Reteaua Corect

Destinații turistice surprinzătoare din România care i-au cucerit pe străini

Scris de newsreporter in 11 iulie 2020 la 12:28, in Lifestyle. 777 vizualizari Intra in discutie Taguridestinatii turistice, locuri, românia, turisti shortlinkhttp://crct.ro/nwmd

​Chiar dacă majoritatea străinilor care vin în România nu prea ajung să cunoască mai departe de caimacul și crema cremelor turistice- Sighișoara, Sibiu, Brașov, spectaculosul drum Transfăgărășan, cel mult Vama Veche sau Clujul- există și alții care caută mai mult decât atât. Și descoperă lucruri surprinzătoare, chiar și pentru români, scrie Hotnews.ro.

Îți spun din capul locului că ce mi-am propus n-a fost deloc treabă ușoară. Bănuiam cumva că străinii intră uneori în România întrebându-se temători dacă vor avea măcar internet și pleacă fermecați peste măsură, cu promisiuni solemne de întoarcere. Am mai auzit asta, iar miile de expați care s-au aciuat în dulcea noastră patrie în ultimii ani nu fac decât să ne susțină convingerea.

Pe de altă parte, știam prea bine că majoritatea celor care se aventurează în depărtările acestei controversate țări balcanice, nu prea ajung să cunoască mai departe de caimacul și crema cremelor turistice; astfel spus, clasicele și cochetele Sighișoara, Sibiu, Brașov, spectaculosul drum Transfăgărășan și, dacă sunt în compania unui localnic, probabil Vama Veche sau Clujul.

A fost nevoie, așadar, de săpături adânci pentru a afla care sunt locurile românești preferate nu doar de străini, ci de străinii ce îndrăznesc să descopere mai mult decât destinațiile în care nu ai cum să dai greș. Care vor mai mult decât recomandările pe care le găsești negreșit orice ghid turistic și, fără să exagerăm cu nicio silabă, cele descoperite m-au surprins în mare măsură.

Sângeorz-Băi, Bistrița Năsăud


Sângeorz-Băi. FOTO: Paul Axinte via Facebook

Ai fi zis sau nu, iată că această stațiune balneoclimaterică aflată la poalele Munților Rodnei pare să nu fie tocmai inocentă când vine vorba de seducerea străinilor. Dacă-i un lucru care se poate spune despre Sângeorz-Băi, cu șanse infime de a încurca borcanele, este faptul că vorbim despre un orășel superb, pe care majoritatea dintre noi îl trecem cu vederea… successfully (cum ar spune englezul).

Peisajele și tradițiile se iau la întrecere, liniștea și buna dispoziție iau cu asalt străduțele, iar împrejurimile… pentru asta ne-ar trebui un articol separat.

Menționez aici vecinătatea Cascadei Cheilor (un loc despre care se zvonește că, prin zgomotul pe care-l crează apa în căderea sa, ar fi servit drept ascunzătoare tătarilor și cailor săi cu secole în urmă); Lacul Lala (un traseu puțin recomandat pentru cei restanți exercițiului fizic, dar care promite peisajele unice pe care doar cel mai mare lac glaciar al României le poate oferi); Stâna din Putredu (o cooperativă nu de mult înființată care, funcționând în baza vechilor valori și de-o autenticitate greu de bănuit cu simpla imaginație, oferă turiștilor însetați de liniște și trecut bunătăți preparate la fața locului sau chiar cazare într-un dormitor cu 15 locuri).

„Sângeorz-Băi este superb, liniștit și pitoresc - seamănă cu un mic orășel imobilizat în timp, în mijlocul văilor și dealurilor verzi, luxuriante. Probabil acesta a fost locul meu preferat, cel care m-a emoționat cel mai mult și care a rezonat cel mai bine cu mine pentru că m-aș putea lesne vedea locuind într-un loc atât de plin de pace. Sau, cel puțin, m-aș putea cuibări acolo câteva luni pentru a mă dedica scrisului și cititului,” scrie Sean Paul, un călător scoțian care a vizitat România anul trecut.

