Editoriale si opinii din domeniul Social

În condițiile în care mass media a dezertat de la misiunea sa esențială, transformându-se din instrument de informare și orientare într-unul de dezinformare și manipulare la o asemenea amploare încât până și separarea știrilor corecte de cele mincinoase a devenit imposibilă, am considerat că zicala potrivit căreia este mai bine să vezi o dată decât să auzi / citești de o mie de ori trebuie urmată și am profitat de invitația adresată de Institutul iranian pentru studii politice și internaționale (Institute for Political and International Sudies – IPIS) ca să efectuez o vizită în Iran în perioada 24-28 noiembrie 2022. În această călătorie am fost împreună cu președintele și vicepreședintele Institutului român pentru studiul politicii și economiei Orientului Mijlociu (Middle East Economic and Political Institute – MEPEI), domnul Flavius Caba-Maria și respectiv, doamna Monica Surugiu, precum și cu Președintele Fundației Euro Defense România, profesorul Liviu Mureșan.

Geoană, de la ''spiritul Bucureștiului'' la ''My Boss'' * Țuluș, groparul fotbalului românesc, iese din sistem * Trudeau, ''păpușa gonflabilă'' a lui Xi, susține protestele din China * Celebrul vaccinist Musta e dublu-escroc * Transsexualul lui Biden fură haine de femei.

Pentru a treia oară în ultimele luni, liderul PSD, Marcel Ciolacu, este beneficiarul indirect al unor acțiuni ale DNA, care lovesc în personaje incomode proaspătului vice al Internaționalei Socialiste. Dacă nu am ști cît de apolitică e DNA, aproape am crede că instituția dusă pe culmi de Laura Kovesi se implică zdravăn în aranjamentele electorale ale anului 2024. Dar pentru că știm că e total apolitică, vom spune că sunt doar coincidențe.

Se succed fapte care adâncesc întrebările cu privire la viața academică din România actuală. În mod vizibil, lipsește capacitatea de a aborda crizele. Nu s-au putut continua reforme, ele fiind evident peste puteri. Nici după prăbușirea educației în țară, cauzată de legea actuală, nu s-a putut da o lege care să normalizeze domeniul. Nu se știe trata nici măcar plagiatul, iar confuziile proliferează. Ajung în funcții inși fără valoare, iar rectorii se opun limitării mandatelor. Unde sunt conștiințele?

De la numirea în funcția de procuror șef european, Laura Kovesi și-a dedicat un sfert din energie infractorilor și trei sferturi lamentărilor publice privind neajunsurile de care se ciocnește instituția sa. Lucru complet neuzual am spune, la nivel european înalt, chiar dacă în România el constituie o regulă. Numai că ultima ei ieșire publică este atît de vehementă împotriva EPPO și a UE încît ridică serios o întrebare tulburătoare: Laura Kovesi a început să-și pregătească de pe acum retragerea strategică din post, eventual în numele altor obiective?

Încălcându-și propria jurisprudență, CCR a lăsat drum liber așa ziselor „legi ale justiției”, bricolate, la porunca celor care vor să îi ia poporului român libertatea de a își organiza statul și viața potrivit tradițiilor și convingerilor sale, de un guvern vândut, și aprobate de un Parlament cumpărat. Judecătorii CCR, la rândul lor, au trădat.

Din când în când, așa, ca din senin, trezit parcă din somnolența cauzată poate de lipsa de activitate de la Institutul pentru studierea Holocaustului în România “Elie Wiesel”, Alexandru Florian se apucă să dezgroape iarăși și iarăși martirii asasinați în timpul instaurării regimului comunist în România, după cel de al doilea Război mondial, aruncați în gropile comune de la Aiud sau Sighet.

Fonfleul cu venirea lui Musk în România a îngropat ceea ce ar fi putut fi o poveste interesantă pentru români, legată de unul dintre participanții reali la petrecerea de Halloween de la castelul Bran: miliardarul Peter Thiel. Un personaj pe care l-am putea numi contele Bathory și ale cărui preocupări au făcut obiectul unor dezvăluiri de senzație din presa mare internațională. La loc de cinste, apetența pentru sînge uman.

Mă întreb cum vor arăta și cum se vor numi prăjiturile pe care sofisticații cofetari de azi le vor dedica pleiadei de generali care ne aduc zilnic, pe ecranele televiziunilor, vești despre un război în care, după cum vedem, nimeni nu-și dorește pacea. Fiindcă în momentele acestea, pacea e periculoasă. Cine mai are curaj să aducă vorba despre pace, ori e însemnat cu fierul roșu al stigmatizării, ori este direct, descoperit ca fiind în tabăra lui Putin, în timp ce nu mai există nimic din ccece provoacă dezastrul prin care trece Europa, care să nu fie generat de sinistrul dictator al Rusiei.

