Avem două întrebări la care toți deștepții planetei nu au reușit încă să dea răspunsuri mulțumitoare. Cât va dura războiul (și eventual cât de mult se va extinde acest război, economic deja mondial)? La această întrebare oarecum surprinzătoare avem totuși un răspuns chiar dacă fără argumente consistente sau probe indiscutabile dar care aparține unei autorități confirmate.

„Faţă de America, Europa trebuie să fie mereu foarte atentă şi să nu furnizeze nici un pretext de acuze sau de represalii. America creşte în fiecare zi. Ea va deveni o putere colosală şi va veni un moment în care, având cu Europa comunicaţii mai uşoare graţie unor noi descoperiri, ea va dori să-şi spună cuvântul în treburile noastre şi să se amestece în ele” (Talleyrand).

De ce nu pot avea loc negocieri de pace în războiul din Ucraina ? De ce pacea pare imposibilă, irealizabilă ? Lumea, mai ales cea europeană, a obosit, s-a săturat de această nouă mare criză provocată, care duce la frig, sărăcie, foamete, falimente, penurii de tot felul, lume care a trecut printr-o altă mare criză inventată şi ea, cea a Covidului şi a obligativităţii unui vaccin netestat şi, după mulţi, foarte periculos.

Intelectualii există şi pentru a pune din când în când întrebări imposibile, întrebări fără răspuns clar, definitiv, întrebări care uneori pot tulbura profund. O asemenea întrebare ar fi : oare războiul Rusia-Ucraina sau, mult mai propriu, războiul Occident- Rusia nu este cumva pe cale să se transforme într-un război religios ? Va fi astfel confirmat Samuel Huntington, cu a sa faimoasă şi foarte citită „Ciocnire a civilizaţiilor” (The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order – 1996)?

Pot pierde ruşii războiul din Ucraina ? Întrebarea e formulată frecvent în ultimele zile atât în Rusia, cât şi, natural, în Occident. E pus în discuţie şi Vladimir Putin, mai exact, capacitatea sa de a conduce un război. Dintr-o comparaţie cu I.V. Stalin, Putin nu iese deloc bine. Comparaţia o face Paul Craig Roberts într-un remarcabil editorial:

Începe marele, adevăratul război? Între cine şi cine? Prin sabotajul încă anonim (dar nu şi pentru ruşi !) la cele două conducte majoritar ruseşti, Nord Stream 1 şi Nord Stream 2, frontul pare să se mute din Ucraina într-un teatru mult mai mare. Mare cât toată planeta?

Cele câteva fraze, altfel banale, spuse şi de alţii în ultimul an, ale profesorului Andrei Marga în legătură cu „graniţele nefireşti” în care se găseşte Ucraina lui Volodimir Zelenski au produs un adevărat cutremur. Atât în România, cât şi în Ucraina şi în Rusia. Şi chiar în Occident. Dar observaţiile lui Andrei Marga nici măcar nu au fost complete, a pierdut din vedere alte teritorii româneşti răpite de sovietici, Hotinul, Herţa şi cele trei judeţe din Basarabia istorică (Bugeacul), cu Ismail, Cetatea Albă, Chilia Nouă, Reni, Bolgrad, Arciz, Tatarbunar. Ca şi cele 13 sate româneşti din Transcarpatia (50-60 000 de români) şi cei peste 2 000 de volohi din vestul Ucrainei, dintre care 1 200 de copii.

Aparenta unitate de atitudine a ţărilor UE şi NATO la adresa Rusiei şi a ruşilor, dusă pe culmi de liderii politici ai UE (Ursula van der Leyen, Josep Borrell) şi ai ţărilor europene mari (Olaf Scholz, Boris Johnson şi, mai nou, Liz Truss, Emmanuel Macron), merită totuşi să fie binişor nuanţată. „Putin trebuie să piardă acest război şi să fie tras la răspundere pentru actele sale” (Ursula van der Leyen pentru canalul de televiziune al ziarului Bild, potrivit Agerpres).

