Editoriale si opinii din domeniul Social

Rapoartele de control ale Inspectiei Judiciare pe modul de aplicare a protocolului PICCJ – SRI incheiat in 2009 intre Laura Kovesi, Florian Coldea si George Maior, precum si cele pe abuzurile comise de DNA in instrumentarea a 3000 de dosare impotriva judecatorilor si procurorilor din Romania, scot la iveala o noua grozavie, care arunca in aer legalitatea oricarui mandat de interceptare. Fie el pe supraveghere tehnica, fie pe siguranta nationala.

Domnul Iohannis Klaus e, in opinia mea, un habarnist care se trezeste vorbind doar pentru a-si face campanie si odata cu campania, iata, a gasit recent momentul in care sa puna presiune maxima pe anchetatorii din dosarul contrafacut “10 august”.

Am trecut pe lângă o așa zisă piață volantă duminică, după ce ANM lansase o avertizare de furtună. Nimeni, dar absolut nimeni nu își strângea cortul, să nu fie luat pe sus de vijelie și aruncat în capul trecătorilor. Cum să-și sacrifice tarabagiul vânzările, certe, ca să nu aibă o ipotetică pagubă? Ce să mai vorbim de protecția clienților…

In chiar Vinerea Mare a ingroparii Domnului Isus Hristos, DNA a dat un comunicat in care isi exprima opinia cu privire la recent adoptatele si in curs de promulgare cod penal si cod de procedura penala.

Asta da, joc murdar! Sectia Parchetelor Militare dovedeste, in opinia mea, slugarnicie fara precedent fata de politica facuta de fostul procuror general Lazar Augustin, incercand sa loveasca cu manta dosarului “10 august” fix in procurorul general interimar Bogdan Licu. Si implicit, in conducerea Jandarmeriei, fata de care a fost deschisa aceasta ancheta care, oriunde in alte tari europene nu ar fi existat. De ce fac aceasta afirmatie?

Câţiva prieteni şi cititori pacienţi ne-au reproşat că am scurtat prea de tot lista spectaculoasă (indicele îmbogăţit cu comentarii) a fostului arhivar al Securităţii, Cristian Troncotă, general, fost decan în Academia Naţională de Informaţii, şi completată evident cu contribuţia mai „suculentă”, dar discutabilă (vezi precizările referitoare la apartenenţele etnice) a profesorului sibian Corvin Lupu, specialist în Relaţii Internaţionale şi în Studii de securitate. E drept că lista era poate prea scurtă şi de aceea ne grăbim să o lungim cu câteva fişe la fel de „colorate”.

Ieri am auzit o discutie purtată cu voce tare – asteptind sa se desshidă la un magazin să iau pîine. Tema sfadei era – cind era mai bine? De Paștele ăsta, cu galantarele gemind de mărfuri sau înainte de 1989, cînd magazinele erau goale. Unul cu aer de fost activist sau colonel de Secu făcea haz de rafturile pline. Ț Era mai bine înainte, zicea- astea sunt din Occident, de la arabi, sunt pline de insecticide, de E-uri, de conservanți, mîncăm otravă. Ceaușescu nu permitea asa ceva…!!! O femeie il admonestează – Hai d-ne, termină! Ți-o fi fost matale mai bine, că te văd bine hrănit. Făceam cozi nopțile să iau rația la copii. Ai uitat. Totul era pe cartelă. ”

Sărbătoarea Paștilor este precedată de o lungă perioadă de post, iar în ultima săptămână dinaintea Paștelui, numită Săptămâna Patimilor, sunt comemorate patimile lui Isus, răstignirea și moartea sa. În această săptămână, în fiecare zi se țin slujbe religioase iar credincioșii merg la biserică să se spovedească și împărtășească.

Cat o fi patimit, ce o fi patimit si ce suferinte ascuse o fi avut magistratului Ramona Bulcu, de a ajuns sa-si puna capat zilelor?

Ramona a ales azi, in Vinerea Mare a Saptamanii Patimilor, in ultima zi de mandat a lui Augustin Lazar la sefia Parchetului General, sa isi incheie cariera de purtator de cuvinte pe Pamant, la doi ani dupa ce nu a mai detinut functia de purtator de cuvant la Ministerul Public. A plecat din Spitalul Militar, unde era internata, si s-a dus direct la Parchet. A spus jandarmului de la poarta ca urca in birou ca sa isi ia ceva, a urcat si… s-a aruncat in gol, de la una dintre ferestrele Parchetului General.

Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare, cum mai este cunoscută, reprezintă perioada de la sfârșitul Postului Paștilor, cuprinsă între Florii și Sâmbăta Mare, inclusiv. În această săptămână, Iisus Hristos a fost vândut de apostolul său, Iuda, a pătimit dureri cumplite și s-a jertfit pentru iertarea păcatelor oamenilor. În disciplina bisericii ortodoxe, această săptămână are menirea de a-i pregăti pe credincioși atât sufletește, cât și trupește, pentru Marea Sărbătoare a Învierii. Postul se înăsprește iar în ultimele zile, cei cărora sănătatea le permite, pot ține post negru, cu credința că Dumnezeu îi va feri de toate bolile și vor fi sănătoși tot anul. Începând cu seara de Florii, au loc Deniile, slujbe sau priveghiuri de seară, care se desfășoară zilnic până în Vinerea Mare, când se cântă Prohodul.

