Presa apropiată dreptei scrie deja, de ieri încoace, ca despre o înfrîngere aproape certă a candidatului PNL-USR/PLUS și chiar a trecut la analiza cauzelor. ”Nicușor Dan, cu 33%, este sub scorul celor două formațiuni care îl susțin, PNL și alianța USR PLUS, în timp ce Firea este peste cele aproximativ 25% ale PSD-ului” scrie, aproape cu resemnare, Andreea Pora în Revista 22. SpotMedia, preluată și de Deutsche Welle, scrie că Gabriela Firea e înaintea lui Dan în ultimele sondaje, Newsweek scrie că 80% din voturile lui Băsescu sunt rupte de la Dan. În tot acest iureș, nimeni nu remarcă o bizarerie: de ce Ludovic Orban nu iese cu pieptul gol în apărarea candidatului său?

Candidatul Nicușor Dan se îndreaptă furtunos spre a treia înfrîngere consecutivă la primăria generală, cu o zestre de doar 2,5% procente în fața Gabrielei Firea în ultima săptămînă și supus, totodată, unor atacuri sistematice din mai toate direcțiile. O înfrîngere care va pune capăt definitiv, în mod normal, ambițiilor sale administrative. Dar, chiar așa, o fi avut vreodată Nicușor o ambiție reală? Sau vorbim aici de ambițiile unor grei din servicii care constată, de la o vreme, că le mergea mult mai bine politica pe cînd erau activi decît acum, cînd sunt doar rezerviști?

Ziua de 27 septembrie ar putea constitui punctul de plecare al unui scandal de amploare, pornind de la absența unor prevederi legislative care să reglementeze restrîngerea unui drept electoral aproape sacru, cel la vot. Avertismentul de acum cîteva zile al fostului președinte al CCR, Augustin Zegrean e ignorat cu seninătate de mai toată lumea, ceea ce nu face decît să întărească impresia că în România legea e doar pentru fraieri.

Discuție, luni, cu maestrul Cristoiu despre actuala campanie electorală. Cine cîștigă Primăria Generală? Zic, cu un aer de glumă, că la felul cum e făcută România, trebuie să luăm cel mai idiot scenariu și să pariem pe el toți banii. Cum ar fi acela că devăluirile anti-Nicușor Dan vor duce la retragerea lui din cursă, ceea îl lasă pe Băsescu unic candidat al dreptei și, foarte probabil, viitor primar general. După care, o invitabilă urmărire penală contra lui, pentru fals în acte, după încheierea procesului Petrov, va duce la demisia din funcție, iar capitala va fi condusă o bună perioada cu improvizații, adică acea situație care convine de minune unor șmenari. Maestrul a rîs condescendent, am rîs și eu poznaș. Azi vorbim iar: eu nu mai rîd, și nici Maestrul nu mai e la fel de sigur că e o fantezie.

Deși se poate spune că românii vor sări dintr-o campanie electorală în alta, în săptămînile care urmează, asta nu împiedică un fenomen absolut scandalos, în derulare: o lege care modifică zdravăn regulile din mers merge prin parlament pe repede înainte. Și prea puțini susținători declarați ai statului de drept par deranjați de situație.

Scandal mare, ieri, în cadrul unei dezbateri în Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (LIBE) din cadrul PE, privind situatia rapoartelor MCV pentru București și Sofia. Un scandal despre înalte aranjamente murdare în numele unor interese politice de grup, și despre care presa de la noi nu suflă o vorbă, deși a acordat spații ample dezbaterilor. Noroc că mai există presă străină.

În 10 zile, președintele României a avut două derapaje extrem de grave de la normele statului de drept și ale Constituției; primul, cînd în ziua votării moțiunii de cenzură a ieșit cu o declarație în cadrul oficial cerînd respingerea ei de către Parlament, al doilea miercuri, cînd s-a lansat într-o campanie electorală fățișă și fără precedent ca formă, în favoarea PNL și împotriva PSD. Constatarea neplăcută e nu doar că președintele tratează tot mai mult Constituția ca pe o hîrtie de împachetat, ci și că nu există o opoziție politică ori civică în măsură să îi dea o replică tăioasă.

