Editoriale si opinii din domeniul Politics

Tentativa de puci și armistițiul din Cex nu au fost un joc cu sumă nulă, în care unii pierd și alții câștigă, ca totalul să fie zero. Cum spun cei mai aprigi contestatari ai PSD, corporatiștii, avem o situație de win-win, Mai mult, câștigă aproape toate taberele politice.

Senzațional! Ministerul Energiei a publicat săptămâna trecută, în plin scandal din interiorul PSD, un document de o importanță majoră. Proiectul strategiei energetice a României 2018-2030. Spre dezbatere publică. Și dacă tot e dezbatere și dacă tot e publică, mă voi pronunța și eu. Cu atât mai mult cu cât proiectul pare de-a dreptul științifico-fantastic. Asta dacă nu care cumva are în vedere o lovitură de teatru. Vizând faimoasa Lege Offshore.

Prezent la București doar pentru a reitera, inclusiv în prezența ministrului de externe german, poziția potrivit căreia securitatea energetică a statelor situate între Marea Baltică, Marea Neagră și Marea Adriatică poate fi garantată numai prin diversificarea surselor de aprovizionare, iar nu prin asocierea monopolului rusesc asupra vânzării cu un monopol germano-rus asupra distribuției, așa cum preconizează proiectul Nord Stream II, Președintele Poloniei, co-inițiatorul Trimarium, a părăsit Summitul acestuia după sesiunea inaugurală pentru a zbura direct la Washington. Acolo a fost primit cu căldură la Casa Albă unde, printre altele, a repetat cele spuse în România cu privire la bazele arhitecturii de securitate în Europa Centrală și de Est în secolul XXI, reafirmând tare și clar opțiunea țării sale pentru viziunea geopolitică a SUA, și implicit pentru parteneriatul cu aceasta, nu neapărat exclusiv dar cu certitudine prioritar.

Pe fondul nebuniei politice declanșate în interiorul PSD în ultimele zile și care vor atinge apogeul mîine, la ședința Comitetului Executiv, pe piață au început să circule două scenarii cel puțin explozive.

Că situația e albastră cu Dragnea s-a resimțit chiar și pe blog. De ieri insistentele contra cost ale postacilor și înjurătorilor din slujba marelui cîrmaci s-au diminuat mult. Am dedus că dinspre Scroviștea nu mai vin paralele de le zice euro. Așa că mercenarii și-au redus eforturile de a ma cadorisi cu zoaie. Si-au luat o pauza binemeritata cit infulecă un sandviș și beau un borviz. Așteaptă să vadă cine iese învingător din războiul murdar din PSD. Dacă Dragnea pierde se vor da drept victimele lui și se vor plînge cum au fost sărmanii exploatați ca niste sclavi. Mă întreb dacă în nomenclatorul de meserii există și asta cu sudalma, cu zicerile de mamă, cu amenințările și șantajul, cu tîrîtul prin șanturi. Postacul are un statut cît de cît? Sindicatele ce zic? Și el e om, nu !? Cu pseudonim, cu conturi false, cu puțina lui gramatică, grobian, trebuie și el să mănînce o pîine. Dacă se poate mai albă, spre cozonac.

Grupul de puciști, cum zic unii, sau de contestatari, cum zic alții, condus de Gabriela Firea, chiar dacă pierde azi, de fapt nu pierde nimic. Iar Liviu Dragnea, chiar dacă va câștiga, nu câștigă în realitate nimic. Este un meci politic cu o miză uriașă, dar condamnat, cel puțin pentru moment, să se finalizeze printr-un rezultat de nulitate. Cine va învinge nu va culege roadele victoriei. Cine câștigă nu va primi vreo cunună de lauri. Iar acestă situație anunță noi cutremure în PSD.

