Editoriale si opinii din domeniul Politics

Apanaj al președintelui Klaus Iohannis, în calitate acestuia de comandant suprem, strategia de înarmare a României, parte a strategiei de siguranță națională, ar trebui să fie prezentată în mod transparent opiniei publice. Și să aibă obiective clare. Vizând, pe de-o parte, modernizarea Armatei Române, printr-o înarmare cu tehnică de luptă la cel mai înalt nivel, în al doilea rând, o politică inteligentă de dotare echilibrată a diverselor componente ale Armatei și, în al treilea rând, deplasarea planificată a centrului de greutate al industriei de război către industria autohtonă. Aceste ținte nu sunt atinse. Oare de ce?

Refuzând, cel puțin pentru moment, să declare Federația Rusă stat terorist, Washingtonul se pregătește în schimb să catalogheze Grupul Wagner, condus de Evgheni Prigojin, supranumit „bucătarul lui Putin”, ca organizație teroristă. Cu toate consecințele care decurg de aici. Cine este acest Evgheni Prigojin?

Către sfârşitul verii, în timp ce în dezbaterea publică globală s-au interferat voci timide, care susţineau că inflaţia ar fi urcat pe cel mai înalt vârf de unde va începe să coboare, punctul de vedere al FMI a venit ca un duş rece. Cu argumente: 1) testele de stres avertizează că „şocurile temporare” din lanţurile de aprovizionare nu tind… să fie temporare; 2) efectele asupra inflaţiei globale se vor extinde; 3) băncile centrale vor fi nevoite să acţioneze mult mai agresiv pentru a calma inflaţia al cărei avânt va continua.

Concluziile nu sunt premature. Fie ele și parțiale. Putem să ne întrebăm, pe bună dreptate, cu ce ne-am ales. Ce beneficii ar putea să aibă România, ca rezultat al dezbaterilor care au avut loc la ministeriala NATO precum și în cadrul Aspen? Crește sau nu crește securitatea noastră la frontieră? Cu ce preț? Cine plătește prețul? În ce condiții se lărgește NATO? Are Republica Moldova vreo șansă reală? Se văd la orizont zorii unui armistițiu sau a unei păci?

Marea Unire a fost pusă la cale de Regele Ferdinand I, încă din 1916, când președintele Consiliului de Miniștri, Ion I.C. Brătianu, a semnat Tratatul de alianță a României cu Antanta, un acord internațional secret, în plină desfășurare a primului război mondial. Situația frontului era incertă. Obiectivul principal al acestuia era ieșirea Regatului Român din neutralitate și intrarea armatei sale în război, dar cu o clauză foarte clar explicată și precizată: recunoașterea anexării tuturor teritoriilor locuite de români din Imperiul Austro-ungar, inclusiv Banatul, după Conferința de Pace.

Bucureștiul este, vreme de trei zile, capitala diplomației europene și euroatlantice. Luni și marți are loc Reuniunea Liderilor de la Munchen cu participanți la nivel înalt din 25 de state, respectiv marți și miercuri se va desfășura Reuniunea Miniștrilor de Externe din Alianța Nord-Atlantică. În cadrul discursului inaugural, Klaus Iohannis a reușit să depășească orice prag al demagogiei. Sau dacă nu, a demonstrat faptul că este cel mai prost informat și delăsător lider pe care l-am putea avea. Iată câteva fragmente din cuvântarea lui Iohannis:

Să zicem că vecinul meu mă dușmănește. Și îmi aruncă toată ziua bună-ziua, dar și noaptea, bolovani peste gard. Eu îi pot încasa, sau îi pot prinde, sau îi pot lovi în zbor, dar niciodată nu am dreptul să-i arunc înapoi. Iată o regulă absolut ciudată. Și total incorectă. Cel puțin din punct de vedere moral. Este regula care se aplică în mod straniu în acest ciudat al doilea război declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei. Concret, Ucrainei îi este interzis să răspundă pe măsură. Ea nu se poate decât apăra.

Vineri în emisiunea săptămânală ''Deferiți mass-media!'' am comentat evenimentele săptămânii împreună cu Bogdan Chireac și Val Vâlcu. Printre altele, am discutat despre transferul judecătorului Cristi Danileț în Moldova, prin acordarea cetățeniei ''pe repede înainte'' de către Maia Sandu, fapt pe care eu l-am integrat unei acțiuni mai ample ce are ca scop ''sorosizarea'' și a justiției de la Chișinău, în condițiile în care acolo deja aproape toți liderii puterii au fost aleși/numiți după acest criteriu, selectați fiind chiar de către fundația Soros-Moldova.

Miniștrii de Externe din statele NATO au o importantă reuniune la București. Nu este clar dacă au ales Capitala României ca un semn al importanței pe care o acordă poziției noastre geostrategice sau dacă pur și simplu ne-a venit rândul în urma obișnuitei rotațiii. Dar, cu certitudine, este pentru a doua oară în istoria recentă, când la București ar putea să se ia o decizie istorică. Fie în sensul lărgirii NATO, fie pentru blocarea unei decizii importante în aceste sens. Cheia este Ungaria.