Am comis un dublu gest fără precedent. Am scris un editorial despre o investigație jurnalistică făcută de alții. Am manifestat bună credință și încredere absolută în dezvăluirile reporterilor Ziua News. Și, pentru întâia dată, acest editorial a fost compus aproape exclusiv dintr-un punctaj. Amploarea documentației realizate de acești reporteri m-a obligat la această formă de a rezuma totul. Dar nu s-a terminat. Mă aflu eu însumi pe litoral. Și am șansa de a verifica punct cu punct dezvăluirile despre mizeria din Eforie.

De ceva vreme Emilia Șercan se plimbă într-un câmp cu mine. Se ocupă cu curaj și tenacitate de plagiate. Are o apariție fragilă, angelică, aș spune. Nu ai crede că e-n stare să ducă în spate o asemenea chestiune grea și extrem de complicată. Corifeii societății civile, care au prestigiu, pozitii sigure, rețele și sunt intangibili, se țin de o parte. Cîte unul mai scrie un articol la gazetă ca să se știe că e de partea bună a istoriei. Firește, din vorbe. Nu este o chestiune oarecare, periferică. Plagiatele macină grav calitatea și reputația învățămintului universitar. Este deja un fenomen

Peste 910.000 de români îşi sărbătoresc azi onomastica de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, majoritatea purtând numele de Gheorghe, Ghiorghe, George, Ghiță, dar și Georgeta, Geta sau Ghița. La Mulți Ani tuturor!

După protestul-maraton al Vestelor galbene din Franţa (a început pe 17 noiembrie 2018) a venit marele, teribilul incendiu de la Notre-Dame de Paris. Cum a fost posibil ? A fost un accident, cum s-au precipitat să anunţe autorităţile ? A fost o mână criminală, cum insinuează la tot pasul Internetul şi reţelele sociale din Franţa şi de pretutindeni ? Lemnul de stejar al şarpantei, pietrificat după 850 de ani, nu putea arde singur de la o scânteie aşa cum s-a vazut pe toate televiziunile. Dar nu există probe, iar ancheta e încă la început. Avem însă coincidenţe peste coincidenţe. Sunt ele posibile ? Vor fi ele digerate de o ţară în răscoală, care cere de jos în sus schimbarea Constituţiei, renaşterea democraţiei încălecate de capital, de oligarhi, de politicieni instrumentalizaţi, nu de popor, ci de o mână de miliardari de stat (capitalism de stat !), de o presă care şi-a pierdut aproape orice independenţă şi aproape orice deontologie, capabilă să execute orice ordin al stăpânului, discreditată ?

Na, că ma uit in calendarul ortodox, in ziua dinaintea Floriilor, cu gând nesăbuit de dezlegare, la orice, la o icră, la o spinare de somn, la o coasta de crap, la o aripioară de păstrav, macar... nimic! Untdelemn si vin! Atât! Cu vinul, mă pricep... Aflu, insă, de prin slove că e Sâmbăta lui Lazăr. A celui Lazăr, inviat din morți de Iisus, minune făptuită de față cu martori...

Din momentul in care CCR a decis ca toate sentintele completelor de cinci judecatori pronuntate in anii 2014-2018 sunt lovite de nulitate absoluta iar ministrul justitiei a anuntat ca persoanele care nu au putut formula contenstatia in anulare in termen de trei zeci de zile de la comunicarea acelor sentinte vor fi repuse in termen printr-o OUG (evident, in buna traditie tudoreliana, inexistenta la multe luni dupa emfaticul anunt), am atras atentia asupra riscului ca procesele viciate sa fie rejudecate de catre chiar judecatorii vinovati de vicierea lor.

INAINTE SI DUPA 1989. Unii au dat la schimb verticalitatea, omenia, profesionalismul. Cu functiile, gradele si privilegiile dintr-un sistem. Fie el comunist sau democratic. Convinsi fiind ca puterea zamislita din cofrajele anchetelor inchizitoriale e hrana pentru cresterea aripilor cu care sa se avante spre culmile unei societati multilateral dezvoltate. Convinsi fiind ca scaunul de sub sezutul lor atrofiat e din beton armat si ca niciodata nu va ceda sub greutatea trecutului. Sau a prezentului in care, de pe aceleasi inalte scaune, au zamislit politici abuzive sau politica interesului de moment.

Aceste fotografii nu mai sunt de actualitate. Au fost luate în urmă cu un an, cind totul era așa cum știam. De ieri, 15 aprilie 2019 va rămîne in istorie pe veci, ca data cind catedrala Notre Dame a luat foc. Ca atîta lume, am văzut de nenumărate ori acest loc. 13 milioane de vizitatori anual, atit primea Notre Dame pină să fie distrusă de flăcări.

Neaoșul Vasile Mureșan (zis Sigfried, ca să fie mai pe placul nemților), purtătorul de cuvânt al popularilor europeni, ne explică ca unor proști că Parlamentul European este intransigent în legătură cu candidatura Codruței Kovesi și că nu va mai participa la negocieri atâta timp cât Consiliul se dovedește lipsit de flexibilitate (în mintea lui flexibilitate înseamnă să fie de acord cu intransigența Parlamentului și să renunțe la propriul punct de vedere, exprimat de altfel foarte clar).

Scrie azi contributors.ro: ”Că Augustin Lazăr nu a fost un erou în vremea comunismului, asta este o certitudine. Dar tot o certitudine este și faptul că nu de el depindea eliberarea lui Filip. Și că nici măcar un gest eroic al lui n-ar fi făcut-o cu putință”. Și mai au o relevație comentatorii, legat de Lazăr: ”Grav este că a fost „procuror comunist“. Ciudat este însă că însuși Iulius Filip fusese comunist”. Spălătoria de cadavre continuă să duduie și niciun mijloc nu e precupețit, la loc de cinste fiind minciunile lui Lazăr însuși.