Vot aparent istoric azi: deputații au decis eliminarea pensiilor speciale, luînd, în fine, taurul de coarne. Dar, vorba unui defunct politician, doar de un corn și cu un singur degețel. Rămîn fără ”speciale” parlamentarii, magistrații și funcţionarii publici cu statut special, dar le păstrează băieții din servicii, armată și poliție. O întrebare cu tîlc: de ce nu apar și ei într-o lege care va cădea răsunător la CCR? Răspuns: grație groazei și a respectului nemărginit exercitate asupra PNL, a premierului și a președintelui.

Ultimul sfert de secol a adus cu sine în prim plan mai mult ca în alte epoci perspectiva unei pandemii, nu doar grație eforturilor Hollywoodului. Că a fost vorba de Ebola, pneumonia atipică, gripa aviară ori porcină, panica a cuprins în mai multe rînduri globul, cînd izbucnea cîte un focar de infecții majore. Întotdeauna zvonurile s-au dovedit exagerate, din fericire. Va fi la fel și acum, după izbucnirea noii epidemii din China? Să sperăm că da. Cu atît mai mult cu cît România este complet nepregătită să gestioneze o situație chiar și mult mai puțin gravă decît cea care se întrezărește în celălalt colț al lumii.

Mai sunt cîteva zile pînă cînd actualul guvern ar putea fi demis, ceea ce ar deschide drum, teoretic, mult comentatelor alegeri anticipate. Problema e că metoda de obținere a acestora se anunță extrem de periculoasă pentru cariera lui Ludovic Orban, inclusiv din motive încă nevehiculate pe piață, pe care le vom prezenta mai jos. Ceea ce ridică semne de întrebare, automat, vizavi de posibila strategie a PNL de a vota la secret pentru demiterea propriului guvern.

Președintele PNL nu trece prin momente prea bune. Euforia obținerii șefiei guvernului a trecut, iar acum Ludovic Orban se află într-un conflict surd, dar nu mai puțin periculos, cu o droaie de persoane: cu o parte însemnată a propriului partid, cu Klaus Iohannis, cu Rareș Bogdam și, foarte neplăcut, se aude din tot mai multe surse că și cu șeful SRI, Eduard Hellvig. Care abia așteaptă să-i ia locul la cîrma PNL și poate chiar a guvernului, vezi și enigmaticele declarații de dată recentă. Ce se va alege de Orban, care are propriile planuri de mărire, dar greu de transpus în practică?

Ce politician de excepție era Ludovic Orban odinioară. Matur, curajos și responsabil, mare adversar al asumărilor de răspundere de către guverne, în disprețul milioanelor de cetățeni, zicea el, inclusiv fără avizul CES, cîteodată. Și cum l-a stricat în timp record funcția de premier…

Președintele Klaus Iohannis a decorat azi o serie de 13 personalități ale culturii cu ocazia zilei poetului național Mihai Eminescu, devenită ziua Culturii Naționale. Între aceștia se numără doi sași, unul dintre ei fiind un expert în arme medievale, iar celălalt un fotograf din Sibiu care are meritul incontestabil de a fi realizat un mare număr de fotografii ale actualului președinte pe vremea cînd era primar.

Primarul din Tg.Mureș este în mod cert unul dintre cei mai abili politicieni din România, iar performanțele sale merită studiate în școlile de politologie. Numai că extrem de discutabilele sale strategii electorale au mers de această dată prea departe și e momentul, în opinia noastră, să se recurgă la măsuri extrem de ferme pînă nu e prea tîrziu. Dacă în discursul electoral al anului 2020 apare teza eugeniei naziste, înseamnă că lucrurile au fost împinse dincolo de orice limite admisibile, iar reacția autorităților, a clasei politice și a societății civile trebuie să fie pe măsură.

Purtătorul de cuvînt al PNL, Ionel Dancă, a anunțat luni, după ședința conducerii partidului, că se ia în calcul convocarea unei sesiuni extraordinare a parlamentului pentru asumarea răspunderii guvernului pentru mai multe proiecte de legi, între care alegerea primarilor în două tururi de scrutin. Doar că planurile PNL au toate șansele să fie barate de Curtea Constituțională, care s-a pronunțat deja pe această speță.

Gata, s-au aliniat astrele: premierul Orban a ieșit din altarul de la Cotroceni și a împărțit urbi et orbi lumina anticipatelor. Mai zîmbitor decît o reclama situația, Orban ne-a informat că s-a bătut în cuie strategia dizolvării actualului parlament, dar va fi ținută la secret, pentru că dușmanul de clasă e vigilent și nu doarme. E pentru prima oară cînd avem un consens perfect președinte-premier pe tema anticipatelor, dar asta nu înseamnă că nu avem de a face cu o imensă cacealma.

A făcut multă vîlvă decizia recentă a președintelui Klaus Iohannis de a retrage decorațiile primite de o serie de personalități, de-a lungul anilor, după ce acestea au fost condamnate penal. La fel de mult s-au comentat și criteriile după care președintele a selectat respectivele personalități, dar a iertat altele aflate în situații similare. Nu ar trebui să ne mire: cîndva, Iohannis nu avea rețineri în a decora chiar ucigași, în deplină cunoștință de cauză.