Un impostor cu rang de ministru și cu o indemnizație lunară de 16640 lei. La care se adaugă, desigur, nenumărate alte avantaje. Un apparatcik. Un personaj care s-a plimbat de colo-colo în întreaga sa carieră, care numai viață profesională nu e. De colo-colo, în funcții publice plătite cu bani grei de stat. Și, de fapt, un analfabet.
Să nu își imagineze cineva că aș avea ceva cu personajul în cauză. Nu am avut niciun conflict cu el vreodată. Și nu îmi amintesc să se fi numărat printre membrii acestei instituții, CNA, care să mă fi atacat, în mod special, pentru intervențiile mele pe posturile de televiziune și de radio. Dar, recent, Jucan, care face cenzură pe banii noștri, în loc să apere dreptul la expresie, a lansat două afirmații de-a dreptul scandaloase. Care m-au pus în stare de alertă. Prima se referă la suveranism. Cea de-a doua la liderul unui partid politic.

Am așteptat câteva zile ca să se limpezească apele în privința incidentului cu racheta care a căzut la granița dintre Polonia și Ucraina. În timp, Istoria va scoate la iveală tot mâlul din străfunduri. Toată lumea a răsuflat ușurată după ce Polonia a renunțat să mai invoce articolul 4 din Tratatul alianței nord atlantice și am scăpat de temutul articol 5, care ar fi însemnat intrarea NATO în război. 4 + 5 = 0!

Incidentul cu racheta căzută în Polonia care a răvășit planeta zilele trecute se numără, fără drept de apel, printre cele mai misterioase evenimente produse după invazia rusă, în primul rînd din cauza reacțiilor ciudate și contradictorii ale liderilor occidentali. Ceva nu s-a legat și continuă să nu se lege. Într-atît de tare încît se naște o înrebare legitimă: și dacă, în pofida tuturor dezmințirilor, racheta chiar a fost opera rușilor? Pentru că această ipoteză e singura care ar putea explica bizareriile.

Viktor Orban lovește la rupere. Pe neașteptate. Luând prin surprindere, simultan, atât NATO, cât și UE. A anunțat, nici mai mult nici mai puțin, că la București, la una dintre cele mai importante reuniuni NATO, care pe ordinea de zi are și extinderea, va opune dreptul de veto primirii Suediei și Finlandei. O lovitură în moalele capului pentru cele două state. Dar și o somație indirectă pe adresa UE.

De foarte multe ori în istorie, ceea ce s-a văzut nu a fost realitatea și ceea ce a fost luat de veste bună a fost o veste rea sau invers. Tot mai multe întâmplări petrecute în legătură cu războiul din Ucraina confirmă aceste observații.

Declararea de către Parlamentul Uniunii Europene, printr-o rezoluție, a Federației Ruse ca stat terorist, reprezintă un precedent care are multiple consecințe. În plan internațional. Și care poate influența decisiv și decizia care urmează să se ia în Statele Unite de cele două Camere ale Legislativului, unde sunt introduse proiecte de lege în acest sens, față de care însă sunt numeroși reprezentanți ai democraților și republicanilor care au rezerve.

La Cotroceni, luni, a avut loc o întâlnire surprinzătoare. Între președintele Klaus Iohannis și Alfred Stern, președintele Consiliului de Administrație OMV Petrom. Oficial, s-ar fi discutat exclusiv despre perimetrul deținut de OMV pe platforma continentală a Mării Negre, extrem de bogat în gaze naturale și neexploatat până în prezent. Pentru că austriecii au strâmbat din nas. Dar, neoficial, care a fost substratul acestei întâlniri? O întâlnire care nu se poate spune că s-ar fi făcut sub presiune. Pentru că OMV nici nu are de gând să treacă prea curând la investiția de două miliarde de euro necesară demarării lucrărilor de forare.

Bătălia electorală în Statele Unite între republicani și democrați este departe de a se fi tranșat. Este atât de strânsă, încât declanșarea unui cutremur este nu numai un eveniment previzibil, ci și o certitudine. Primele semnale vin din Congres. Acolo, unde republicanii au reușit cu chiu cu vai să obțină o relativă majoritate, s-a declanșat un război total, îndreptat împotriva familiei Biden și care, în mod evident, îl vizează, via Hunter, pe Joe Biden. Finalul este în acest moment greu de prevăzut. Dar primele semnale ale unui seism devastator sunt deja vizibile.

În fiecare moment, anumite abordări și idei sunt dominante. Ele fasonează mentalități și realități și marchează lumea. Ele se schimbă, dar în fiecare moment unele prevalează.

Când îi auziți pe guvernanți spunând că vă dau bani, să fiți convinși că vă mint. Când îi auziți angajându-se să vă mărească veniturile, pensii, salarii, etc., să fiți convinși că nu vi le măresc. Vi le scad. Totul este un fals grosolan, atâta vreme cât tiparnița de bani lucrează. O rotativă. Ca și rotativa în Executiv. Iar cheia înșelătoriei este inflația, pe care o generează mărirea cantității de masă monetară.

Premierul Nicolae Ciucă e demult ținta glumelor pe seama incapacității sale de a vorbi trei cuvinte la liber ori de a citi mai mult de cîteva cuvinte de pe hîrtie/prompter. Tocmai de aceea, cînd afli că liderul PNL a ținut un ditamai discursul politic – și încă despre viitorul doctrinar al partidului -, e cazul să ciulim urechile. Și avem motive serioase, dacă ne gîndim că azi, la școala tinerilor liberali, Ciucă a dat semnalul istoric pe care Inpolitics îl anticipa de săptămîni bune, al abandonării globalism-progresismului și al reorientării doctrinare spre dreapta. Cînd un fost militar certat cu limba română, cultura și cu politica, în general, vorbește de schimbare doctrinare de esență a celui mai vechi partid românesc, e groasă.