Editoriale si opinii din domeniul Politics

De la golf şi din Vama Veche, cu cec-ul de 29 de miliarde de euro pe care îl va aduce la Bucureşti şefa Comisiei Europene, preşedintele şi premierul au vrut să arate în forţă că au învins. În rest, creşterile de preţ şi falimentele fac parte din capitalism.

S-a dat startul. Nu numai în România. În lumea largă. Exact așa cum m-am temut că se va întâmpla încă de acum doi ani. Se apropie momentul când nevaccinații vor fi hingheriți. Și luați cu forța de pe stradă. Cei care se vor mai încumeta să iasă din case. Cum se va desfășura acest război al autorităților cu oamenii?

Prima apariție televizată a lui Liviu Dragnea, aseară, la Realitatea TV, nu a făcut decît să confirme strălucit imaginea care i se contura încă din ziua liberării și despre care am scris încă de atunci: aceea a unui personaj scos de la răcoare doar pentru a-și ataca fostul partid și a face jocurile regimului Iohannis.

Sunt întrebat adesea dacă este justificată și fezabilă ideea retragerii României din alianța cu SUA și, în caz afirmativ, ce ar putea pune România în loc. Asemenea întrebări sugerează că România nu are alternativă la parteneriatul strategic cu SUA (al cărui inițiator, reamintesc, eu am fost, în calitate de ministru de externe al României în 1997), acesta fiind cumva etern. Cum se poate răspunde?

Fostul puternic președinte al Partidului Social Democrat s-a detonat într-un dialog cu Anca Alexandrescu la Realitatea Plus. A făcut-o într-un mod cu totul și cu totul neașteptat. A luat în brațe statul subteran și s-a aruncat în aer cu el. Fără a se menaja pe sine. A devoalat mecanismele cancerigene prin care se iau marile decizii politice. Iar asta nu poate rămâne fără urmări.

Presa scrie că Florin Cîțu a repurtat o mare victorie vineri, după ce organizația Ralucăi Turcan i-a votat în exclusivitate moțiunea de la congres. Poate ar fi cazul ca premierul să fie ceva mai circumspect. Nu de alta, dar organizația condusă de Raluca Turcan a mai dat cîndva o rezoluție asemănătoare, în favoarea altui politician de vîrf și foarte împotriva adversarului său direct. Iar azi, Turcan îl susține pătimaș pe înjuratul de odinioară, după ce l-a trădat pe cel lăudat. Semn că politiciana e cam instabilă în sentimentele politice, ca să zicem așa.

S-a stins din viață și Horia Alexandrescu. Pentru presa din România, a fost un an negru. Rând pe rând, mari personalități ale jurnalismului trec în neființă. Este poate momentul să ne gândim la ce le datorăm.

„Prostul”, ca om de rînd, nu este un pericol pentru societate. Din contră, de cele mai multe ori, el este un personaj simpatic și de aceea i se și spune deseori „prostul nostru”. Prostul te și face uneori să rîzi în hohote, cînd, de pildă, îl întrebi: „Ce limbă vorbesc românii?”, iar el îți răspunde senin: „Nu știu, că nu sînt de aici!”

Aștept, fie ele și tardive, cuvenitele scuze datorate românilor de către cancelarul Angela Merkel. În numele Guvernului german. Pentru un acord ticălos, semnat în august 1989, între Guvernul de atunci al Republicii Federale a Germaniei și Guvernul de atunci al Ungariei. Acest acord viza cedarea către Ungaria a Transilvaniei. Și încă nu au sosit scuzele. Deși Germania este considerată un aliat strategic al României și un partener economic de prim rang.

De ce a făcut praf Klaus Iohannis PNL ? Chiar dacă sună brutal, cel mai probabil, din prostie. Şi din stângăcie. Pentru că 80 % dintre acţiunile publice, mai ales în politică, sunt dictate de prostie. Aşa spun înţelepţii şi politologii foarte experimentaţi. Klaus Iohannis nu a fost niciodată un „naţional-liberal”, cum nici Emil Constantinescu nu a fost vreun „ţărănist”. Ne amintim că, după Emil Constantinescu, PNŢCD, care a greşit susţinându-l la preşedinţie, s-a făcut praf. Iată că şi de PNL începe să se aleagă praful, indiferent cine va fi ales la preşedinţia partidului în 25 septembrie.

Persistă din ce în ce mai insistent zvonul conform căruia Nicușor Dan ar fi făcut de mai multe ori tentativa de a demisiona din funcția de Primar General. Pe motiv că îl depășește. Că pur și simplu nu poate conduce Bucureștiul. Acest zvon coexistă cu un altul. Și anume că cineva îi tot rupe acestuia demisiile scrise. Și că acest lucru s-ar fi întâmplat de patru-cinci ori. Scenariul de mai sus este susținut puternic de avocatul Laura Vicol. O persoană care până acum nu a lansat pe piață fonfleuri. Din acest motiv, sunt silit să o iau în serios.

