Editoriale si opinii din domeniul Sports

Scriam aici la sfârșitul lui septembrie, în articolul intitulat "Oile negre", că depinde de Alibec să nu devină o problemă, un caz. Din păcate, a devenit.

Prima observație legată de lotul pentru meciurile cu Kazahstan (5 octombrie) și Danemarca (8 octombrie) e că noul selecționer a chemat 27 de jucători, mai mulți decât se obișnuiește. E o observație, nu o critică. Numărul mare se justifică prin aceea că, iarăși neobișnuit, Contra a apelat la 4 portari, între care Lobonț va împlini 40 de ani în ianuarie viitor. În 30 septembrie, am încercat să explic ce caută Lobby la lot în condițiile în care el n-a mai apărut într-un meci oficial la AS Roma din 26 mai 2013. Unii au acceptat explicația că va veni să întrețină atmosfera, alții n-au acceptat-o.

Ieri, din lipsă de spațiu, n-am dus până la capăt ideea că Burleanu încearcă, scoțându-l la înaintare pe Felix Grigore, să pună mâna și pe Liga Profesionistă. Implicit, pe banii acesteia, necesari ca aerul într-un moment în care prin conturile FRF suflă crivățul. O fac acum, ca să detaliez povestea așa-zisei „contribuții la solidaritate”, în conformitate cu care LPF ar trebui să cedeze 5 la sută din drepturile tv către FRF, cifrate la 27,5 milioane de euro net pe an. Apoi, forul condus după ureche de Burleanu și amicii ar dirija fondurile respective, pasămite, pentru dezvoltarea eșaloanelor 2 și 3, pe care ei înșiși le-au băgat în ceață.

După ce FCSB a cedat sâmbătă la Ovidiu și Craiova a pierdut duminică la Cluj, n-a mai rămas nicio echipă neînvinsă în Liga 1.

Am anticipat corect, dar recunosc că nici nu era foarte greu, că Burleanu nu-i va prelungi contractul lui Daum.

Aveam alte așteptări și pretenții, pentru că altfel nu l-am fi adus pe Daum”, e de presupus că Federația nu-i va prelungi mandatul tehnicianului german. Indiferent de părerea lui despre selecționer, pe care l-a ridicat în slăvi până deunăzi, puțin probabil ca președintele FRF să mai meargă pe mâna acestuia. Trebuie să fi înțeles și Burleanu, deși cu întârziere, că asocierea cu Daum i-ar dăuna în tentativa de a câștiga și alegerile din 2018. I-ar agăța de picior o piatră de moară. Iar de aici supoziția că, și sub presiunea opiniei publice, actuala administrație federală îl va trimite la plimbare pe Daum. Un final logic, singurul posibil, după jalnica pierdere a cursei pentru CM 2018.

Când am văzut "naționala" în meciul de la București cu Armenia, câștigat cu chiu, cu vai în prelungiri, am zis că mai rău nu se poate. Ne-am păcălit.

Întors după o săptămână petrecută la mănăstirile din Moldova, am luat la citit presa din urmă. Așa am aflat că Gazeta e pentru Daum ziarul potrivit pentru „a pune peștele în el”!

Viitorul a început tare la Nicosia, a continuat slab și a sfârșit lamentabil, de aceea a pierdut categoric. Poate că diferența de scor e exagerată.

În 2001, când România cu Hagi pe banca tehnică a pierdut barajul pentru Mondiale, 1-2 și 1-1 cu Slovenia, mulți s-au grăbit să decreteze că Gică nu e și nici nu va ajunge vreodată antrenor de top.

„Selecționerul a pierdut inclusiv încrederea celor care au insistat pentru aducerea sa, iar Comitetul Executiv FRF ar putea opta, miercuri, pentru rezilierea contractului”, nota Adevărul pe 17 iulie, anticipând că zilele lui Daum ar fi numărate. Până să ajungă la […]

Din pricina unei răceli care m-a țintuit la pat câteva zile, numai fraierii răcesc vara, așa-i?, scriu despre Supercupă cu o întârziere astfel scuzabilă.

Fan Real, deci și Cristiano Ronaldo, am ținut cu Portugalia în întâlnirea cu Chile, prima semifinală a Cupei Confederațiilor din Rusia.

Se poate spune că am intrat și noi în rândul lumii bune, atât că unul singur dintre „tricolorii” menționați, Denis Alibec, e prezent în competiția internă. Ceilalți evoluează pentru Anderlecht, cu care au ieșit recent campionii Belgiei. Să mai notăm că jucătorii din WS sunt așezați în ordine alfabetică, nu valorică. Normal, deoarece era foarte greu, dacă nu chiar ridicol, să găsești criterii pentru plasarea unuia pe, să zicem, locul 135 și a altuia pe 317!

Am scris că selecționerul e un tip carismatic și educat, numai că ultimele evenimente mă obligă să-mi retrag cuvintele. Atât înainte de "amicalul" cu Chile, cât și după, Christoph Daum a făcut un adevărat circ.

Să nu ne îmbătăm cu apă rece, ci să recunoaștem că „tricolorii” au intrat în meci aici, la Varșovia, abia după ce zarurile fuseseră aruncate și polonezii se desprinseseră la 3-0. Până spre minutul 75, băieții noștri n-au prea mișcat în front, iar gazdele, fără să strălucească, au dominat și condus partida. Când scriu că leșii n-au sedus, am în vedere că nici ei n-au avut o prestație deosebită. Într-adevăr, au fost mai bătăioși și mai puternici, mereu cu un metru ori cu o secundă înainte, dar mingea a sărit uneori din ei ca din colțul mesei! Chiar înaintea lui Lewandowski, autorul celor 3 goluri realizate de Reprezentacja Polski, mi-a plăcut mijlocașul ofensiv Zielinski, lucid și neobosit, însă o fi contat și faptul că sunt fan Napoli, formația de club a lui Zielinski.

Întrunit luni, în a doua zi de Rusalii, Comitetul Executiv al FRF a aprobat clasamentul Ligii 1. Adică a recunoscut-o pe Viitorul Constanța drept câștigătoare a titlului, ceea ce-i va permite FCSB să-și caute dreptatea la Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne. Că o va obține sau nu vom vedea. Cert e că fără o decizie CEx favorabilă grupării lui Hagi, Gigi Becali et Comp. n-ar fi avut ce reclama. I-ar fi lipsit obiectul muncii.

L-am văzut de-aproape în câteva rânduri, dar n-am schimbat nicio vorbă. Am auzit însă multe lucruri despre el, majoritatea confirmate, între care și acela că e vechi prieten cu Răzvan Burleanu. După ce au lucrat împreună la minifotbal, activitate nerecunoscută însă pe plan internațional, președintele l-a adus pe Bodescu din provincie, ba a și înființat special pentru el, cu dedicație, postul de secretar general-adjunct al FRF. Funcția n-a existat pe vremea lui Mircea Sandu.

Odată devenit șef al FRF, în martie 2014, Răzvan Burleanu a atacat virulent, uneori sub centură, regimul Mircea Sandu. Să convenim că avea destule motive. Bătându-se cu pumnii în piept că va face și va drege spre a lichida greaua moștenire, președintele s-a angajat să schimbe multe.

Hagi a mărturisit în repetate rânduri că, deși a luat pe Ianis două milioane de euro, nu l-ar fi cedat Fiorentinei la numai 17 ani și jumătate.