După 8 ani, plângerea mea la CEDO, in Dosarul Zambaccian, a fost respinsă, ca INADMISIBILĂ. A fost nevoie, deci de 8 ani pentru ca cererea să fie declarată inadmisibilă! Celeritate, nu? Să nu comparati cu plângerea Codrutei Kovesi, care a primit raspuns in cateva săptămâni…

Atunci când analizăm situația pe plan local, național sau mondial, fie din punct de vedere social, economic, politic sau, mai nou, militar este imposibil să nu constatăm că suntem într-un impas major. Or, un blocaj într-un sistem în mișcare, proiectat să fie în mișcare, e sinonim cu distrugerea întregului angrenaj. Și asta suntem pe cale să experimentăm.

„N-am venit să țin un discurs” reunește douăzeci și patru de discursuri ale lui Gabriel Garcia Marquez. Începe cu cel de rămas bun scris colegilor de liceu (1944), culminează cu cel citit la decernarea Nobelului pentru (1982) și se încheie cu “Un suflet deschis mesajelor în spaniolă” (2007). Discursurile lui Marquez sunt la fel de minunate cum este și literatura lui. Percutante, echilibrate, emoționante și bine documentate.

Un pompier de 56 ani, iesit de curand la pensie, se zbate de trei zile intre viata si moarte cu membrele inferioare si superioare fracturate, si cu grave fracturi la nivelul toracelui. A fost adus marti, in stare grava cu elicopterul, de la Mangalia, la Spitalul de Urgenta Floreasca din Capitala, pentru a i se putea oferi ingrijiri speciale la terapie intensiva.

Astăzi, când la granița României zăngăne armele în timp ce primul “diplomat” al țării, președintele Klaus Iohannis, se plimbă haihui prin lume, iar ștersul șef al Ministerului de Externe se rățoiește către oricine îndrăznește să spună adevărul, îmi vin în minte cuvintele lui Emil Cioran dintr-o “Scrisoare către un prieten de departe”: “Această țară care a fost odată a noastră și astăzi este a nimănui.”

Motto: „Avem nevoie de toleranță zero în privința plagiatului. Trebuie să devină clar că obținerea unei diplome academice reprezintă o onoare și este condiționată exclusiv de un merit real. O Românie educată va trebui să fie o Românie corectă, fără nicio excepție” (Klaus Iohannis, 3 octombrie 2022).

Pe când mai toată lumea, cu o mână pe portofel și cu alta pe calorifer, se uită, tremurând de frig, furie sau frică, după caz, spre Ucraina, în așteptarea rachetelor nucleare tactice rusești, iar suveranismul de birt, ajuns doar o modă pentru sezonul de toamnă-iarnă al globalizării, își prezintă stiliștii la defilările din piețele dâmbovițene, prin București a trecut pe nebăgate de seamă, precum o adevărată cometă europeană, domnul Koen Lenaerts, Președintele CJUE.

Ani de zile am fost convinși că noi suntem mai răi și mai hoți decât alții. Nu știu dacă această convingere a fost dobândită prin inoculare de către alții sau ne este naturală, spontană, un corolar al „tradiționalelor” „să moară capra vecinului”, sau „capul plecat sabia nu-l taie”.

Mai mare sila sa vad defilarea de la Centrul Militar National, unde DNA si-a serbat marti, trei ceasuri rele, cu mare fast, 20 de ani de existenta!

Obsolescența este ceeace Gunther Andersch, prin anii 1950 numea procesul de învechire, de uzură morală a unei profesiuni ca urmare a progresului tehnico-științific. Când este vorba despre OM, obsolescența înseamnă că omul este depășit de evoluția tehnologică, și va fi distrus de uzura morală. Considerațiile de filozofie socială ale lui Anders sunt și mai uluitoare, în contextul a ceea ce ne dat să trăim astăzi. Pentru că stăzi, o dată cu Regina Angliei, moare, cu adevărat o lume.

Pe 26 mai, CCR a dat o sentință care a răvășit justiția, prin care un articol cu greutate din Codul penal, privind termenele de prescripție, era declarat neconstituțional, ceea ce a dus la eliberarea unor condamnați din închisoare și la clasarea unor dosare. Pe de altă parte, diverse instanțe nu au ținut cont de decizie, apărînd o situație de haos care urmează a fi tranșată printr-o decizie a ÎCCJ, pe 25 octombrie. Doar că pînă atunci apare o conjunctură neașteptată, care ar putea produce o nouă bombă la CCR.