În urmă cu mai bine de două decenii, analistul Ion Cristoiu scria un editorial cu un titlu năstrușnic: ”ApR, partidul căruia îi lipsește o gaură în cap”, pornind de la teza că formațiunea înființată de Teodor Meleșcanu se comportă atît de mecanic și de neînsuflețit încît e de-a dreptul neatractiv. Și că ar avea nevoie mare de ceva care să-l facă mai altfel, fie ea și o gaură în cap, metaforic vorbind, desigur.

În ultima vreme se petrec o serie de evenimente interesante, care relevă o activare bruscă a interesului american pentru România, după ani lungi în care țara noastră părea ”subcontractată” germaniolor de către marele aliat. Iar o asemenea activare nu poate ocoli domeniul politic, în mod firesc. Marea întrebare e cum vor evolua lucrurile, pentru că se înmulțesc semnele că urmează evenimente spectaculoase.

Procesul lui Traian Băsescu de la Curtea de Apel a avut azi o derulare neașteptată. Regula de fier e că asemenea procese se tărăgănează cît mai mult și se începe prin cerere de amînare la primul termen pe motiv de lipsă a apărării ori altele asemenea. Procesul lui Petrov nu doar că nu s-a amînat, dar s-a și finalizat, într-o singură ședință, urmînd ca verdicul să vină pe 20 septembrie. Ce consecințe ar putea apărea, de aici?

În noaptea de luni spre marți, ambasada României de la Kabul a fost grav afectată de un atentat terorist cu bombă, care a dus la moartea unui amgajat al ambasadei, la rănirea altuia și la scoaterea din uz a întregii clădiri. Ministrul de Externe a reacționat cu maximă înfierbîntare, ridicînd ștacheta pînă la cer în declarații date presei în care vorbea de tiruri cu bombe și lupte ca la Stalingrad, și cerînd funeralii naționale pentru cel decedat, care ar fi dat dovadă de un mare eroism. Replica prezidențială a venit sub forma unei declarații de cca.5 rînduri și nimic mai mult. Oare ce să-l fi speriat pe președinte?

Discursul președintelui Klaus Iohannis, susținut marți cu prilejul primirii șefilor de misiuni și a consulilor generali cu ocazia Reuniunii Anuale a Diplomației Române, trimite cu gîndul la un cîntec al unei celebre formații germane: bate vîntul schimbării peste orientările sale?

Teoria blatului grosolan între Klaus Iohannis și Viorica Dăncilă e tot mai greu de contestat, permanent apărînd noi și noi dovezi, desigur, pentru cei capabili să le perceapă.

Cum se cîștigă, de fapt, niște alegeri prezidențiale? Clădind un nume și un prestigiu cu muncă grea în politică, ani de-a rîndul, și convingînd publicul, din timp, că ești cel care merită votul? Asta o fi valabil în țările normale. În România, trecutul post-decembrist ne spune, cu mici excepții, altceva: se cîștigă prin manevre spectaculoase, mai mereu emoționale, care prind marele public pe picior greșit. Și le pierde, mereu, marele favorit. Se va repeta scenariul și anul acesta? Am paria că da.

Theodor Paleologu despre Băsescu: ”Din păcate, n-a avut mână bună în privinţa persoanelor pe care le-a susţinut(…) N-a avut încredere în oameni în care trebuia să aibă încredere şi a avut încredere în oameni în care nu prea trebuia să aibă încredere”.
Vorbele erau rostite prin februarie 2015 de către un politician ceva mai original, revenit în țară prin 2004 cu laude la adresa premierului Adrian Năstase și critici pentru Traian Băsescu, dar și cu îngrijorarea că relația PNL cu Biserica Ortodoxă va avea de suferit de pe urma alegerii catolicului Tăriceanu la șefia partidului.

Klaus Iohannis nu o va accepta în veci drept ministru al Justiției pe Dana Gârbovan, noua propunere a Vioricăi Dăncilă. Cel puțin asta pare să fie încredințarea unanimă a susținătorilor președintelui, în frunte cu trompeta Rareș Bogdan. Numai că lucrurile nu sunt chiar așa de simple, iar un pariu pe tema respingerii noii propuneri ar putea fi mai riscant decît își închipuie unii. În fapt, Dana Gârbovan e o mișcare atît de dibace încît ar fi interesant de aflat a cui a fost ideea. La vîrful PSD, sigur nu s-ar fi găsit minți atît de abile.

Un anunț sec, dar interesant, joi, al Parchetului General din care aflăm că o delegație de înalți oficiali militari americani a venit pentru discuții cu șefii parchetului militar de la noi. Spunem interesant, pentru că nu puțini au observat că vizita are loc în contextul extrem de complicat al scandalului de la Caracal, care s-a produs sub nasul americanilor din baza de la Deveselu. Iar dacă vom adăuga un ingredient anume, vizita de azi devine de-a dreptul explozivă.

