Editoriale si opinii din domeniul Politics

Pentru a zecea oară, Frans Timmermans ne-a repetat metafora cu maratonul, fiind, probabil, sincer îngrijorat de situația justiției din România. Pot să sper că această abordare a candidatului Grupului Socialist din Parlamentul European la președinția Comisiei va duce la un blat cinstit cu candidatul PPE și că domnul Timmermans își va încheia maratonul electoral, anul viitor, și va fi desemnat prim-vicepreședinte al Comisiei, conduse de PPE, și Înalt Reprezentant pentru politică externă al UE, în viitorul mandat. Așa că să nu îl certăm foarte tare. Poziția sa în chestiunea MCV poate avea și motive subiective. Așa că să îl înțelegem. L-am înțeles noi și pe Barroso, care acum se „chinuie” ca vicepreședinte la Banca de investiții Goldman Sachs., după ce s-a luptat cu corupția din România..

Un important om politic al Europei, astăzi pe ducă, în sens electoral, îi poruncește unui obscur președinte de republică, și el pe ducă, tot electoral, să nu care cumva să-i permită Guvernului acelei țări să răspundă pozitiv solicitării statului Israel. De a fi mutată ambasada, acolo unde țara gazdă vrea. De la Tel Aviv la Ierusalim. Angel Merkel bate din picior și îi cere lui Klaus Iohannis să execute o lecție de dresură pe această temă cu Guvernul Dăncilă. Este posibil?

Dupa prestatia demna din Parlamentul de la Strasbourg de luna trecuta, Primul Ministru Viorica Dancila a „recidivat” ieri formuland un protest categoric ca reactie la atitudinea de rea credinta a institutilor europene fata de Romania, si respingand atat acuzele cat si solicitarile cuprinse in Rezolutia PE si Raportul MCV referitoare la situatia statului de drept din tara noastra.

Traian Băsescu revine la obiceiul de a ataca oameni nu pentru că ar avea argumente, ci pentru că aceștia i-au observat incultura, i-au demascat abuzurile și i s-au opus public. Când ai dus justiția în impasul securist de astăzi, când ai înlocuit politica externă cu un amatorism guraliv, când ai împiedicat construirea de autostrăzi, când ai declanșat cea mai mare emigrație de concetățeni în timp de pace, s-ar cuveni să fii mai responsabil. Numai că de unde nu este, nu are rost să ceri răspundere și nici demnitate!

Nu se face gaură în cer pentru că doamna Carmen Iohannis nu se prezintă în fața procurorului, unde a fost invitată în calitate de martor în dosarul penal deschis in rem, legat de modul fraudulos în care familia a dobândit imobilul din Sibiu. Dar, totuși, subiectul este intens comentat. Oare de ce? Este presa obsedată de acestă temă? Sunt analiștii atât de seduși de faptul că o persoană martor într-o anchetă penală a fost împiedicată de împrejurări să se prezinte în fața procurorului?

Președintele Klaus Iohannis a anunțat azi că își va lua un răgaz ceva mai lung -mult mai lung – pentru a analiza propunerea Ecaterinei Andronescu la ministerul Educației ca să se lămurească. Numai că prevederile constituționale și o decizie a CCR sunt de cu totul altă părere.

Presiunile de tot felul, atât interne cât și externe, având drept obiectiv dărâmarea Guvernului Dăncilă, se apropie de apogeu. A început numărătoarea inversă. Să admitem că acest obiectiv aparent imposibil fixat de președintele Klaus Iohannis va fi atins. Și că, minunea-minunilor, până la sfârșitul anului, vom vedea o nouă majoritate în Parlament și un nou Guvern la Palatul Victoria. Sau, la limită, un Guvern minoritar, susținut de majoritate. Cu ce consecințe?

Data de 15 noiembrie 2018 a fost stabilită de către oculta hegemonilor vest-europeni ca dată limită pentru răsturnarea Guvernului Dăncilă și înlocuirea lui fie cu un executiv de tehnicieni, tip Cioloș, fie cu unul de așa-zisă „uniune națională”, condus de un agent al Franței sau de unul al Germaniei. Acesta va trebui să exercite președinția rotativă a UE în prima jumătate a anului 2019, atunci când cadrul bugetar multianual va trebui convenit iar Brexitul finalizat, în condițiile în care Parlamentul va intra în alegeri, iar Comisia va intra pe ultima sută de metri a mandatului său.

Victor Negrescu știe să vorbească bine limba Bruxelles-ului.

O întrebare majoră a rămas pînă azi fără un răspuns clar: conflictul din Kosovo și bombardarea fostei Iugoslavii ar fi fost la fel de dramatice în absența scandalului Clinton-Lewinsky, fostul președinte american fiind acuzat că a vrut să abată atenția de la problemele sale politico-familiale?

Semnalele din ce în ce mai consistente care ne vin din direcția Uniunii Europene sugerează că în materie de MCV, respectiv Mecanismul de Cooperarea și Verificare, Bulgaria va fi decuplată de România. Cu alte cuvinte, statului vecin este posibil să-i fie ridicat MCV-ul. României, nu. Lectura celor două rapoarte, care vizează singurele state UE supuse acestui mecanism, ne va edifica pe deplin. Și, tot astăzi, un al doilea document lovește năprasnic România în șase din cele 13 puncte ale sale. Este vorba de rezoluția contra României, care este votată în Parlamentul European. E drept sau este nedrept? Cum s-a ajuns aici? Care sunt consecințele în plan extern și intern?