Corund, județul Harghita


Muzeul Pălăriilor de Paie din Crișeni FOTO: @ Earl

Aș minți cu nerușinare susținând că această alegere, venită din partea unui cunoscut blogger de sorginte nord-americană, nu m-a dat pe spate. Iată că, în vreme ce noi, românii, vag am auzit până acum de această comună harghiteană aflată la o sută de kilometri depărtare de Sighișoara (darămite să ne mai și facem vacanțele aici), călătorii cu experiență lasă, plecând de-aici, doar cuvinte de laudă.

„Un loc tradițional, plin de pace, înțesat de meșteri locali (femei și bărbați) și de tot soiul de activități unice: de la o plimbare prin turbăriile învecinate și Tinovul Fântâna până la vizitarea muzeului unic al pălăriilor din paie din din același județ; de la olărie și țesătorie până la distilării izolate de pălincă, această comună este plasată într-un cadru natural absolut superb”, scrie autorul blogului Wondering Earl.

Breb, Maramureș


Breb, FOTO: Alwayswanderlust

Ce i s-ar putea imputa acestui sat maramureșean care așa zdravăn știe să farmece și să subjuge ochii de peste graniță încât nu mai puțin de șase naționalități străine s-au mutat aici cu toate catrafusele și au decis să numească Breb „casă”?

Încăpățânarea localnicilor de a păstra locul nealterat, de a-l ține departe de influența implacabilă a modernității, face ca ulițele să rămână la fel de neasfaltate ca cele din romanele lui Duiliu Zamfirescu, iar oamenii la fel de săritori și generoși ca și cum nu ar exista răutate pe lume. Vecinătatea muntelui, dealuri verzi punctate de căpițe de fân și muzica naturii poate lesne trezi revelația că, până nu de mult, întreaga planetă trăia așa.

Iar faptul că, pe întinsul țării noastre încă se păstrează conservate astfel de bucăți de pământ, nu poate decât să te umple de recunoștință. Din Breb o poți porni în recunoaștere către Cimitirul Vesel din Săpânța (aflat la numai o oră de condus), către Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet (puțin peste 30 de minute), către satul Negrești-Oaș (dacă vrei să descoperi tradițiile).

„Auzisem că o vizită în România va fi exact ca o călătorie în timp, un loc unde te poți aștepta să descoperi nenumărate sate fermecătoare, presărate cu căpițe de fân și căruțe trase de cai de-a lungul drumurilor prăfuite”, autoarea blogului Heart my Backpack, de origine american-norvegiană.

Timișoara


Timișoara. FOTO: Pxhere

Ce i-o putea plăcea cuiva la Timișoara, ai putea să te întrebi. Mai ales cuiva născut prin străinătățuri. Că dacă de arhitectură-i vorba, n-ar avea de admirat altceva decât clădiri în stil baroc, neoclasic, art nouveau, neo-gotic, renascentist, art deco, modernist… clădiri impresionante, nu-i vorbă, (mai ales dacă îți îndrepți atenția către Palatul Dicasterial, care imită Palazzo Medici din Florența, către catedrala impunătoare sau Palatul Neuhaus), dar, până la urmă, vorba’ceea, sunt doar clădiri…

Ar putea fi plimbările romantice, traversând podul care unește cele două maluri ale râului Bega pentru a te duce în cartierul Iosefin. Și da, poate amintește el, cu toate palatele, prăvăliile, piețele și bisericile sale, de un oraș european de sfârșit de secol XIX, dar chiar așa să-ți fure ochii?

Doar dacă stai să cauți acul în carul cu fân, ți-ai mai putea închipui că, poate, cartierul Fabric (cu toată istoria sa industrială, cu prima fabrică de bere pe care-a cunoscut-o România, cu sinagoga-i sau cu ansamblul arhitectonic Piața Traian) ar putea suscita interesul unui străin. Dar tot nu rămâi convins.

