Editoriale si opinii din domeniul Politics

O afirmație extrem de gravă a premierului Ludovic Orban a trecut neobservată de ieri încoace, deși ea ar fi trebuit să fie detaliată pe larg chiar de către cel care a formulat-o, și demarate inclusiv niște anchete la nivel înalt.

În editorialul de ieri am vorbit despre legea zombi, un proiect de act normativ destinat combaterii pandemiei, propus de Guvern. Și care nu întrunește condițiile necesare unei legi care se cere a fi implementată. Tot ieri, ceva mai târziu, legea a fost votată de Parlament. De PNL, desigur. Pentru că Guvernul său a propus-o. Dar și de PSD, care în prealabil a combătut-o. În final și de reprezentanții unui partid tembel.

În cîteva cuvinte: nu pentru că e primarul general care patru ani nu a făcut mai nimic, afară de aiuritoare campanii sociale implicînd vacanțe pentru bătrîni sau olimpici, fertilizări in vitro ori testări anti-Covid. Ci pentru că e în poziția să producă un ”accident” care ar putea să genereze foarte mare deranj pe stînga politicii.

Astăzi, începând de la ora 13.00, în dezbaterea Camerei Deputaților intră o propunere formulată de Guvern și taxată pe drept cuvânt de către Marcel Ciolacu drept un zombi legislativ. Este așa-numita lege a pandemiei, propusă de Executiv. Un act normativ la care mă voi referi în ceea ce urmează, fără a intra în prea multe detalii de tehnică legislativă.

Scandal de alcov în politică: o femeie politician supranumită cîndva noua Elena Udrea grație aspectului atrăgător, dar și carierei spectaculoase, formulează acuzații grave, implicînd hărțuirea sexuală, la adresa a doi lideri majori, președintele PMP, eurodeputatul Eugen Tomac și un alt europarlamentar, fostul președinte Traian Băsescu, în cazul ultimului, indirect, dar nu mai puțin tăios.

A inceput pre-campania electorală. Este important cine construieste agenda media si cu ce teme. Guvernul Orban se atasează tot mai mult de coronavirus, pe care il doreste impachetat in continuare in diverse „stări” (de urgentă, de alertă, etc) pentru a controla agenda zilei si „carantinarea” opozitiei.

Astăzi, peste câteva ore, Biroul Permanent Național al PSD ar putea să ia o decizie în scandalul declanșat de deputații Adrian Solomon și Irinel Ioan Stativă. Sau pur și simplu ar putea să nu decidă nimic. Să ignore comportamentul de maidanezi al acestora. Și, indiferent ce se întâmplă, este extrem de relevant. Nu neapărat fiindcă ne aflăm în prag de campanie electorală. Motivul este altul. Indiferent ce decizie va lua sau nu va lua PSD, în funcție de ce va face sau nu va face, acest partid se va autodefini în ochii opiniei publice pentru perioada următoare. Pentru moment, semnalele sunt negative.

În România are loc în aceste zile un asalt vehement la adresa unor instituții de prim rang ale statului, precum Curtea Constituțională ori Avocatul Poporului. Nu e o noutate. Periodic, în politicienii români de toate culorile dă strechea și atacă susținut asemenea stîlpi ai statului de drept, mereu deranjați de decizii care nu le sunt favorabile. O ofensivă precum cea de acum a mai avut loc în 2012, ne amintim cu toții. Partea proastă e că există un singur partid care, și atunci, și acum, a torpilat instituțiile fundamentale, și acela a fost PNL. Oare de ce?

Seniorii acestei țări nu pot face grevă. Ei nu pot protesta altfel decât ieșind în stradă. Dar nu pot nici să iasă în stradă. Pentru că Guvernul le interzice. Guvernul Orban îi protejează. Și nu îi lasă pe pensionari să facă vreo manifestație. Pentru că sunt o categorie vulnerabilă. Așa că tot ce le mai rămâne este să inițieze o conferință de presă. Se întâmplă chiar azi.

Se întâmplă tot mai puține lucruri notabile de când COVID ține afișul actualității. Elementul dominant al săptămânii este decizia Curții Constituționale, care a considerat carantina neconstituțională, atâta timp cât e aplicată prin ordin de Ministru și nu printr-o lege, cum ar trebui să se întâmple cu orice reglementare care privește drepturile fundamentale ale cetățeanului @ Curtea prinde din nou în offside legislativ Guvernul de amatori al lui Orban, care nu e în stare să dea la verificare constituțională înainte să emită legi sau ordonanțe.

Este nu numai opinia mea. Ci și a altor analiști. Poate chiar mai competenți. Examenul crucial al celor două runde de alegeri va fi dat la București. Taberele politice sunt bine definite. Un pluton de partide merge pe mâna Gabrielei Firea. Un alt pluton mizează pe Nicușor Dan. Și tipurile de raționamente s-au cristalizat. Există judecăți de valoare cu argumente demne de luat în calcul, plasate în spatele fiecăruia dintre cei doi candidați. Și este recunoscut drept un fapt cert că gruparea politică învingătoare în București va fi și campioana alegerilor parlamentare. Eu mizez pe Firea. Ceea ce nu mă împiedică să iau în calcul și argumentele celorlalți.

