Editoriale si opinii din domeniul Social

Daniel Osmanovici purtatorul de cuvint al CNAS a declarat intr-o pasă de sinceritate (sau cinism) că „Oamenii mor oricum, și cu, și fără sistem.” Este vorba despre sistemul informtic CNAS – prabusit de aproape trei saptamini. Fireste sistemul a costat o avere, multe milioane pe care niște băieți deștepți le-au băgat in buzunar, sau mai curind in conturi din Elvetia. La CNAS șpăgile care se pretind/eau și incasau depăseau cu mult milionul de euro per/afacere. Banii care se învîrt în sănătate sunt fff mulți. Destui tovarasi au făcut averi pescuind in aceste ape tulburi. Cit e parandărătul? Greu de spus. De obicei 10%, dar mai știi!? Depinde de sumă si de citi sunt la imparteală. Pe parcurs iși taie și alții – intermediarii – partea lor…

Joi, si ultimul colt al valului ipociziei si minciunii s-a sfasiat. De ieri, de cand cazul Sorinei a fost transat intr-un mod nu doar inuman si imoral dar si profund ilegal, de ieri s-a institutionalizat dreptul discretionar al statului de a face legea impotriva legii, impotriva moralei si impotriva firii.

CCR a recunoscut existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre Parlamentul Romaniei si ICCJ, avand ca obiect refuzul celei din urma de constitui complete specializate pentru judecarea faptelor de coruptie.

Intregul sistem judiciar este oripilat de actiunea vadit politica a Sectiei de procurori a CSM si a catorva judecatori din Sectia de judecatori a CSM (care reprezinta o minoritate) de a face inaplicabile legile Justitiei, care au infiintat Sectia de Investigare a Infractiunilor din Justitie (SIIJ) si au stabilit regulile de functionare ale sectiei. Actiune care de cateva saptamani a paralizat activitatea Plenului CSM, unde nu se mai poate decide nimic din lipsa de cvorum, spre disperarea multor magistrati, instante si parchete.

In CSM s-a ajuns ca pe maidan. Cine vrea intra pe teren si joaca, dar dupa regulile lui. Nu conteaza decat propriile interese. Da-i dracu de coechipieri, hai sictir arbitrilor, m…e pentru spectatori! Cam asa.

De ce brontozaur? Pentru că așa l-a etichetat Traian Băsescu acum trei ani, într-o postare pe Facebook, după ce Ion Caramitru, directorul TNB, a intrat în conflict cu ministrul Culturii pe motiv de viziuni diferite asupra reformei în domeniu. De ce plimbăreț? Simplu: pentru că i-a plăcut să se plimbe și asta a costat scump bugetul statului și era să-l coste scump și pe actorul-ministru. Noroc că a avut protecția președintelui României.

Acesta e cel mai scurt, sa zic, editorial pe care l-am scris pana acum. In care, ca introducere, subliniez doar atat: cand lipsesc bucati din puzzle, nu poti face o analiza corecta, pentru ca si un detaliu, oricat ar fi de mic, este esential pentru a avea intregul tablou al cazului disecat, pentru a intelege cum au stat lucrurile si cum s-a ajuns la admiterea adoptiei internationale.

Dacă cineva intervine frecvent în dezbaterea publică, cu puncte de vedere cât mai informate și riguroase, este luat la rost: ce traseu are? ce origine? cu cine se dă? ce a scris? Iar dacă se ocupă de filosofie: unde-i este viziunea? Întrebări de așteptat, la noi, unde, adesea, când cineva spune ceva, contează mai mult traseul său, real sau falsificat, decât ce spune.

Oricine a urmarit filmul de la perchezitia domiciliara care a avut loc la familia Saramat, cand procuroarea de la Parchetul Curtii de Apel Craiova s-a implicat orbeste in smulgerea Sorinei din casa asistentei maternale care se ocupase de cresterea si ingrijirea Sorinei timp de sapte ani, a fost oripilat. Sigur ca procuroarea va raspunde pentru aceasta atitudine prin care a sarit peste legalitatea unei astfel de proceduri si sper ca va fi un exemplu pentru alti procurori, pentru ca ei sa judece de sapte ori atunci cand, in timpul unei operatiuni prezumata a fi procedural legala, uita de limitele rolului pe care il au intr-o astfel de operatiune.

Observ cu stupoare că anchetarea lui Darius Vâlcov pentru că a dezvăluit existenţa unui Protocol secret între SRI şi Parchetul General nu a trezit nici măcar interesul jurnaliştilor, ca să nu spun al întregii societăţii! Ca şi cum chestiunea în sine nu ne-ar privi pe toţi, ci l-ar privi strict personal doar pe Darius Vâlcov, ceea ce nu este deloc adevărat.