Ei, iată că treaba stă chiar pe-așa: sunt străini care vin și se lasă cuprinși în răstimpul unei bătăi din palme de această moștenire culturală a Timișoarei, în frumosul ei contrast cu atmosfera tinerească a unui oraș studențesc prin excelență:

„Atmosfera este tânără, întotdeauna pare că se întâmplă ceva și, indiferent de ora din zi, centrul este mereu plin de oameni. Călătoria mea în Timișoara s-a petrecut pe timp de weekend, iar în piața principală (Piața Victoriei) avea loc un eveniment local cu muzică care a ținut până noaptea târziu, autoarea blogului My Wonderlust, de origine poloneză.

Aș vrea să pot să aleg o destinație, dar...


Cetatea Alba Iulia. FOTO: Emanuel Drăgușin via Facebook

Așezându-mă la un pahar de vorbă cu profesoara mea de engleză, un expert în luarea la pas a drumurilor mai puțin bătătorite și o bună cunoscătoare a turismului românesc, constat că nu se poate decide neam asupra unei destinații. Încerc în fel și chip să o conving să se oprească din ploaia de recomandări, să aleagă un singur loc și să lase la o parte nehotărârea, dar tot ce reușesc este să fac ca și mai multe locuri să i se rostogolească afară pe buze, într-un entuziasm imposibil de stăpânit. M-am dat bătută și le-am păstrat pe toate.

„O destinație preferată? Cred că glumești? Să zicem... Alba Iulia: locul în care, în fiecare după-amiază de vară, oameni costumați pun în scenă parade ce dau o copleșitoare senzație de mândrie civică. Sau dărăpănata Orșova, unde Muzeul de Istorie deschide luminile și trezește ghidul în afara programului special pentru tine. Sau fabricile de oțel, tăcute și visătoare, din afara Hunedoarei - monumente dintr-o epocă de mult apusă, asemenea cetății din Sighișoara sau mănăstirilor Bucovinei.

Stai! Dacă trebuie totuși să decid, o să o aleg pe curajoasa Oltenița - un soi de Blanche DuBois sau Norma Desmond - cândva o vedetă a malurilor Dunării, atât de obosită acum, visând la vremurile prospere, fericite, de demult”, spune Olivia, originară din Regatul Unit, de cinci ani expat în București.

Cheia, Prahova


Mănăstirea din Cheia. FOTO: Wikimedia Commons

O poveste care câștigă surprinderea fără să stea la discuții. Nu din vreo excentricitate sau extravaganță, ci pentru că-i uimitor să constați felul în care reușesc să vadă alții ceea ce pentru tine nu trece limitele banalității. Și nu ai cum să reziști ispitei de-a te întreba: „Cum ar fi să îmi pot privi țara prin ochii cu care o vede un străin?”

Și cum ar fi să facem asta de fiecare dată când ieșim din casă?

„Am descoperit la un moment dat un sat, pe nume Cheia. Am ajuns acolo dintr-o perfectă întâmplare și mi s-a părut absolut incredibil: nu eram atunci obișnuit la momentul acela cu natura României. Am rămas, pur și simplu, înmărmurit de loc: incredibil de liniștit, înconjurat din toate părțile de munți, cu o mică mănăstire în apropiere, o natură uimitoare… una dintre cele mai frumoase localități pe care le-am văzut.

Doi ani mai târziu, am chemat cu mine doi prieteni și, ca să nu lungesc povestea, am avut aici șansă de a petrece puțin timp ca și cum ne-am fi întors în timp: am făcut un foc lângă râu, am cumpărat un pui de la o femeie localnică și l-am gătit singuri. Am avut senzația că satul Cheia este locul în care poți face asta fără probleme”, spune H. (Egipt), care a locuit opt ani în București.

Articol preluat de pe Hotnews.ro

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.