Editoriale si opinii din domeniul Social

Cazul Novak Djokovici, deja de largă notorietate, ridică nu doar chestiuni de drept. Ca de obicei, în epoca „dependenței” adevărului de mediatizare, la nevoie se aruncă pe piață detalii pentru a confuziona imaginea despre o situație. Să rămânem însă la premise sigure.

Probabil că numai în România s-ar putea înregistra o asemenea situație: în debutul celei mai teribile pandemii din ultima sută de ani, bugetul statului virează către o companie de stat sute de milioane de euro pentru a cumpăra materiale absolut necesare salvării vieții românilor. Aproape doi ani mai tîrziu, respectivele materiale zac neatinse, ca într-o ciudată peșteră a lui Ali Baba, multe devenind, probabil, neutilizabile. Se poate vorbi, efectiv, de un caz de zădărnicire a combaterii bolilor, conform Codului penal. Atît doar că pînă acum nimeni nu a dat socoteală.

Tenismenul sîrb abia a plecat din Australia, și mințile lucide, cu specialiștii în Justiție și în Drepturile Omului în frunte, încep să înțeleagă crudul adevăr: la Antipozi s-a creat un precedent unic în istoria recentă care poate avea consecințe devastatoare asupra libertății de exprimare, a democrației în ansamblu. Cine crede că scandalul s-a terminat în urma deciziei de azi a Justiției se înșeală. El de abia începe.

Grupul lui Raed Arafat a decis azi interzicerea măștilor de protecție din material textil, fiind acceptate, de acum, doar cele de tip medical sau FFP2. Că efectele vaccinurilor create în pripă nu s-au putut cuantifica exact înaintea lansării lor pe piață ar mai fi de înțeles. Ca și reacția coronavirusului nou la diverse antivirale. Ori altele asemenea. Dar că specialiștii cu înaltă calificare au avut nevoie de aproape doi ani ca să descopere că măștile sunt eficiente doar dacă sunt de un anume tip, asta e peste puterea de înțelegere. Poate nu ar strica să spunem în rîndurile care urmează o poveste. Să-i zicem, povestea măștii. Așa cum ne-a fost ea livrată de guvernanți și specialiști de la începuturile pandemiei pînă azi.

1.Am început prima zi a anului 2022 participând pe internet la liturghia Sfântului Vasile cel Mare oficiată la Constanța de ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.

CCR a reacționat la decizia CJUE prin care judecătorilor români li se acorda permisiunea de a nu mai ține seama de Constituția României atunci când apreciază că interpretarea ei, dată de instanța națională de contencios constituțional, este contrară intereselor UE, printr-un comunicat în care a precizat că: i. situațiile la care se referă CJUE nu au făcut obiectul deciziilor CCR; ii. respectiva decizie a CJUE rămâne inaplicabilă până când românii vor decide modificarea actualei lor Constituții în sensul cedării dreptului de a stabili ordinea constituțională a statului român către foruri din afara României (adică vor renunța la a mai avea un stat al lor).

Tradiția religioasă este sub asalt astăzi. Se și reactivează formula „sărbători de iarnă”, ca să nu se mai vorbească de „Hanukkah”, „Crăciun”, „Anul Nou”, „Bobotează”. În fond, este atacată considerarea fiecărui om drept ființă demnă de respect moral, juridic, civic. Unii chiar cred că sunt în ordine dacă înlocuiesc tradiția religioasă cu vederi scurte, date fals drept reper.

Curtea de Justiție a UE (CJUE) a adoptat o decizie prin care permite oricărui judecător, de la nivel de judecătorie până la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, să nu țină seama de deciziile Curții Constituționale (CCR), respectiv ale instanțelor naționale de contencios constituțional, atunci când ei ar aprecia că acestea din urmă contravin dreptului UE. Cum CCR și omoloagele sale din celelalte state sunt singurele competente să emită interpretarea oficială a Constituției naționale, urmează că relativizarea obligației de a aplica deciziile lor este egală cu relativizarea caracterului obligatoriu al Constituției ca lege fundamentală a statului-națiune și expresie a contractului social încheiat de membrii națiunii prin reprezentanții lor împuterniciți. În cazul României, Constituția a fost validată prin referendum de întregul popor român, a cărui decizie suverană este acum infirmată de CJUE.

Toată lumea vorbește despre ceea ce s-a întâmplat în 21 decembrie 2021. E cât se poate de firesc, având în vedere nefirescul situației. Jandarmeria a făcut un memorabil pas înapoi, eschivându-se și lăsând paza porților Parlamentului de toată izbeliștea. Rușinos. L-am auzit pe col. Cătălin Stegăroiu (boss peste DGJMB) și mi s-a părut total dezorientat – sau așa o fi el în starea de permanență! – cum explica jurnaliștilor că situația a fost “sub control” și că ar trebui să ne bucure pe toți modul în care au ales să ”acționeze” jandarmii, pentru că nu s-au numărat victime după incident.

