Editoriale si opinii din domeniul Social

1. Nu o cunosc personal pe doamna Dana Girbovan. I-am urmarit insa declaratiile publice facute de-a lungul timpului. Totdeauna masurate, pertinente, argumentate, curajoase.

Pare greu de găsit astăzi un ministru al justiției care să cunoască dreptul, să înțeleagă dreptatea și să aibă convingeri democratice. Sunt persoane care cunosc reglementările de drept în vigoare, dar nu înțeleg că dreptatea este mult mai mult și au convingeri mai degrabă oportuniste. Sunt absolvenți care pretind aici că vin de la Yale sau Harvard sau Columbia, dar nu stăpânesc legislația și nici nu apără democratizarea. A fost un profesor de la Iași, cu calificarea maximă tangibilă în România, pe care l-am și salutat pentru efortul de asanare a unui sistem anacronic, dar care s-a blocat devreme.

România are azi două campioane la tenis. La fel cum, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, avea doi poeţi naţionali, pe Mihai Eminescu şi pe Octavian Goga. România o are astăzi pe Simona Halep – fostă recent numărul unu mondial, câştigătoare la Roland Garros (Paris) şi, în urmă cu numai ceva mai mult de o lună, la Wimbledon (Londra) –, care reprezintă poporul român dinăuntru. De ieri, 7 septembrie 2019, românii o mai au şi pe Bianca Andreescu – 19 ani, câştigătoare la Flushing Meadows (New York) US Open –, care reprezintă mai întâi, sincer şi oficial, Canada, unde s-a şi născut în anul 2000 (la Mississauga, Ontario, lângă Toronto), dar care reprezintă, vrând-nevrând, prin istoria ei şi a familiei, şi poporul român din afară. Publicaţiile sportive şi toată presa, inclusiv cea politică, din România o urmăresc pe Bianca Andreescu de vreun an aproape cu aceeaşi atenţie ca pe Simona Halep. Şi probabil că o vor urmări chiar mai mult în funcţie de rezultatele bune, care, sperăm, vor mai veni.

Secția Specială pentru infracțiunile din justiție (SIIJ) a început urmărirea penală in rem în cazul crimelor din Caracal. Primele cercetări vizează neglijența în serviciu în privința apelurilor la 112. Audierile au început cu prim-procurorul Parchetului din Caracal, Cătălin Zăvoianu, care a rupt-o la fugă din fața presei, cu o foaie de hârtie în cap.

Cazul Caracal este unul complicat. Si complex. Complicat, pentru ca acum, anchetatorii DIICOT central sunt toti bagati la gramada cu incapabili de la debutul anchetei care au dat dovada de cea mai crasa lipsa de profesionalism, nu au facut nimic in conditiile in care puteau, inca de cand aveau sesizarea disparitiei Luizei Melencu si a celor care s-au invartit dupa nuci la poarta lui Dinca, fara sa intre in forta. Mijloace si metode existau destule, suport legislativ, constitutional, exista. Ca acestia din urma, politisti si procurori, nu au facut nimic pana la orele 6 ale zilei de 25 august 2019, este clar ca lumina soarelui. Ca cei care trebuiau sa localizeze rapid telefonul de pe care a sunat Alexandra la 112 au fost la randul lor niste incompetenti, iar este clar. Ca s-a bajbait cand a inceput CFL-ul (cercetarea la fata locului) si s-au facut greselile de care presa a vorbit deja, si asta e clar.

Producătorii de alimente sau alte bunuri de consum sunt acuzați în estul Europei că vând marfă de mâna a doua unui public mai puțin pretențios sau cu putere mai mică de negociere decât acela din occident. Practică așa numitul standard dublu.

Tragedia de la Săpoca se alătură la scurt timp celei de la Caracal. Nu trebuie politizate in niciun fel dar in acelasi timp trebuie să observ că ele arata delabrarea gravă a instituțiilor, faptul că nimic aproape nu mai funcționeaza sub această administrație și că oricînd poți citi un breakings news – o nouă tragedie…Reactia celor care ar fi trebuit să intervină este de fiecare data întîrziată și ineficientă. In spatele lor – haosul și o vastă coruptie care a dus la ðelăsarea celor implicați, platiți să fie prezenți și să rezolve. Situașia asta nu durează chiar de azi de ieri.

Criza din insula Samothraki, unde sute de turiști sunt ținuți ostatici de peste cinci zile, într-un război purtat între două firme de transport cu sprijin politic pune în lumină nu atât corupția din Republica Elenă, de care nu ne îndoiam, cât mai ales modul în care grecii au corupt presa europeană.

