Editoriale si opinii din domeniul Social

Vineri, 10 august, trebuie să aibă loc un mare miting în Piaţa Victoriei din Bucureşti, un miting al Diasporei, care să protesteze împotriva penalilor de la guvernare, împotriva celor care fură de la putere, care fură România şi din cauza cărora ei au plecat din ţară, iar acum nu au niciun motiv să se întoarcă acasă.

Am scris in repetate randuri despre cazul judecatorului Stan Mustata. L-am vazut depreciindu-se zi de zi. Am discutat cu el indelung si i-am ascultat teribilele confesiuni. Mi-a aratat fericit scrisoarea prin care CEDO il anunta ca dupa evaluarea preliminara preluase judecarea cazului sau (acum, in urma decesului, ramas fara obiect).

Ministrul Justiției, dl Tudorel Toader, a anunțat că intenționează să promoveze de urgență (desigur urgență moldovinească, că doar nu dau turcii) un act normativ care să permită revizuirea sentințelor penale pronunțate în contextul colaborării dintre instanțele judecătorești și serviciile de informații secrete, prin recurgere la probe necunoscute apărării.

Explozie in Magistratura! Cea mai tare stire despre grozaviile din ultima vreme de la DNA ne-a fost servita de procurorul sef adjunct al acestui parchet Marius Iacob, in proiectul lui de candidat la sefia dezastruosului parchet: exista in lucru aproximativ 300 de dosare penale de coruptie cu procurori si judecatori.

CCR a statuat că neprezentarea procurorului șef al DNA în fața unei comisii parlamentare de anchetă care l-a convocat, reprezintă o încălcare a Constituției. CSM consideră că o asemenea încălcare nu trebuie sancționată întrucât nu are nici măcar nivelul de gravitate al unei abateri disciplinare. Magistrații pot deci încalca fără să răspundă Constituția.

Domnul Ioan Talpeș, fost director al Serviciului de Informații Externe (1992-1997), general cu stele cât un hotel de lux (îi lipsește doar una ca să fie un "Palace") a decis să dea un interviu Evenimentului Zilei și astfel ilustrează două proverbe românești: "Dacă tăceai, filozof rămâneai!" și "Prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul!"

De ce au ajuns mari personalități ale culturii noastre să protesteze des în stradă, în ultima vreme, cel mai recent exemplu fiind al actorilor Oana Pellea și Victor Rebengiuc, îndîrjiți strîngători de semnături contra penalilor? De ce, aidoma lor, protestează nume precum Gabriel Liiceanu, Tudor Chirilă, Horia Roman Patapievici și alții? Și de ce în alte vremuri, la fel de tulburi sau chiar mai rău ca cele prezente, nu o făceau?

Aflu ca marea moschee plănuită a se ridica la București, undeva în spatele Romexpo, pe un teren uriaș,(11.000 m patrați) nu se mai face. Am fost de la început adversar al acestui proiect și din multe motive ( vezi mai jos DOSAR) .

Dupa cum anuntasem la Antena 3, Laura Codruta Kovesi a primit din partea domnului procuror general Augustin Lazar un “bonus” prietenesc foarte important daca e sa privim atributiile acestei sectii in cadrul careia va lucra fosta procuroare generala si ex-sefa a DNA: Sectia de indrumare si control.

Sunt total de acord cu afirmatiile avocatului Dan Chitic, care a sustinut pe un post de televiziune, azi, ca este o aberatie modul in care a fost votata in Senat forma abuzului in serviciu inainte de a fi trimise modificarile la Codul penal in Camera Deputatilor.

Imi pare rau sa o spun, dar in opinia mea instanta suprema, ca institutie, a devenit alaturi de DNA simbolul coruptiei in Justitie. O coruptie institutionala ingrozitoare, care condamna romanii la o justitie stramba si la o lipsa totala de incredere in actul de justitie. Nu ma raportez aici la solutia din dosarul Dragnea – pe care personal o consider o rafuiala politico-judiciara, pe un dosar de 3 lei fara nicio conotatie de coruptie, cata vreme din trei judecatori unul spune ca abuzul in serviciu nu exista, iar ceilalti doi ca exista – ci la comportamentul conducerii Inaltei Curti de dupa desecretizarea protocolului SRI – PICCJ – ICCJ si mai ales la cel din perioada neagra a Binomului SRI - DNA.

Asistăm zi de zi la o escaladare a violenței. Statul face uz de monopolul pe care îl are în exercitarea violenței asupra supusilor lui.

