Editoriale si opinii din domeniul Social

Pandemia are și astăzi necunoscute, încât puțini se încumetă să o abordeze cuprinzător. Subiectul cere, desigur, cultură organizată și istorică, dar și asumări integre, dincolo de vizibilul efort de manipulare a populației, semnalat deja în Apelul Vigano, dar care continuă în multe locuri din lume. Efort care, în România actuală, este mare, încât, combinându-se cu nepriceperea decidenților, mor continuu oameni cu zile.

Uitati-va la ei cum ne-au terminat. Iremediabil. Principalul vinovat raspunde la numele Klaus Iohannis. In tinerete facilita intermedierea de vanzari de copii romani in strainatate. Apoi s-a consacrat ca praduitor de case. Ca primar al Sibiului isi apara fraudulos casele furate in Justitie, semnand intampinari si concluzii in numele primariei in propriile procese, aparat fiind de Statul Paralel. E prost si puturos de bubuie. Mincinos si ticalos pana in maduva oaselor. El este principalul vinovat de distrugerea Romaniei. Acest strain de neam si tara, sustinut de SRI-ul condus de Eduard Raul Hellvig (semnatar in 2016 al celui de-al doilea protocol ilegal dintre PICCJ si SRI, protocol declarat abuziv de CCR, si care ii “rezolva” toate problemele din Justitie) era zero barat daca nu era sustinut din interior si exterior.

Nicușor Dan și Clotilde Armand sunt la a treia ciocnire în comunicate postate pe Faccebook. Lupta se duce nu doar în online ci și în Consiliu.

Trăim intr-o lume pe moarte. Constatarea aceasta este atât de evidentă, de des întâlnită - scrisă sau rostită, încât a devenit un truism.
Azi voi completa afirmația de mai sus cu unele considerente care pe unii ii vor durea pana la lacrimi iar pe alții ii vor enerva pana acolo încât… in fine, îmi asum!

Acum mai bine de 15 ani apăreau, unul după altul, la Editura Compania titlurile : „Retori, simulacre, imposturi. Cultură şi ideologii în România”, autor Ciprian Şiulea (2003) ; „Boierii minţii. Intelectualii români între grupurile de prestigiu şi piaţa liberă a ideilor”, autor Sorin Adam Matei (2004) ; „Chemarea la ordine. Anchetă asupra noilor reacţionari”, autor Daniel Lindenberg (2004), în traducerea lui Valentin Protopopescu ; „Tânăra generaţie. Crize vechi în haine noi. Cine sunt şi ce vor tinerii români ?”, texte ale filosofului Mircea Vulcănescu adunate într-o primă ediţie datorată lui Marin Diaconu (2004) ; „Noii precupeţi. Intelectualii publici din România după 1989”, autor Adrian Gavrilescu (2006).

Aproape în fiecare seară, văd un tânăr în fața megaimajului de cartier, cu patru-cinci cărți așezate pe o cutie de carton. Nu vinde vechituri, ci doar cerșește, ceva mai elegant ca ”mămica” nevoiașă, care ascunde în scutece o păpușă de plastic.

Ministrul de Interne, Lucian Bode, a anunțat luni că în septembrie vor fi înmânate titularilor primele buletine de identitate în noul format, electronic, în care termenul de ”sex” va fi înlocuit de ”gen”, Ministrul nu a suflat, însă, un cuvînt despre faptul că noile acte de identitate vor fi ilegale, în condițiile în care vechea legislație vorbește strict despre ”sex”, iar ea nu a fost modificată. Și nici despre ce consecințe reale ar putea avea ”mica” modificare.

Când citesc Financial Times, The Economist, The Wall Street Journal sau New York Times sunt fascinat de „obituary”, adică ceea ce s-ar traduce la noi prin rubrica de necroloage.

Polemica încrâncenată stârnită de marcarea a 100 de ani de la descoperirea insulinei și omagierea lui Nicolae Paulescu de către Academia Română a ajuns și în Israel. Întrebarea dacă merită savantul român să fie astăzi omagiat conține multe capcane. Fără îndoială că Paulescu a avut o contribuție majoră la această descoperire medicală epocală, și nu cred că e productiv a o infirma sau desconsidera. Cum nu putem ignora nici activitatea politică și scrierile profund antisemite ale lui Paulescu, care au pus bazele ideologice ale politicii antisemite și xenofobe românești, culminând cu moartea a sute de mii de evrei în anii regimului antonescian. Trebuie departajate aceste două aspecte? Pot fi ele departajate? Polemica e în toi! Dar să vedem despre ce este vorba.

La mijlocul anilor 1990, am luptat (cu succes) pentru dezincriminarea homosexualității, respectiv a raporturilor sexuale între persoane de același sex. Era vorba despre abrogarea art. 200 din vechiul Cod penal.