Scăderea nivelului profesional este percepută tot mai des în România actuală. Nu mai consolează exaltarea succeselor punctuale și nici faptul că pot fi scăderi și la alții. Sunt, de altfel, la tot pasul probele că promovările de examene, obținerea de diplome, acordarea de titluri sunt viciate, căci criteriile de evaluare sunt perimate.

Nu doresc sa ma substitui celor care sunt in drept sa ancheteze disparitia adolescentelor de la Caracal. (Desi nu pot sa nu ma intreb de ce DIICOT, care are competenta de a urmari penal grupurile criminale organizate, se implica in cercetarea unor infractiuni pe care se straduieste sa ne convinga ca le-a savarsit un singur om, si acela cu probleme psihice.) Nu cred ca asemenea investigatii se pot realiza pe strada, in afara cunoasterii integrale si calificate a tuturor datelor dosarului cauzei.

In dresajul ciinilor intră neapărat și exerciții de înrăirea animalului. Este un antrenament special pentru a transfora un biet cîine pașnic, în cîine politist. Sunt invătați să atace la comandă, să suspecteze pe oricine se apropie, să țină o mulțime sub amenințare, să imobilizeze pe cineva infractor sau nu. Pentru toate astea i se transmite răutate, pe care nu o are la naștere. Fără aceasta răutate dobindită nu poate fi ciine polițist.

Poliția, Parchetul și STS-ul, cele trei instituții care trebuiau să o salveze pe Alexandra, își pasează vina eșecului una alteia.

Cine naiba ne mai apara in tara asta? De unde au aparut specimentele astea de procurori, care te ingrozesc prin infantilismul de care dau dovada? Mori cu zile pe mana astora! A ajuns presa sa le faca ancheta zi de zi, ca ei nu sunt in stare sa ajunga la niciun rezultat, desi intreaga tara arde! Astia au dormit cu toate probele la dosar si nu au facut nimic!

Apelul de urgență, sistemul 112, nu este un moft. El reprezintă un drept vital de care trebuie să beneficieze toți cetățenii Uniunii Europene. Inclusiv cetățenii României. De aceea apelul de urgență trebuie să funcționeze impecabil. Și să creeze posibilitatea localizării instantanee a persoanei aflate în pericol. Dar 112 s-a rătăcit într-un hățiș birocratic. Iar birocrația prost utilizată face victime.

Din acest moment, se cheamă că am intrat într-o etapă nouă a scandalului, una cu implicații uriașe. Ideea că tînăra Alexandra, poate și Luiza, poate și altele, au fost, de fapt, victimele traficului de carne vie a apărut aproape imediat după izbucnirea scandalului și a luat ușor-ușor amploare, la nivel de bîrfă și de informații semi-oficiale.

Ne facem iluzii dacă credem că aberațiile profund inculte ale prodecanului de la Universitatea din București sunt un caz izolat. Este ușor de constatat, aproape de oricine, că legea din 2011 a făcut profesori universitari cu duiumul din persoane inadecvate. Dacă evaluările activității „universitarilor” ar fi riguroase, precum în alte țări, s-ar constata stări de lucruri înfiorătoare.

Am vrut demult sa scriu un editorial despre alarmantul fenomen al activismului din Magistratura, dar nu am gasit pana acum momentul oportun pentru ca lumea sa admita ca avem o problema grava si reala cu calitatea umana a noilor generatii din pachete si instante.

Există în toată lumea sociopați, demenți, monștri umani care prind o fată într-o pădure, o violează și o ucid. Alteori tragedia se petrece în periferiile sordide ale marilor orașe. Inevitabil, în aglomerațiile urbane în care trăim apar asemenea specimene născute pentru a ucide. Societatea preventiv dezvoltă anticorpi, incearcă să împiedice nenorocirea. Se iau măsuri profilactice. Se alocă bani mulți pentru a asigura siguranța cetățeanului- rațiunea de a fi a statului. Acesta este rolul lui primordial.

Crima de la Caracal a stârnit o uriașă emoție națională, care a crescut exponențial pe măsură ce opinia publică a aflat detalii extrem de scandaloase despre circumstanțele în care s-a petrecut. Din nou, ca și la Colectiv, statul este acuzat de incapacitatea de a preveni evenimente grave și de a face față provocărilor generate de acestea. Așa să fie? Și în definitiv cine este statul?

De 15 ani România a avut un singur proiect de țară: Statuldedrept! Nu am făcut nimic altceva și nu ne-am propus să facem altceva. Am creat monștri instituționali cu bugete faraonice - vezi Parchetele și Serviciile Secrete, printre care și STS-ul, ne-am închinat idolului numit "independența justiției" și am creat o categorie de semizei intangibili - magistrații, totul cu scopul declarat de a apăra "ordinea de drept", de a "lupta împotriva corupției"...