Pentru lumea românească zădărnicia este un sentiment definitoriu și vine mai ales din conștiința lipsei universalității. Este efectul neputinței de a dura cumva în fața istoriei. Zădărnicia exprimă marginalitatea. Aici nimic nu dăinuie. O invazie militară străină, un cutremur, o epidemie sau inundație de mari proporții distruge totul la intervale regulate. Este și motivul pentru care românii probează un geniu inaugural, încep mereu ceva, o epocă, un mare edificiu, un regim, dar nu obișnuiesc să încheie aproape niciodată. Totul rămîne în stadiul de vise, de proiect, o schiță. Românii au ratat modernitatea ca și tot secolul XX de altfel. Nu pun punct și din această cauză trecutul nici nu e trecut. Românii trăiesc într-un prezent continuu și într-o perspectivă lipsită de sens.

Suntem mai rau ca pe vremea lui Ceausescu. Nici in vremurile cele mai negre ale comunismului nimeni nu a indraznit sa semneze, la vedere sau in ascuns, vreun contract intre instanta suprema, parchetul general si Securitate. Aparentele trebuiau salvate.

Romania se confrunta cu o realitate pe care nimeni nu o mai poate ascunde. Marile parchete au fost folosite de niste mafioti care au condus SRI, sub Traian Basescu, ca arma de distrugere a elitelor Romaniei si obtinere a unui control total asupra intregii tari, a clasei politice, presei, mediului de afaceri si sistemului judiciar. Marea tradare nationala a reusit: datorita unor procurori si judecatori, care la comanda au semnat pactul cu diavolul si au incupat, arestat, aruncat in inchisoare si distrus oameni, valori, afaceri si interese comunitare si nationale. In mod abuziv, ilegal, pe o legislatie oculta: protocoalele prin care SRI, marile parchete si anumiti judecatori au creat mijlocul de distrugere in masa a oricarei rezistenta din partea politicului si societatii in general.

Dupa toata galceava iscata pe tema problemelor imense din penitenciarele patriei si ciufuleala subtila venita de la CEDO si de care nu am scapat definitiv, Romania se face iar de cacao. Comisia Europeana a declansat procedura de infringement pentru nerespectarea Directivei UE privind prezumtia de nevinovatie. Mai precis, pentru nearmonizarea legislatiei noastre pe acest subiect cu legislatia tarilor europene. Si pe buna dreptate. De cateva luni, politicienii nostri o dau din stanga-n dreapta si direct in gard. Si iata unde am ajuns.

L-am întîlnit prima dată undeva în provincie unde se afla cu Octavian Vintilă pentru un spectacol sportiv in beneficiul clubului Steaua, aureolată de victoria de la Barcelona. Din 1983 nu mai avea voie să apară la TVR dupa un comentariu făcut la un meci de fotbal cind ceruse ca fotbaliștii români să poată pleca cu contract să joace in străinătate. Asta a fost considerată propaganda ostilă. Il vedam ca pe un marginalizat, un paria. Ii intelegeam situatia, pentru că si carțile mele erau interzise.

1. Punerea sub urmărire penală de către DNA a Primului Minstru Ponta a dus la căderea guvernului său, rezultat din alegeri, și înlocuirea acestuia cu un guvern nelegitimat electoral. (Aviz tefeliștilor care susțin că nu merg la vot în semn de protest față de faptul că ei una votează și alta iese.)

In urma cu patru ani, in 2013, in cadrul emisiunii “Sinteza zilei”, iesea public pentru prima data dupa ce se declansase vanatoarea DNA impotriva familiei sale, judecatorul de inalta tinuta si profesorul de exceptie Corneliu Birsan. Atunci a rupt tacerea domnul profesor aratand cate nedreptati savarsise DNA pana la acel moment in dosarul ticluit pe timpul lui Daniel Morar la sefia Anticoruptiei, cum i-a fost incalcata imunitatea de judecator european care, implicit, se rasfrangea, ca drept, si asupra sotiei sale Gabriela Birsan. In finalul interventiei, la o intrebare pe care i-am pus-o atunci, in emisiune, domnul judecator Birsan a declarat, avand parca o premonitie ca acest calvar se va incheia printr-o drepta judecata finalizata cu achitare: “Nu exclud sa fiu primul fost judecator al unei tari care sa se indrepte impotriva propriei tari".

Ce impresie imi lasă răsfoirea unei simple agende cu nr. de telefon și adrese. Am luat filă cu filă și am căutat printre sute de repere cîțiva cunoscuți. Nu am rezistat prea mult să citesc nume, adrese, telefoane. E o hecatombă, cel puțin jumătate dintre ei nu mai sunt. La înmormîntarea unora am și fost, dar am uitat, am o memorie f. proastă. Agenda îmi trezește amintiri – nume, episoade, situații, replici. Îmi lasă o impresie puternică, asemănătoare cu un miros de putrefact, de cadavru într-o incăpere neaerisită. Pe o pagină – ca sa dau un ex. din 30 de nume mai trăiesc numai 11.