Prelungirea pandemiei în peste 20 de state americane, mai ales republicane, dar şi câteva democrate, în California, Florida, Texas, Arkansas, Carolina de Sud, Tennessee etc., cu noi recorduri de infectări anunţate în ultimele 10 zile – 53 000 de cazuri noi joi, 2 iulie 2020, cea mai mare cifră de la declanşarea epidemiei în SUA –, îl fragilizează în mod evident pe candidatul republican, preşedinte în exerciţiu, Donald Trump. Îl împiedică să le vorbească alegătorilor săi în mari adunări publice. Încercarea de la Tulsa, Oklahoma a fost un semieşec, retransmis totuşi pe Fox News pentru vreo 7-8 milioane de telespectatori. Continuarea aparent violentă a pandemiei îl avantajează net pe candidatul democrat, Joe Biden, un orator mediocru, de altfel, care a anunţat deja că nu va avea întâlniri publice până în noiembrie, la alegeri. Confruntarea dintre Donald Trump şi Joe Biden părea cu totul inegală până în aprilie, în avantajul lui Trump, dar tendinţa s-a inversat dramatic.

Perioada pandemiei a însemnat o expunere a întregii societăți românești și în primul rând a politicii la realitatea concretă a modului său de funcționare. Minciuni repetate despre starea sistemului de sănătate, despre nivelul de sănătate publică, despre măsurile ”ce se impun” pentru a ține sub control evoluția pandemiei. Minciuni repetate despre achizițiile publice necesare sistemului medical. Minciuni repetate despre ”competența și profesionalismul” unor oameni numiți politic în funcții publice de răspundere. Apoi, acoperirea acestor minciuni prin calomnierea celor ce le-au adus în atenția publicului, dar și prin amenințarea și îndepărtarea lor sub lozinca ” curățirii politicii”. Minciuni despre grave deficite financiare ce s-ar acumula în conturile bugetare ale țării în timp ce se contractează împrumuturi masive ale căror destinație nu ne este cunoscută. În loc de atât de necesara transparență în exercițiul guvernării se întinde întinăciunea, aceea care vrea să formeze opinia că nu se poate mai bine și mai mult, ba chiar că ceea ce avem este exact ce poate fi mai bine. Acest jug al minciunii și întinăciunii nu este de ieri sau alaltăieri; are deja o vechime de 10-12 ani. El a fost făcut posibil prin politica de utilizare a instituțiilor statului și legii în folosul politicii cu sens unic: spre beneficiul celor ce dețineau și dețin puterea.

Poate că, totuși, soluția se află în istorie, mai precis, la Vlad Țepeș, acest domnitor, pe care multora dintre noi ne place să-l invocam, ori de câte ori ne enervează ceva.

De ce s-a predat PNL cu arme și bagaje, în București, în favoarea USR? De ce îl susține pe Nicușor Dan și nu a propus un candidat liberal pentru Primăria Generală? De ce i-a lăsat pe cei de la USR să fure startul la sectoare? Ce urmărește de fapt Ludovic Orban? Face ceea ce face cu capul lui? Sau este manevrat din umbră de către Florian Coldea?

Prin 2014 Ponta a zbîrcit-o rău. A admis și el, finalmente. Lansarea candidaturii prezidențiale pe stadion nu a dat bine la popor, deși fusese ideea consultanților americani. Îmi amintesc ce mobilizare furibundă fusese atunci împotriva lui: politicienii dreptei, ziariști, influenceri, intelectuali, cu toții își manifestau sfînta indignare. Pe bună dreptate, nu-i vorbă. Inclusiv eu am criticat tăios povestea.

Seniorii României o încasează. La greu. Decizia a fost bătută în cuie. Veniturile acestora sunt diminuate. Și așa rămân. Așa-zisa creștere cu 10% a punctului de pensie este doar o șmecherie. Ceea ce aparent crește, de fapt scade.

Obsedat de măreţia sa financiară, la care a avut acces fără să-şi frece coatele de băncile școlii și nici prin norocul de a fi moștenitorul lui Rockefeller, politicianul a devenit, pentru mulți, o lighioană în totul antipatică. Refuzând televizorul, îl văd rar. Fiind mut, nu am acces la dezbaterile care aduc în prim plan guralivi. Sătul să critic fără folos, m-am retras din a pironi pe socluri nulități. Vorba lui fiu-meu, criticându-i îi faci eterni.

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului ne informează că nu mai puțin de 90% dintre măștile de protecție aflate pe piață sunt neconforme. Adică nu sunt bune. Le purtăm degeaba. Această informație ne parvine când? La câteva luni bune de la declanșarea epidemiei transformate în pandemie. Și aproape simultan cu această veste ne mai vine una la fel de aiuritoare. Ludovic Orban, sub orchestrarea președintelui Klaus Iohannis, le prezintă românilor, dintr-un parc de distracții, un așa-zis plan de relansare economică. Tot bramburistic.

Scriam, cu un alt prilej, că există diversi idioti in spatiul public care incearcă să construiască anumite legende in legătură cu ce inseamnă patriotismul. Unii dintre ei consideră, spre exemplu, că a fi patriot inseamnă să fii exclusiv pro-american (eventual pro-„licurici”). Eu am preferat să fiu pro-român (poate nu am reusit intotdeauna) si, se pare, că am plătit pentru asta.