Scriam luni că vizita lui Klaus Iohannis în SUA se prezintă ca cea mai misterioasă făcută de vreun șef de stat român la Washington și susțineam teza că Donald Trump l-a chemat pe al nostru președinte pentru a se convinge înaintea alegerilor din toamnă că se poate baza pe el într-un al doilea mandat, dar și pentru a-i da un ”to do list”. Cam în felul celei primite cîndva de Ponta de la Bruxelles. La cum arată lucrurile, exact așa s-a întîmplat, iar de aici încolo, după o primire ”îmbătătoare” putem vorbi de o mare mahmureală prezidențială.

Întîlnirea pe care președintele Klaus Iohannis o va avea marți cu liderul de la Casa Albă este, în mod categoric, cea mai misterioasă asemenea reuniune la nivel înalt din istoria relațiilor dintre cele două țări. Nu că ar fi fost prea multe contacte de acest gen, dar asta cu atît mai mult sporește semnele de întrebare. Pentru că nu ni se spune mai nimic despre rostul acestei vizite, ne putem aștepta la orice, inclusiv la o strînsă legătură cu alegerile prezidențiale din noiembrie.

Două evenimente petrecute în ultimele 2-3 săptămîni au trecut mai puțin observate din pricina scandalului Caracal, dar asta nu înseamnă că ele nu au potențial imens. Ba chiar ar putea produce o dinamitare a alegerilor prezidențiale, aruncînd în aer unul dintre cei trei poli principali ai ecuației viitoarelor alegeri. Concret, întrebarea e: ar putea Dacian Cioloș să fie piatra de gîtul lui Dan Barna?

Scandalul momentului ține de posibila implicare a americanilor de la Deveselu în traficul de carne vie din Caracal, în special după ce ”Libertatea” a publicat un articol pe această temă. Comentatorii din presă ori din mediile virtuale sunt împărțiți: unii cred că informația, vehiculată încă de la izbucnirea evenimentelor, e reală, alții că e o intoxicare, cu posibilul amestec al rușilor.
În opinia noastră, există două aspecte mari și late: primul, că nu există, deocamdată, nici cea mai mică dovadă care să susțină conexiunea dintre americani și rețelele de prostituție din zona Caracal. Al doilea, că, din păcate, asta nu contează deloc, iar scandalul poate atinge cote nebănuite în prezent.
Din motive pe care le vom expune în continuare.

Președintele Klaus Iohannis are o prelungire în PNL, pe nume Rareș Bogdan, recent propulsat în poziția de nr.2 în partid. Noua vedetă gîndește cu mintea promotorului său și nu are rezerve să declare public că românilor le-a mai rămas un singur lucru: Klaus Iohannis și Dumnezeu(sic). Tocmai de aceea, un anunț recent al europarlamentarului e menit să dea fiori reci, pentru că pare să anunțe o nouă direcție majoră de acțiune a lui Iohannis și a PNL, care poate scoate România din rîndul statelor civilizate spre a o trimite lîngă Coreea de nord ori Cuba.

USR vrea cu tot dinadinsul să-și asume titlul de cel mai bezmetic partid autohton, iar cea mai clară dovadă o reprezintă chiar modul său de acțiune, în special în privința organizării interne. Nu știm dacă USR e un partid condus de niște păpușari nevăzuți din afară formațiunii, cum se scrie adesea în media, dar sigur e că pare a fi un partid al păpușilor Muppets.

Discursul președintelui Klaus Iohannis de la Consiliul Național al PNL, de azi, marchează o stranie și bruscă schimbare de strategie, total împotriva cursului care ar fi fost asteptat înaintea reuniunii. De la promisiunile repetate că va răsturna actuala guvernare, Iohannis face un pas înapoi și vorbește de schimbări doar după alegerile parlamentare. Un mare serviciu făcut premierului Dăncilă.

O știre candidînd la titlul de mega-bombă a explodat miercuri în media: unul dintre cei mai reputați manageri privați din România, CEO Oracle, e luat la puricat de către DNA, la pachet cu marea companie americană. Primele speculații s-ar îndrepta, în principiu, către apropiata vizită la Trump a lui Klaus Iohannis. E probabil, însă, conform unor informații intrate în posesia noastră, să fie mult mai mult de atît.

În interiorul alianței USR-PLUS, noul lider al scenei politice, conform ultimului sondaj dat azi publicității, se petrec mișcări ciudate, care stîrnesc serioase semne de întrebare. Cum ar fi anunțul de azi că Dan Barna ar vrea să ajungă președinte cu sprijinul unei structuri nepermise de lege.

Klaus Iohannis are probleme severe de imagine pe motiv de imagini. Mai exact, imagini apărute ieri misterios pe Facebook, care îl arată profund deconectat de la problemele ce zguduie nația, cu referire la cazul Caracal. Marea întrebare nu e de ce face președintele shootinguri foto pe muzică de jazz, la Cotroceni. Ci cum a fost posibil să se afle asta.