În mod inevitabil, procedura declanșată de DNA prin intermediul procurorului general obligă Senatul României să reacționeze în cazul Tăriceanu. Acesta și-a amânat o a doua vizită în străinătate, pentru a face față provocării într-o instituție pe care o conduce, dar în condițiile în care majoritatea o are PSD. Primele efecte politice ale solicitării DNA de a-l ancheta pe Tăriceanu s-au și produs. Iar în această săptămână se consumă parțial sau total și primele efecte juridice.

Ceea ce părea pînă nu demult de domeniul fantasticului devine realitate: Carmen Iohannis, soţia preşedintelui Klaus Iohannis, a fost citată pentru a se prezenta joi, 15 noiembrie, la Parchetul General, în dosarul deschis ca urmare a plângerii depuse de Lumea Justiţiei referitor la casele familiei din Sibiu, au declarat, pentru Mediafax, reprezentanţi ai Parchetului. De aici, drumul spre demisia președintelui Iohannis pare să fie mai scurt decît își imaginează unii.

Auzim din ce în ce mai des cunoscuţi care se pregătesc să-şi lichideze afacerea, să renunţe la jobul greu obţinut sau pur şi simplu să abandoneze dificultatea din ce în ce mai mare de a trăi în România pretins capitalistă şi democratică. Cu toţii se pregătesc să plece fără să ştie prea bine încotro. Mark Twain, celebrul scriitor american, a spus cândva : „Chaucer e mort, Spencer e mort, la fel şi Milton, ca şi Shakespeare, şi nici eu nu mă simt prea bine.” Cam aşa se pot exprima destul de mulţi români care, după cei peste vreo patru milioane deja plecaţi, încep să nu mai spere aproape nimic de la viaţa trăită în ţara lor, în limba lor, alături de familiile lor din moşi-strămoşi, de prietenii lor.

Contradicțiile din interiorul PNL, care încă, nu pentru multă vreme, continuă să fie principalul partid de opoziție, dau în clocot. Acum, pe rol este mazilirea lui Viorel Cataramă de către Ludovic Orban. Oficial, ca să-l citez pe liderul PNL, pentru delict de opinie. Neoficial, pentru îndrăzneala lui Catarmă de a-și anunța intenția unei candidaturi la Primăria Generală a Capitalei. Ceea ce a umplut paharul răbdării unui lider liberal incapabil să se confrunte pașnic cu personalități accentuate.

Potrivit unor documente obținute de România Tv, la Curtea de Apel din Alba Iulia erau deschise 17 dosare pe numele primarului Klaus Iohannis, în 2014. După aflarea știrii, Bogdan Chirieac a ridicat o întrebare: ce s-ar fi întâmplat cu Klaus Iohannis dacă pierdea alegerile?

Scriam ieri dimineață că, de la o vreme, sunt semne că liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, marchează o distanțare de aliatul PSD și o deschidere către fostul comisar european, Dacian Cioloș, ceea ce a putea constitui premise pentru o alianță în interiorul ALDE european, vizat și de USR ori MRÎ. O alianță care să se pună pe picioare după europarlamentare și cu bătaie spre prezidențiale, într-o formă sau alta. Cîteva ore mai tîrziu a venit o veste care, la o primă vedere, ar putea însemna că cineva foarte important nu prea agreează scenariul de mai sus.

Independent de modul în care va fi finalizat acest voluminos dosar Microsoft, care îl vizează pe Călin Popescu Tăriceanu, vor exista importante consecințe politice în plan intern și extern. Le vom trece în revistă. Și vom vedea astfel și care ar putea fi țintele celor aflați în spatele DNA, care au montat acest mega spectacol.

Că între Dacian Cioloș și PNL – partidul care l-a susținut ca premier venit de nicăieri și care l-a mîngîiat pe cap drăgăstos în ultimii ani – s-a căscat o prăpastie nu mai e un secret. Cum nu e secretă nici ruptura între Cioloș și Iohannis, cel care l-a făcut prim-ministru. Mult mai interesant pare, însă, modul în care dă semne că se repoziționează față de Cioloș un politician care ar avea motive serioase să-l deteste, l-am numit pe Tăriceanu.

După ce Tudorel Toader dovedește că președintele Klaus Iohannis a încălcat legea numindu-l pe Augustin Lazăr și că președintele a fost la rândul său „penal” o dată, aflăm în scurt timp că de fapt a fost „penal” de nouă ori. Iar ieri a ieșit la iveală că domnul Klaus Iohannis a fost de fapt de fapt de 14 ori „penal”. Și cine știe ce vom mai afla? Aceste dezvăluiri în cascadă, năucitoare, au stârnit contrareacții furibunde. Una, care s-a fâsâit, a fost valiza din câmp. Și tocmai fiindcă s-a fâsâit, în mare grabă a fost fabricat un nou scandal. Scandalul Tăriceanu-Microsoft.