Prima tentativă, în mai multe valuri, de contraofensivă ucraineană în regiunea Herson a eşuat lamentabil. Cu pierderi semnificative de vieţi omeneşti şi de material militar : aproape 2 000 de morţi şi foarte mulţi răniţi. La fel s-a întâmplat şi cu multiplele comandouri ucrainene care au încercat să ocupe centrala nucleară Zaporojie. Înainte, în timpul şi după vizita inspecţiei AIEA (Agenţia Internaţională de Energie Atomică). Alte sute de morţi ucraineni. Celtrala nucleară de la Zaporojie, de lângă Energodar, cea mai mare din Europa, e strategică pentru Rusia. Crimeea e alimentată cu electricitate de la Zaporojie.

Într-un moment de răscruce pentru Europa şi pentru întreaga lume, britanicii şi-au hotărât viitorul: vor fi conduşi de prim-ministrul Liz Truss. Vom asista la o concurenţă îndrăcită pentru titlul de cel mai mondialist, cel mai proamerican lider european între Annalena Baerbock (ministrul „verde” de Externe al Germaniei), Emmanuel Macron, preşedintele europenist şi globalist (şi nu profrancez) al Franţei, şi Liz Truss pentru Regatul Unit. Spectacolul se anunţă grandios. Cine este Liz Truss, fost ministru de Externe al prea pitorescului Boris Johnson şi de azi locatară la 10 Downing Street ? Să vedem:

Lucrurile iau o turnură nouă, surprinzătoare, aparent defavorabilă Rusiei în războiul din Ucraina. Implicarea SUA în confruntare e din ce în ce mai consistentă, iar Rusia se aşteaptă chiar la o implicare americană directă, la vedere. Armata ucraineană a fost practic înjumătăţită de ruşi („demilitarizare”) printr-un prelungit război de uzură. Dar, începând din iulie-august, Rusia nu se mai luptă practic cu Ucraina, ci din ce în ce mai direct cu SUA şi cu NATO. Pregătirea armatelor SUA şi ale NATO nu suferă nici o comparaţie cu foarte slaba pregătire şi aproape totala lipsă de organizare şi de comandă a armatei ucrainene. În plus, comandantul-şef al Ucrainei, comediantul Volodimir Zelenski, pare a fi o catastrofă din punct de vedere militar. Dar Zelenski, cu enormul său prestigiu internaţional câştigat de la începutul războiului şi până azi, participă nemijlocit la conducerea armatei ucrainene. Sau cel puţin aceasta e impresia pe care o lasă presa occidentală.

În 24 februarie 2022 s-a întâmplat ceva ce părea cu totul improbabil. Rusia a invadat Ucraina cu o armată de aproximativ 200 000 de oameni. Din 2014, Ucraina a fost pusă sub protectorat american şi al partenerilor din UE şi din NATO asociaţi. Ţările din UE şi din NATO sunt ele însele un foarte întins protectorat american, sunt partea europeană a imperiului american. Bazele şi trupele americane se găsesc mai peste tot în Europa, începând cu Marea Britanie, un fost mare imperiu, până în Germania, Italia, Olanda, Polonia, România etc., etc. Numai pe solul francez nu există trupe americane, dar francezii au fost „ocupaţi”, politic deocamdată, cu Jacques Chirac (al doilea mandat), Nicolas Sarkozy, François Hollande şi, mai ales, cu Emmanuel Macron, larg controversat, aflat azi totuşi la al doilea mandat.

Cum toată presa (câtă mai există – vai mama ei !) şi toată media mainstream din România dezinformează pe banii guvernului (banii românilor, impozite şi taxe, stupid !) despre războiul din Ucraina vecină, dar nu numai, ne asumăm o sarcină modestă : o revistă a presei internaţionale (mai ales altermedia liberă !) pe subiecte de interes pentru concetăţenii noştri. O facem, de altfel, de o bună bucată de vreme, de aceea folosim în exces citate, traduceri din autori occidentali de valoare recunoscută. Sunt azi presa şi media mainstream din România la fel de odioase şi de detestabile ca „aleşii” noştri politici, cu care se amestecă şi se confundă ? Doar o întrebare deocamdată.

Prin vizita doamnei Nancy Pelosi în Taiwan, SUA au mai deschis un front major, cel împotriva Chinei. De fapt, Donald Trump iniţiase acest front în urmă cu doi-trei ani prin sancţiuni, taxe vamale şi declaraţii bombastice. Deocamdată şi poate pentru încă destulă vreme, „frontul” va fi doar unul economic. E foarte puţin probabil ca Taiwanul să devină o nouă Ucraină. Dar mizele războiului economic al SUA cu China par a fi colosale. Pentru că este vorba de dominaţie mondială. SUA nu-şi pot permite să cedeze rolul de lider mondial fără luptă.