În mai mult de un sfert de secol de gazetărie, mi s-a întîmplat o singură dată să fiu agresat fizic și verbal de vreunul dintre subiecții articolelor mele, supărat, evident, de ceea ce am publicat. Aproape îi invidiez pe unii confrați mai tineri care după primele cinci articole anunță urbi et orbi că au primit deja amenințări cu moartea, cu tortura, cu răpirea familiei ori măcar cu incendierea mașinii.

În urmă cu o lună, titram un articol: ”Știrea care bate prezidențialele: vin chinezii!”, cu referire la anunțul oficial privind deschiderea în viitorul foarte apropiat a unor filiale ale două dintre primele patru bănci ale lumii ca mărime, ambele chineze. Azi, vine nu doar vestea concretizării primei deschideri de sucursală, ci și confirmarea a ceea ce speculam în articol, anume că România ar putea deveni curînd terenul unor investiții chineze masive.

Mișcări interesante la vîrful SRI, dezvăluite dintr-o unică sursă, azi, dar una de maximă greutate: jurnalistul Ion Cristoiu, prezent, zilele trecute, la o reuniune secretă a oamenilor serviciului, activi ori rezerviști. Mișcări care ridică o întrebare majoră: se pregătește directorul SRI, Eduard Hellvig, să revină în domeniul care l-a consacrat, anume cel politic? Și dacă da, cînd ar urma să se întîmple asta?

Pentru că în România nimic nu e bătut vreodată în cuie, nici nu e de mirare că la cîteva zile după alegeri apar semnele unor repoziționări neașteptate la vîrful politicii. Unele care fac ca relația Orban-Iohannis să nu mai fie așa de bună, iar cea dintre Orban și PSD să nu mai fie așa rea. Unele care fac ca ideea anticipatelor să nu mai fie atît de fantastică, dar și ca lipsa de interes pentru ele să vină din direcția cel mai puțin așteptată. Și semnele vor continua să apară, în opinia noastră, în zilele care urmează. Se anunță vremuri fierbinți.

Atrăgeam recent atenția, în cîteva analize, asupra unui fenomen păgubos din politica autohtonă, și anume perpetua despărțire de comunism propagată de dreapta eșichierului la fiecare rînd de alegeri. Ar fi incorect să nu punctăm și un fenomen foarte asemănător, de astă dată pe stînga spectrului politic: perpetua reformă a PSD. Partid care, de un sfert de secol, după marea scindare din 1992 care a născut strămoșul PSD de azi, am numit FDSN, tot anunță public demararea reformei și a modernizării interne. Anii trec, alegerile se cîștigă ori se pierd, dar PSD nu mai reușește să iasă din paradigma reformării continue. Și tot despre asta se discută aprins, la ora redactării acestor rînduri, în ședința CEx de azi.

Fostul șef al SIE, generalul Silviu Predoiu, aruncă în aer, într-un interviu pentru Europa liberă, teza aproape sacră a ultimelor două decenii potrivit căreia cea mai mare vulnerabilitate a României ar fi corupția, el arătînd în cu totul altă direcție: educația. Mai mult, pentru Predoiu, corupția nu intră, ca amenințare, nici măcar între primele patru.

Un lider marcant al USR, deputatul USR Iulian Bulai, vine cu o propunere terifiantă, menită, în opinia lui, să rezolve incapacitatea Justiției de a rezolva anumite dosare, precum cel al Revoluției din 1989: reînființarea tribunalelor populare.

Viitoarea conducere a PSD va fi desemnată, teoretic, de un congres, așa cum e și firesc. Dar șansele maxime la președinție le are chiar interimarul Marcel Ciolacu, pentru că are profilul perfect din punctul de vedere al noilor stăpîni ai scenei politice, tandemul PNL-Iohannis. Și, pentru că nu ar fi prima dată cînd liderul PSD e doar un accesoriu al Cotrocenilor, vezi cazul Geoană, putem spune de pe acum că rebrănduirea PSD, cea atît de clamată, chiar se va face. Cu Ciolacu în frunte. Și nu neapărat în beneficiul partidului.

Scriam pe la jumătatea acestei jalnice campanii electorale că în România post-decembristă comunismul a devenit un agent electoral de mare calibru al dreptei. Pentru că am avut un partid de stînga născut, pe bune, din cenușa fostului PCR, iar dreapta nu a prididit să proclame, la fiecare ciclu electoral, nevoia îngenuncherii definitive a comunismului, prin zdrobirea și eliminarea PSD din prim planul politic. Doar că și cînd se reușea asta și cînd nu, lozinca rămînea neschimbată. Și nu s-a schimbat nici după victoria de aseară a lui Iohannis și a PNL.

Klaus Iohannis nu va bate recordul de 85% al lui Ion Iliescu, din 1990, dar nici foarte departe nu e, după alegerile de azi. Dacă exit-pollurile îl dau la 66-67%, e clar că după centralizarea voturilor din diaspora se va ajunge la un scor cu cifra 7 în față, cel mai zdrobitor din ultimii 27 de ani, în timp ce candidatul PSD ar putea obține cifra 2 în față.