzit prin piețe în ultimii ani; la concurență cu „DNA să vină să vă ia!”, care nu era decât una dintre metodele indicate pentru punerea în practică a îndemnului dintâi – atotcuprinzător, absolut și definitiv.

Cel mai mare partid politic al ultimilor 30 de ani din România pare a se afla în moarte clinică. Este lovit din toate direcțiile. Din exteriorul țării și din interiorul țării. Electoratul său este de-a dreptul demonizat. Se strigă „Moarte PSD!”. Au fost pierdute alegerile europarlamentare. A fost decapitat Guvernul printr-o moțiune de cenzură. Fostul președinte e după gratii. Actualul președinte, într-o cursă nebunească. Fără prea mari sorți de izbândă. Dacă intră PSD în opoziție, se poate resuscita?