Educația continuă să preocupe și să ridice întrebări, mai cu seamă că în spațiul public sunt vehiculate două abordări, zise „oficiale”, care nu înțeleg educația ca întreg și nu au vreo soluție proprie.

Mai, desteptilor de la USR-PLUS, PNL si PMP, si toti cei care sariti repede sa atacati de-a valma, prin taieri, pensiile asa-zis speciale! Si eu sunt suparata ca multi dintre magistrati, mai ales procurorii si judecatorii militari, au niste pensii de te ia cu ameteala, si eu am o sila imensa cand vad pensia lui Augustin Lazar, dar de aici si pana la a da cu drujba in toate categoriile profesionale cu statut special e cale lunga si o maaare diferenta de gandire! Asa ca am a va transmite cateva chestii de care sper sa tineti seama:

Să faci parte din serviciile de informaţii ale ţării tale sau să colaborezi cu aceste servicii ar trebui să fie o onoare şi o datorie. Aşa se întâmplă dintotdeauna în Regatul Unit, unde vechile familii înţeleg ca o obligaţie absolută să-şi apere ţara, în Israel, în SUA, în Franţa, mari democraţii până mai ieri. Aşa se întâmplă azi şi în România, dar într-o formă degradată.

M-am saturat de toate comentariile si vaicarelile unora din magistratura si din ONG-urile hastagiste legate de independent magistratilor. Am explicat de nenumarate ori ca Justitia e formata din oameni cu cap, profesionisti “Jos palaria”, dar si din personaje care au o atitudine de terminatori (si procurori, si judecatori!) care numai impartiali si independenti nu sunt de vreme ce primii trimit oameni in judecata pe niste asa zise probatorii de toata jena, iar altii, iar cei chemati sa cenzureze actele lor se muleaza perfect pe emanatiile anchetatorilor (cu predilentie din DNA) si resping pe banda rulanta probe in aparare, expertize favorabile inculpatilor si exceptii de neconstitutionalitate pe care nu ei sunt indrituiti sa le considere admisibile sau inadmisibile.

Rapoartele de control ale Inspectiei Judiciare pe modul de aplicare a protocolului PICCJ – SRI incheiat in 2009 intre Laura Kovesi, Florian Coldea si George Maior, precum si cele pe abuzurile comise de DNA in instrumentarea a 3000 de dosare impotriva judecatorilor si procurorilor din Romania, scot la iveala o noua grozavie, care arunca in aer legalitatea oricarui mandat de interceptare. Fie el pe supraveghere tehnica, fie pe siguranta nationala.

Domnul Iohannis Klaus e, in opinia mea, un habarnist care se trezeste vorbind doar pentru a-si face campanie si odata cu campania, iata, a gasit recent momentul in care sa puna presiune maxima pe anchetatorii din dosarul contrafacut “10 august”.

Am trecut pe lângă o așa zisă piață volantă duminică, după ce ANM lansase o avertizare de furtună. Nimeni, dar absolut nimeni nu își strângea cortul, să nu fie luat pe sus de vijelie și aruncat în capul trecătorilor. Cum să-și sacrifice tarabagiul vânzările, certe, ca să nu aibă o ipotetică pagubă? Ce să mai vorbim de protecția clienților…

In chiar Vinerea Mare a ingroparii Domnului Isus Hristos, DNA a dat un comunicat in care isi exprima opinia cu privire la recent adoptatele si in curs de promulgare cod penal si cod de procedura penala.

Asta da, joc murdar! Sectia Parchetelor Militare dovedeste, in opinia mea, slugarnicie fara precedent fata de politica facuta de fostul procuror general Lazar Augustin, incercand sa loveasca cu manta dosarului “10 august” fix in procurorul general interimar Bogdan Licu. Si implicit, in conducerea Jandarmeriei, fata de care a fost deschisa aceasta ancheta care, oriunde in alte tari europene nu ar fi existat. De ce fac aceasta afirmatie?

Câţiva prieteni şi cititori pacienţi ne-au reproşat că am scurtat prea de tot lista spectaculoasă (indicele îmbogăţit cu comentarii) a fostului arhivar al Securităţii, Cristian Troncotă, general, fost decan în Academia Naţională de Informaţii, şi completată evident cu contribuţia mai „suculentă”, dar discutabilă (vezi precizările referitoare la apartenenţele etnice) a profesorului sibian Corvin Lupu, specialist în Relaţii Internaţionale şi în Studii de securitate. E drept că lista era poate prea scurtă şi de aceea ne grăbim să o lungim cu câteva fişe la fel de „colorate”.