Educația fără cap. Când sunt atâtea șanse de a parcurge lucruri interesante, nu am timp de pierdut. Dar, la solicitarea unor ziariști pe care-i prețuiesc, răspund, în limita spațiului, la trei întrebări privind „proiectul România educată”: Rezolvă ceva? Conține ceva nou? Cine va beneficia?
Unii cunoscători au arătat că „proiectul” denotă amatorism și lipsa culturii – chiar în domeniu. Nu-i contrazic. Personal m-am limitat să observ că, deja prin titlu, „programul” este chestionabil.

Azi, joi 5 august 2021, spre seară, Consiliul Constituţional al Franţei va decide în legătură cu legea sanitară care prevede, printre altele, izolarea obligatorie a bolnavilor (de covid), vaccinarea obligatorie pentru anumite profesii şi ocupaţii, instaurarea paşaportului (sau a permisului) sanitar. Consiliul Constituţional va confirma sau nu, de asemenea, vaccinarea copiilor, măsură extremă, arbitrară, periculoasă, care pare să vizeze scopuri sumbre, ce ţin de infertilitate şi de diminuarea populaţiei (Malthus) pe termen lung. (Vezi update la finalul articolului)

Izbucnit anul trecut, pe la începuturile pandemiei, despre scandalul Unifarm privind achizițiile de măști de către stat s-a spus că e o bombă politică de proporții care ar putea reteza capete grele, fiind vehiculat inclusiv numele premierului Ludovic Orban și cel al actualului premier. Anchetele au avut un parcurs exploziv pînă la un punct, în sensul că poliția și procurorii s-au mișcat neobișnuit de rapid. Din februarie anul acesta, însă, s-a așternut liniștea peste scandal, iar, mai nou, o interpelare a unui senator către ministerul Sănătății produce un răspuns stupefiant: cetățenii României nu pot afla cine a aprobat demersurile de achiziții păguboase ale companiei de stat pe motiv că derularea anchetelor penale le secretizează.

Clar ca ceea ce ni se baga azi in vena nu este un vaccin clasic. Ci o “terapie genetica”, cum au inceput deja sa recunoasca chiar unele firme producatoare de “vaccinuri”. Vaccinurile ARN Mesager, care ne modifica genetic, sunt niste ceasuri cu bomba. Ucid cu sutele de oameni pe termen scurt. Nu mai vorbim de zecile de mii de reactii adverse (peste 17.000 numai in Romania). Dar totul se musamalizeaza. Si multora dintre cei care stiu, mai ales celor din domeniul medical, le e frica sa vorbeasca. Le este frica de repercusiuni. De secretul instaurat prin acte normative.

Ciudățenie: în România ultimilor ani s-au condamnat mulți oameni pe baza unor înregistrări audio-video ale serviciilor secrete, adesea făcute în condiții tehnice extrem de dificile, dar cînd e vorba de folosirea camerelor de bord pentru sancționarea celor care încalcă legislația rutieră aflăm că nu se poate. Pe motiv că filmările sunt lesne de falsificat, conform actualului ministru de Interne, Lucian Bode.

Întrebat de anchetator de ce și cum și-a omorît victima, asasinul a oferit Codul penal pe post pe răspuns, transmițînd că nu ar avea cum să fie vinovat atît timp cât legea interzice clar crimele. O poveste strict autentică, dacă schimbăm doar un pic contextul și personajele. E vorba de un parlamentar liberal, de un ministru userist și de o ”crimă” care afectează grav România de decenii: calitatea asfaltului.

La nepricepere, ce are ca rezultat declinul tot mai multor domenii și îndatorarea fără precedent a României, se adaugă erorile decidenților ei actuali. Bunăoară, acum, din faptul că s-au administrat deja în copilăria multor generații anumite vaccinuri (antipoliomelitic, antirujeolă, antigripale etc.), cu rezultate certe, unii deduc că vaccinurile anticovid-19 aflate în circulație, testate, prin forța lucrurilor, prea scurt, ar putea fi tot obligatorii. Iar de aici poate începe o altă improvizație cu riscuri.

Principala problemă ridicată de valul patru COVID s-ar rezolva dacă anti-vacciniștii ar fi consecvenți.

Presa zilei de azi consemnează, oarecum în treacăt, o afirmație a ministrului Muncii, Raluca Turcan legată de demografia României: mai mulți copii născuți anul trecut în rîndul diasporei române decît în țară. O spusă care, dacă ar fi adevărată, ar trebui să declanșeze o alarmă, la vîrful statului și nu numai, de asemenea proporții încît marele proiect ”România educată” al președintelui să devină o glumă proastă. Dar e liniște pe subiect, și culmea, nu de ieri, de azi.

O bună parte a clasei politice, cu guvernanții și președintele în frunte, jubilează: Roșia Montana a intrat pe lista protejată a UNESCO, canci exploatare auriferă de aici încolo! În numele grijii pentru mediu, România dă cu piciorul la profituri de miliarde de dolari și deschide larg, în schimb, poarta plății de despăgubiri de miliarde de dolari. De la plus la foarte minus în doi timpi și trei mișcări. Totul în numele unui joc care nici măcar nu e al ei, ci al unor oameni foarte influenți. Care cîștigă indiferent de rezultat; singuri care pierdem suntem noi, românii.