E zaveră mare în PSD. De data asta e foarte posibil ca Liviu Dragnea de vineri să devină un capitol de istorie. Să nu ne grăbim totuși, Dragnea e un die-hard, cert. Va recurge la toate tertipurile posibile ca să își salveze scaunul. Aici nu e vorba despre fair-play sau despre morală, dimpotriva. Este un dirty-war. CEx-ul s-ar putea să respingă prin votul acoliților lui ideea plecării lui în refugiu la Belina la pescuit sau în satul natal Grația. Și într-un caz și în celălalt nu văd de ce nu s-ar desprinde un alt partid – 1/ cel la lui Dragnea si 2/ ceilalți. In actuala formulă, PSD este terminat – cel putin pentru alegerile din 2019-20. Sondajele arată o cădere fără precedent a PSD si Dragnea. Această cădere nu poate fi stopată decît printr-un șoc. Acesta ar fi înlocuirea lui Dragnea. Cum s-ar putea reface PSD altfel imaginea pină în vara viitoare, dacă Dragnea rămine la manșe? PSD ar fi un sac de box pentru Opoziție, nu un boxer în ring apt de luptă.

Nu mult după jumătatea lunii iulie, presa titra despre o întrevedere de taină Orban-Antonescu-Blaga, la care s-ar fi discutat despre participarea celor trei la alegerile europene. În aceeași zi, Crin Antonescu dezmințea categoric revenirea sa în politică, iar a doua zi, pe 19 iulie, Ludovic Orban decreta informația din presă drept ”fake news”. Azi, aflăm din chiar gura lui Crin că revine în politică și vrea pe lista de europene. Ce s-o fi întîmplat între timp cu feicniuzul? Răspunsul e simplu: a intervenit pohta lui Iohannis.

Un calcul rece, dacă vreți chiar cinic, elimină răspunsul la întrebarea cine are și cine nu are dreptate în PSD. Și în acest fel poate fi exclusă orice acuzație de manipulare. Acest calcul făcut la rece pleacă de la premiza că s-a ajuns la un nivel ireconciliabil al conflictului dintre Liviu Dragnea și contestatarii săi. Iar aceștia dispun de o masă critică. Prin urmare, PSD ori se resetează, ori se autodistruge. Dacă se resetează, Dragnea este cel care pierde. Iar în acestă bătălie există o armă secretă.

Exodul a cca 5 milioane de români spre Occident are efecte nefaste, dar abia acum începem să le măsurăm. Unul este scăderea radicală a nivelului de civilizație. România celor rămași acasă este mai vulgară, mai grobiană decît era înainte ca aceste 5 milioane de-ai noștri să părăsesca țara în căutarea unui loc de muncă. Degradarea spațiului public se vede cu ochiul liber. La fel și în politică. Priviți specimenele din Parlament, Guvern și primării! Am fost invadați pas cu pas în ultimii ani de pegra lumii românești care s-a instalat unde nu îi este locul.

Din nou, a treia oară, studenți și cadre didactice ale Institutului Național al Magistraturii au executat o demonstrație pe treptele Curții de Apel din București. Sugerând că se desfășoară o manifestație de protest a judecătorilor și procurorilor care lucrează în această instituție. Și tot din nou, conducerea Curții de Apel a comunicat: unu - că nu este implicată în acest protest și doi - că protestul nu e legal. După care, la fel ca și primele dăți, nu s-a mai întâmplat nimic. Numai că, de această dată, e groasă rău. Și vom vedea de ce.

Dragnea și-a atins scopul, dar cu ce preț? A pus pe tapet refendumul în speranța că deturnează atenția capului de locuitor de la adevăratele probleme. În plus a dorit să facă uitate problemele lui cu justiția. PSD nu si-a indeplinit obligația de a guverna după ce a cîștigat alegerile. Ziua bilanțului se apropie. Are nevoie de alibiuri. PSD și guvernul sau s-au ocupat numai de persoana sacră a lui Liviu Dragnea care este obsedat că ar putea fi condamnat și va ajunge în pușcărie. Cum dispune de o mașină de vot în Parlament cu care face ce vrea a dat drumul la cacealmaua cu referendumul.

