Cozmin Gușă, scenariu EXPLOZIV pentru PSD: Vâlcov ar putea viza funcția de premier

Tema presantă a acestor zile de august este necesitatea absolută a opririi războiului româno-român, care face ravagii de prea multă vreme. Cum procedăm ? De unde începem ? Şi, mai ales, cu ce continuăm ? Manifestaţiile antiguvernamentale şi anti-PSD care nu se mai termină în Piaţa Victoriei de aproape doi ani au totuşi o justificare. Justificarea se numeşte „Liviu Dragnea”, preşedintele PSD, deja condamnat de două ori, o dată definitiv şi a doua oară în primă instanţă. Celor care au trăit în România în ultimii 50 de ani Liviu Dragnea le aminteşte brutal două personaje politice : Nicolae Ceauşescu şi Adrian Năstase. Gorbaciovistul Ion Iliescu a fost parcă mai perestroika şi mai glasnost decât Ceauşescu şi Năstase. Deşi posedat încă de tânăr de morbul puterii, nu s-a comportat ostentativ ca un veritabil dictator.

Că în interiorul PSD se discută aprins de mai multă vreme despre amnistierea celor anchetați în ultimii 13 ani de binomul ilegal DNA-SRI nu mai e un secret. De cîteva zile a fost lansată însă pe piață, subtil, o variantă alternativă, să zicem mai ”soft”. În ambele cazuri, Dragnea ar avea de cîștigat într-o formă sau alta. Dar, marele cîștigător, tot în ambele situații, ar fi Adrian Năstase, cel care ar primi instantaneu dreptul de a reveni în politică. Iar, la cum se prezintă lucrurile, probabil preluarea PSD și candidatura la prezidențiale ar veni de la sine.

„Tabula rasa” în latină însemna „tablă ștearsă”. Adică nicio informație. Zero barat. Se potrivește perfect situației în care se află astăzi Partidul Național Liberal. O formațiune care se comportă ca și când nu are trecut. Ca și când memoria colectivă a fost ștearsă. Numai așa se explică de ce PNL perseverează într-o gravă eroare. Și face din nou recurs la procurori.

De la mitingul din 10 august soldat cu o serie de violențe, leit-motivul foarte multor relatări din media, al unor poziții politice ori al unor mesaje de pe rețelele virtuale este că am reușit să îngrozim restul țărilor democratice și suntem la un pas de a pierde președinția Consiliului European, ori chiar să fim eliminați din UE. Ca să fie bîlciul complet, 40.000 de români semnează o petiție prin care se cere intervenția de urgență a ONU(?!!), iar alții anunță proces la Haga.
Naivitate la cote maxime, am spune.

Un aspect pe care cei care au organizat si ordonat brutalitațile Jandarmeriei din Vinerea neagra l-au ignorat, a fost cum va reda presa internațională evenimentele din Piata Victoria de la Bucuresti din 10 august. O ipoteză ar fi că nu l-au ignorat, au fost conștienti de consecințe, dar nu le-a păsat de imaginea României in Europa si in lume. Esențial pentru participantii la lovitura din 10 august a fost să-si conserve controlul, să-i intimideze pe cei care contestă puterea lui Liviu Dragnea, să le dea o lecție celor care l-au sfidat, sa se razbune pe ei. Deși lider al unui partid de stînga (membru al Internaționalei Socialiste) îi este frică mai mult ca de orice de „masele populare” – asta în ciuda ideologiei pe care o proferează.

Ultimele experiențe, în special cele petrecute în acest an, demonstrează fără echivoc faptul că Parlamentul are obligația de a promova o nouă lege, care să reglementeze modul de desfășurare al manifestațiilor publice. În special a celor de protest. În ultimă instanță, și Guvernul poate veni cu o ofertă printr-o ordonanță de urgență. Și, într-adevăr, există o mare urgență.

Romania traversează o criză severă. Punctual, ea a început odată cu instalarea PSD la guvern după ultimele alegeri parlamentare. La mai putin de o lună un val de proteste s-a produs în mai multe mari orașe – Bucuresti, Cluj, Sibiu, Timișoara, Iași etc. Ce forțe se confruntă, care este baza socială a acestei crize? Ce trebuie tranșat, de fapt? Să luăm seara de 10 august, vinerea neagră, exemplul cel mai apropiat.

Situația dă semne că e tot mai încordată: cel mai prestigios și mai influent ziar american, The Washington Post, scrie că a venit vremea ca Turcia să fie aruncată din NATO și să apuce pe propriul drum, chiar dacă asta va avea consecințe majore asupra alianței nord-atlantice. Un articol care vine în urma recentelor tensiuni ținînd de baza aeriană americană de la Incirlick care, fără doar și poate, va fi relocată în perioada care urmează. Foarte probabil în România.

O întâlnire de o importanță crucială are loc între cancelarul Germaniei și țarul Rusiei. Agenda politică este încărcată. Explozivă chiar. Se discută despre poziția celor două state legat de Siria. De Iran. Dar, mai ales, despre faimoasa conductă de gaz Nord Stream 2. Încă nu s-a ajuns la niciun acord. Dar dacă se ajunge?