Unul dintre cele mai răspîndite și comentate articole din presa ultimelor două zile ”dezvăluie” apartenența președintelui Academiei Române, istoricul Ioan Aurel Pop, la Uniunea Tineretului Comunist. În mare, nimic de comentat; dacă mergem, însă, mai în profunzime, apar serioase semne de întrebare vizavi de subiect. Unul cu răspîndiri, dar și scăpări, mai mult decît discutabile, după cum vom demonstra în rîndurile care urmează, plus o coincidență (mult) prea mare.

O informație banală și ieșită din comun, totodată: președintele României și primul-ministru și-au luminat ieri palatele în roșu pentru a trage un semnal de alarmă în privința unei boli. Un gest frumos, atît timp cît este îndreptat în favoarea unui segment de oameni în suferință. Doar că, din păcate, există și niște semne de întrebare destul de serioase și o ipoteză deloc încîntătoare.

Accidentul învăluit de mister al ministrului liberal Lucian Bode se vrea din răsputeri a fi mușamalizat cît mai repede și mai deplin, inclusiv prin complicitatea presei, dar s-ar putea să fie dificil. Așa că rămîne întrebarea: în caz extrem, ce ar fi dispus PNL să facă pentru a-i salva fundul iresponsabilului din guvern? Nu de alta, dar avem oarece precedente spectaculoase.

În octombrie 2015, un polițist din coloana ministrului Afacerilor Interne, Gabriel Oprea, a decedat după ce a căzut cu motocicleta într-o groapă din Capitală. Accidentul l-a propulsat în prim plan pe ministrul Oprea, pe bună dreptate, în calitate de autor moral al accidentului: ca demnitar beneficiar al serviciilor poliției și ale SPP, nu avea dreptul de a închide ochii la manevrele neprincipiale al căror unic scop era transportarea sa într-un timp cît mai scurt la destinație. Să amintim pe scurt, cu ajutorul Mediafax, Agerpres și al altor media, principalele reacții produse la acea vreme de accidentul lui Oprea.

Ziua de luni a început rău, cu un derapaj grav de la normele constituției și ale statului de drept al președintelui, despre care am relatat deja, și se termină la fel de rău, cu un derapaj constituțional al PSD, care anunță că abandonează moțiunea de cenzură. Necazul e că asta e imposibil, iar procedura trebuie obligatoriu să-și urmeze cursul.

Un fenomen foarte interesant se petrece de puțin timp încoace: monosilabicul Klaus Iohannis a devenit, brusc, foarte vocal în relația cu media; conferințele de presă se țin lanț, culmea, exact în perioada în care președintele avea motive reale să o lase mai moale. Talk showurile TV se fac online, iar Iohannis, culmea se vede live cu ziariștii. Ce să se ascundă, oare, în spatele limbariței prezidențiale? Ceva nu prea onorant pentru presă, cutezăm a crede.

În primii ani de după revoluție, dacă voiai să critici un congres de partid spuneai despre el că e pecerist. Azi, congresele PCR de odinioară se prezintă ca niște culmi ale seriozității și responsabilității politice în raport cu simulacrele la care asistăm, iar mascarada pesedistă de sâmbătă a bătut recordul. Dincolo de aiureala statutar-organizatorică deplină, însă, PSD s-a călcat singur pe cap prin mesajele lansate, unele care vor fi intens și firesc speculate de adversari.

Fraudă electorală de zile mari la Cluj. Partidul lui Băsescu și-a fabricat dosare fictive pentru 10 candidați, în localitatea Izvorul Crișului. Mai precis, a trecut pe listă oameni care habar nu aveau că sunt candidați, relatează stiridecluj.ro. Aparent, o știrucă funny de campanie și atît. Dar dacă e mult mai mult decît o știrucă? Dacă avem de a face cu un fenomen dramatic, care riscă să bage curînd România în gard, aceasta e marea întrebare.

Traian Băsescu şi-a depus duminică dosarul de candidatură la funcţia de primar general al Capitalei, la 20 de ani după prima sa candidatură de acest fel. Și la fel ca atunci, el recurge la șmecherii electorale; atît doar că acum s-ar putea să nu îl mai ajute.

Scurt remember:
11 octombrie 2011
Cătălin Predoiu: Proliferarea actelor interlopilor reprezintă consecința directă a clemenței judecătorilor