Fenomen extrem de grav peste ocean, cu tendința de a se amplifica de la o zi la alta: furturile din magazine. Marii retaileri americani cer congresului să ia măsuri urgente și acuză firmele de comerț on-line că încurajează furturile. Cum s-a ajuns la această situație ciudată? Simplu: de la vrăbiile lui Mao Zedung.

Cine crede că românii sunt sceptici în raport cu vaccinurile de cînd cu pandemia de Covid se înșeală amarnic. Temerile sunt vechi de cînd lumea, sau, mai exact, de cînd au apărut primele vaccinuri în România, în secolul 19. Într-o carte excepțională de acum cîțiva ani, ”România medicilor”, editura Humanitas, istoricul Constantin Bărbulescu prezintă date furnizate în acea epocă de medicii de țară și consemnate în Monitorul oficial, care relevă refuzul românilor de a se vaccina și metodele de fentare a campaniilor inițiate de stat. (subtitlurile ne aparțin)

Uriașul scandal amorsat ieri după scoaterea la lumină a incidentelor din casa senatoarei Diana Șoșoacă a trecut deja granițele și ține afișul în presa italiană. Presărat cu minciuni și manipulări grosolane, am spune, lucru curios pentru o mass-media atît de apreciată altminteri. Dezinformări produse de greșeli omenești ori mai grav, unele voite? Există elemente solide care susțin cea din urmă variantă, astfel încît năbădăioasa senatoare să fi fost lucrată ca la carte, în mod intenționat.

Judecătorul din cadrul Tribunalului Cluj,Cristi Dănileț, a fost exclus ieri de către CSM din magistratură, pentru „conduită prin care se aduce atingere imaginii justiției”, după ce a postat, pe TikTok filmulețe în care tunde plante cu drujba, face tumbe în piscină ori se sparge în figuri de karate cu nunchackul (armă albă), pe plajă. Magistratul spune că imaginile nu au legătură cu profesia și este viața lui privată. Așa o fi?

De la Comisia Europeană s-a scurs un document care atestă că excutivul Uniunii vrea o schimbare înlocuind denumiri creștine („Crăciunul”, de pildă) și cuvinte relative la ascendenți („mamă”, „tată”), spre a smulge oamenii din tradiție. S-ar realiza astfel nu numai „egalitatea” juridică, ci și „echitatea” în societate.

Drepturile omului sunt ale celor care își permit “luxul” de a lupta pentru ele. Aceste drepturi nu ne sunt dăruite, ci au fost cucerite; și asta printr-o bătălie care se duce în fiecare zi.

Toți cei de mai sus, premierul Ciucă, șeful PSD și al Camerei Deputaților Ciolacu, ministrul Rafila, scula universală Raed Arafat și ministrul Sorin Grindeanu trebuie să fie anchetați pentru favorizarea răspîndirii virusului SARS CoV2 în forma sa Omicron!

Unul dintre sociologii de referință ai erei postbelice, Niklas Luhmann, estima în anii nouăzeci că are loc o „dezmoralizare (Entmoralisierung)” a societății. Oamenii ar lua decizii mai mult din interes, din calcul de adaptare, decât din considerente morale. Ar trebui să ne obișnuim cu o lume de funcții împietrite, în care morala este doar ornament.

Presa de propagandă și influencerii tip Caramitru comentează din vârful buzelor: uite cum s-au strâns câteva mii de oameni pe 28 noiembrie în jurul Sfinxului, să vadă cum Soarele formează o piramidă energetică în munții Carpați.

O știre face turul planetei, fără vreun ecou în România: gigantul canadian Grasshopper Energy și Prințul român Ștefan Sturdza au semnat azi un acord de parteneriat care va presupune investiții pe piața energetică din România de un miliard de dolari americani, în următorii ani. Foarte probabil, cel mai mare contract semnat vreodată de o persoană fizică din România. Prințul e fiul artistocratului și magnatului român Dimitrie Sturdza, unul dintre cei mai bogați oameni din țara noastră.

Întrebarea nu este nouă. Ea s-a pus în situații în care națiuni întregi caută să se afirme. De altfel, unele dintre acestea au fost luate ca referințe în istoria românilor. Hegel a rezolvat întrebarea considerând cultura („spiritul”) ca prealabil al oricărei realități din societate – formulă care a revenit la juriști de azi. Întrebarea s-a pus apoi în situații de criză a conștiinței naționale. Ernst Renan a dezlegat-o apelând la civism. Tema a revenit și ea.