Putin pleacă în China iar Lavrov în Coreea de Nord

Intr-un interviu acordat de Ian Pearson, seful Companiei Ford din România, acesta spunea – „Există o diferenţă între promisiunile care au fost făcute (n.r. – de autorităţi) şi unde ne aflăm în acest moment. Nu suntem acolo unde am vrea să fim şi am spus asta clar Guvernului român. (…) Mesajul din partea Ford, dar şi a celorlalte companii din sectorul auto este: noi ne respectăm anagajamentele pe care ni le-am asumat, autorităţile să îşi respecte şi ele propriile angajamente”, Promisiunile sunt aceleasi – infrastrutura – autostrazi si căi ferate. La Dacia aceeași problema. Ceaușescu a construit 110 km de autostrada Bucuresti- Pitesti. Trebuia, cf promisiunilor făcute Renault, autostrada să iasă spre Sibiu și spre Budapesta pentru ca fabrica Dacia să lege de autostrăzile europene. Ceaușescu nu și-a tinut promisiunea, dar nici după 1989 nu s-a mai întîmplat nimic. Da, promisiuni și angajamente din partea guvernelor au fost cu nemiluita.

O știre-bombă a explodat miercuri dimineață, după ce publicația Q Magazine a difuzat un text extrem de interesant și ale cărui consecințe ar putea fi încă mai interesante. E vorba de informația că celebrul procuror Negulescu Portocală a devenit martor protejat într-un dosar care ar cuprinde fapte grave comise de Laura Kovesi în relația cu unitatea DNA Prahova.

Este domnul Tudorel Toader ministrul Justiției? Are el, în această calitate, obligația de a apăra statul român? A devenit public faptul că protocoalele au produs un imens rău acestui stat? A fost desecretizat de către SRI primul și probabil cel mai important dintre acestea? Nu ar fi oportun ca domnul Tudorel Toader să acționeze? Cum ar putea acționa?

A fost achitat și „penalul” Călin Popescu-Tăriceanu. După ani de terfelire dar și după ani de exemplară rezistență.

În urmă cu mai multe zile, atunci când Ludovic Orban a anunțat depunerea faimoasei plângeri penale împotriva premierului Dăncilă, am făcut afirmația că acesta s-a transformat instantaneu într-un cadavru politic. Și că PNL intră în moarte clinică. Acum lucrurile s-au schimbat. Prin decizia luată de majoritatea covârșitoare a staff-ului acestui partid, prin care își asumă, alături de Ludovic Orban, plângerea penală. Cu toate consecințele care decurg de aici. Iar principala consecință este compromiterea totală a ultimului partid istoric. Care, oricum, nu mai era prea istoric. Ci, mai degrabă, istorie.

De la jumătatea săptămînii trecute nu mai contenesc analizele și dezbaterile pe marginea halucinantului demers al liderului PNL de a face plîngere penală pentru înaltă trădare prim-ministrului. Marea întrebare e dacă Dăncilă pică sau nu de pe urma anchetei. Atît doar că acțiunea lui Orban ar putea avea consecințe mult mai severe decît își imagina el însuși ori cei care l-au manipulat.

O agitație stearpă în jurul politicii externe ocupă scena României. Inși gata să răstălmăcească orice duc discuția la un nivel profesional și logic regretabil de jos. Unii ne spun că așa cum a fost în ultimii ani este normal, iar capul plecat sabia nu-l taie. Alții caută nod în papură, doar le-o ieși ceva. Și unii și ceilalți vociferează, dar nu-și semnează undeva opiniile. Se poate bănui, pentru a le putea adapta la bătăile vântului.

S-a întâmplat. A fost declanșată în fine și o anchetă penală, care îl vizează pe domnul Lucian Onea, șeful „unității de elită” DNA Prahova. Și, totodată, șeful faimosului procuror Mircea Negulescu, zis Portocală. Investigațiile declanșate sunt cu atât mai importante cu cât Lucian Onea, încă în funcție, face parte din colegiul de conducere al DNA. Din conducerea restrânsă. Să explicăm însă titlul acestei analize.

Românul are o înclinare aparte pentru trădare, complot și denunț? Care e adevărul? Fac parte totuși din viața noastră cotidiană. Le întîlnim la tot pasul, la birou, in familie, in vecini, etc. Sunt la fel de răspîndite ca strănutul și tusea, ca fumatul, băutul cafelei și a berii. Sunt considerate firești, în ordinea lucrurilor. Asta pentru că sunt socotite drept mijloace de neînlocuit pentru a supraviețui. Pentru a face carieră, pentru a reuși în viață, pentru a te îmbogăți… Nici nu e de mirare. În lumea românească depinzi de o vorbă, de o scrisoare, de o calomnie, de un zvon. Și așa e din vechime. Țările dintre Nistru Tisa, Dunăre, au trăit secole expuse pretențiilor Imperiilor din jur. Rus, otoman, habsburgic. Din partea tătarilor și polonezilor. Aceasta presiune a nimerit pe o societate labilă, cu instituții slabe, cu oameni sub vremi, nu invers.