În septembrie 1994, președintele Rusiei, Boris Elțîn, efectua o vizită în SUA, cu prilejul Adunării Generale a ONU. La întoarcere, el a decis să facă o escală în Irlanda, ceea ce l-a obligat pe premierul irlandez Albert Reynolds să își scurteze de urgență o vizită în Australia și să revină în țară, cu doar cîteva ore de aterizarea marelui oaspete din răsărit. Pe aeroportul Shannon au venit premierul irlandez, mai mulți miniștri, ambasadorul rus în Irlanda, Nikolai Kozîrev, etc, plus o gardă de onoare formată din 100 de soldați.

Din ce în ce mai mulți analiști politici din România și din afara României apreciază că, într-adevăr, țara noastră este de mai mult timp ținta unui război hibrid. Iar modul în care este organizat summitul Inițiativa celor Trei Mări este o nouă dovadă că în acest război hibrid, care are drept obiectiv resursele României, dar și consolidarea și, respectiv, destabilizarea din punct de vedere geostrategic, sunt utilizate săgeți interne, respectiv importanți oameni politici. În cele ce urmează voi dezvolta ideile pe care tocmai le-am prezentat.

Dl. Klaus Iohannis, substituindu-se ministrului de Externe, ar fi lucrat pentru întărirea acestei unități. În realitate, forțând unitatea contrariilor, cu bună știință, el a compromis proiectul.

În ultimul mandat de preşedinte al lui Ion Iliescu (2001-2004), s-a discutat mult despre CSAT, o instituţie neosovietică sau recesiv comunistă, nedemocratică, o dublură dictatorială şi paralelă a guvernului democratic desemnat. Era evident că rămăşiţa neosovietică şi militarizată trebuia urgent abandonată. În folosul democraţiei, CSAT, acest pseudoparlament şi guvern paralel totdeodată, trebuia să dispară. Următorilor doi preşedinţi, Traian Băsescu şi Klaus Iohannis, le-a plăcut însă atât de mult acest instrument autoritar şi umbros, încât l-au folosit (Traian Băsescu) şi îl mai folosesc (Klaus Iohannis) în exces.

Se joacă în aceste zile o partidă pe cât de dramatică, pe atât de interesantă. Cei doi protagoniști sunt Dragnea și Iohannis. Eventualele victime colaterale sunt cetățenii României. Din mai multe generații. Provocarea este uriașa avere a națiunii din subsolul Mării Negre. Arena de luptă e summitul celor Trei Mări. Aici, Dragnea poate suferi o înfrângere majoră. Și, paradoxal, Iohannis poate câștiga.

Dacă privești trecutul fără patimi și fără prejudecăți, observi că ticăloșiile cele mai mari au pornit de la proiecte banale care abia pe parcurs, într-un mediu toxic, s-au malignizat. Așa trebuie să fi stat lucrurile și cu „protocoalele SRI”.

La început, a fost doar unul. Un singur protocol. Mare și lat. Încheiat între Serviciul Român de Informații și Parchetul General. Apoi, instituția domnului Hellvig a mai numărat o dată. Și au apărut câteva. Numărătoarea s-a transformat în sport național. Unde am devenit la un moment dat campion. Avansând, spre stupefacția generală, o cifră de peste 60. Între timp, Eduard Hellvig a mai făcut o dată inventarul. Și s-au strâns peste 150. Ulterior, Claudiu Manda, șeful Comisiei parlamentare de control a SRI, a precizat că din 565 de protocoale sau acorduri semnate în decursul timpului, astăzi mai sunt active 337. Acum se pune întrebarea, ce facem cu ele? Cum procedăm?

Liviu Dragnea a avut mai multe ținte la 10 august. Opoziția, massmedia independente, protestatarii din societatea civilă. S-a vorbit puțin despre alta tinta – PSD. Dragnea a dorit să intimideze proprii membri. A trimis un mesaj puternic în partid că el rămîne „omul forte”. Că face ce vrea, că are destula forță, că poate scoate jandarmii.