Evenimente ieșite din comun se petrec de ceva vreme pe axa România-Ucraina, o relație, am spune, aproape de tip love and hate. O fi mai mult love, mai mult hate, nu e clar, cert e că în momentul în care granița de est a României devine șvaițer pentru avioane ucrainene cu produse de contrabandă, platforma Crimeea rămîne încă un mister, iar SIE îi cere un raport complet ministrului de externe prin ”resursa” lor parlamentară, ceva serios trebuie că se întîmplă.

Este cea mai sfântă zi pentru 14 milioane de evrei din lumea întreagă. Ziua ispășirii. Ziua în care se cuvine ca, alături de aceștia, să medităm la trei lucruri fundamentale: păcatul, suferințele și țapul ispășitor. Este ziua pe care am ales-o pentru a-mi cere iertare poporului evreu în numele neamurilor mele, care au făcut parte din organizația legionară. O organizație declarată criminală și care a acționat uneori nefast și împotriva evreilor. În numele unei credințe creștine adesea greșit înțelese. Iertare, deci, de Iom Kipur.

Pînă la depunerea moțiunii de cenzură de către AUR și USRPLUS știam foarte bine care sînt taberele înaintea Congresului PNL, dar nu numai cele din PNL, ci și din rîndul televiziunilor, al analiștilor politici, al moderatorilor sau editorialiștilor. Le puteam arăta cu degetul: ăia erau cu Cîțu, ăilalți erau cu Orban.

În urmă cu trei-patru ani, România era un stat emergent al Europei de Est. Și era de prevăzut că urma să aibă nevoie de mai multă energie, pentru a întreține motoarele economice aflate în accelerație. Era analizată cât se poate de serios perspectiva transformării acestei țări într-un hub energetic pentru întreaga regiune. Astăzi, totul pare că s-a prăbușit. Românii, în loc să plătească cel mai ieftin preț pentru energie, sunt arși la buzunare. Facturile sunt mai mari decât în cele mai multe state europene. Ajungem să înghițim, cât se poate de concret, un hap. De ce?

O știre arzătoare la buzunare a bulversat azi bucureștenii, provocînd inclusiv reacții politice, apoi a venit imediat o a doua, care a bulversat și mai tare lucrurile. Dintr-o eroare a venit prima știre, ne-a explicat primarul Nicușor Dan. Singurul lucru care nu a venit e demisia lui ori a vinovatului pentru eroarea menționată.

Chiar așa! Pare de necrezut, dar în scurt timp Raed Arafat va dispune în România de o armată de 90.000 de combatanți. În uniforme. Dotați cu armament. Împuterniciți ca, la nevoie, să tragă. Și care se vor deplasa de colo-colo în întreaga țară, în sute și sute de vehicule dotate cu girofaruri și având prioritate absolută. Acești combatanți vor putea decide amenzi uriașe, pedepse penale, percheziții și confiscări. E un scenariu science-fiction? Nicidecum!

În sistematizarea filosofică a pragmatismului reflexiv, pe care profesorul Andrei Marga a angajat-o, o secțiune o formează studiile strategice. Ea cuprinde volume deja publicate, precum Schimbarea lumii. Globalizare, cultură, geopolitică (2010), The Destiny of Europe (2011), Ordinea viitoare a lumii (2017), România în Europa actuală (2018), Europa și Israelul – o simbioză istorică (2020).

Nimeni n-a înţeles până la capăt de unde a pornit criza guvernamentală de la Bucureşti. De la alegerea unor procurori sau de la PNDL-ul lui Cîţu (fost al lui Orban) pentru a cumpăra primari PNL la alegerile din 25 septembrie, cele pentru preşedinţia partidului ? De fapt, se pare că nici de la una, nici de la cealaltă. Noua criză politică, absurdă, iraţională, a fost provocată de Klaus Iohannis, prin Florin Cîţu, care l-a demis pe ministrul USR al Justiţiei, Stelian Ion. În spatele lui Klaus Iohannis au fost, ca de obicei, cei care l-au plasat la Cotroceni. Pentru că nu a fost pus acolo graţie votului românilor. Românii nu i-ar fi dat concurenţi pe imaturul Victor Ponta în 2014 şi pe „gospodina” Viorica Dăncilă în 2019. Şi, la fel ca în cazul lui Traian Băsescu, „softurile” nu au fost controlate de alegătorii români, nici măcar de STS, un simplu executant.

Tot mai insistent, reprezentanții a trei partide politice vorbesc despre scenariul suspendării președintelui. Afirmând că sunt gata să o facă. Inițial, tema a fost lansată de AUR. După care a fost preluată de către președintele Klaus Iohannis. Iar acum s-au alăturat și voci din USR. Probabil există motive diferite. Și obiective diferite. Dar, în toate situațiile, o întrebare nu-mi dă pace: nu cumva o asemenea tentativă este de natură să-l recredibilizeze pe Klaus Iohannis?