Se tot anunţă noi valuri covid pentru toamna-iarna 2022-2023. După cei mai serioşi specialişti, aceste valuri nu pot fi excluse. Dar deocamdată marea interogaţie în jurul covidului ramâne legată de sursa, naturală sau de laborator, şi de locul de unde provine virusul (China/Wuhan sau un laborator din SUA/Fort Detrick ?). Şi, desigur, rămâne în aer şi întrebarea dacă au sau nu vreun amestec la eventuala producere a covidului de laborator Big Pharma, industria farmaceutică, marii beneficiari (foarte multe miliarde de dolari) ai marii crize sanitare.

Lucrurile nu sunt niciodată ce par a fi. Mai ales când e vorba de cele cu adevărat importante. Să nu uităm că, într-o mare măsură, lumea e condusă de serviciile secrete, care nu întâmplător ţin atât de mult să rămână secrete. Pe lângă marele capital, deţinut în Germania de faimoasele patronate.

După Boris Johnson, în Marea Britanie, Mario Draghi a fost demisionat şi el, în Italia. Reproşul făcut lui Draghi de Mişcarea 5 Stele (stânga populistă) a fost că acesta nu a ţinut cont de propunerile Mişcării în planul de redresare economică. Dar, mai mult decât atât, Mişcarea 5 Stele, Lega lui Matteo Salvini şi Forza Italia a lui Silvio Berlusconi (86 de ani), împreună cu majoritatea italienilor l-au acuzat pe Draghi de prea mare aliniere la sancţiunile economice împotriva Rusiei (Italia importă din Rusia 40 % din gazul care îi este necesar) dictate de Washington şi de Bruxelles, de NATO. În plus, Lega, Forza Italia la guvernare şi Fratelli d’Italia din opoziţie, toate partide de dreapta, sunt foarte interesate de noi alegeri.

În războiul din Ucraina, Rusia înfruntă SUA (şi pe aliaţii săi din NATO şi din UE etc.) folosind marea strategie (Clausewitz, Luttwak...), în vreme ce SUA se folosesc de tactică (mica strategie, strategia pe termen scurt, cu scopuri imediate – bani, furnizare masivă şi în salturi de armament Ucrainei, instructori militari, asistenţă de intelligence, sateliţi etc.) şi de foarte multă propagandă (toată media mainstream occidentală dar şi din ţările Europei de Est, cenzura de pe reţelele sociale). Nu întâmplător, reprezentantul Occidentului în Ucraina e un actor capabil să interpreteze orice rol.

Media de drumul mare (mainstream) din Statele Unite promovează deşănţat mâncatul de insecte şi de viermi : plăcintă cu greieri, pizza cu lăcuste, bomboane cu omizi etc. Cineva ar trebui, cu umor, să propună prin ONU guvernelor din Occident să introducă obligaţia de a lua o masă pe zi cu insecte sau viermi pentru ziarişti, prestatorii media şi pentru guverne şi Parlamente. Progresul ar fi în bună măsură asigurat ! De altfel, belgienii ar vrea să taxeze crescător (de la 6 % la 12 % sau chiar până la 20 %) consumul de carne. Ca să „înverzească” hrana şi să aducă, în acelaşi timp, plusuri la buget.

Hollywoodul, cu imensa sa producţie cinematografică, s-ar găsi într-un semifaliment sau într-un prefaliment. Netflix a pierdut în ultima lună 200 000 de abonaţi şi se anticipează că va pierde 2 milioane în luna următoare. Acţiunea Netflix pe Bursă a căzut de la 700 de dolari la 190 de dolari în mai puţin de şase luni. Disney se află într-o situaţie asemănătoare, acţiunea Disney a scăzut în cursul anului trecut de la 200 de dolari la 90 de dolari. La fel, filmele pentru copii, „sataniste”, „woke”, „stângiste”, sunt refuzate în bloc de părinţii care s-au trezit dintr-o anestezie prelungită.