SRI s-a angajat acum doi ani să livreze CNSAS toate dosarele moștenite de la fosta Securitate și rămase nepredate, dar operațiunea ar fi îngreunată chiar de oameni din Consiliu. Acuzația vine, sub forma unui comunicat difuzat aseară de un grup de cercetători, în frunte cu Mădălin Hodor, care mai afirmă că președintele Iohannis s-a implicat și el în demers. Cercetătorii atrag atenția că predarea respectivelor dosare e importantă mai ales în condițiile în care legislația tocmai s-a modificat și se poate demara reverificarea unor persoane care candidează la funcții grele în stat.

Despre cel mai cunoscut spion român, Mihai Caraman, s-a spus adesea că a executat operațiuni anti-NATO sub steagul rușilor, motiv pentru care a și fost tras pe linie moartă în țara noastră după căderea comunismului. Doar devenisem, peste noapte, din dușmani, mari aliați. Acum, s-ar putea spune că operațiunea Caraman de infiltrare a NATO se repetă, într-o formă diferită, e drept, prin desemnarea omului Moscovei în postul nr.2 de conducere a alianței. Iar dacă nu e așa, atunci cineva trebuie să dea socoteală, într-o formă sau alta. În frunte cu Traian Băsescu.

Dacă o fi adevărat că cea mai mare reușită a diavolului a fost să convingă lumea că nu există, susținătorii actualului președinte ar trebui să fie îngrijorați de împămîntenirea tot mai solidă a ideii – pînă și în rîndurile pesediștilor – că orice s-ar întîmpla, Iohannis e reales în toamnă. Ar trebui să îi îngrijoreze pînă și constatarea că, în afara anului 2000, cînd s-a înregistrat o situație specială pe fondul forfaitului lui Constantinescu, niciun rînd de prezidențiale nu a fost cîștigat de marele favorit, în ultimul sfert de secol. Ce ar putea da peste cap scenariul ”Iohannis-președinte-fără-drept-de-apel”?

S-au împlinit zilele acestea șase ani de la un eveniment care a zguduit Europa: în iulie 2013, Jean Claude Juncker își anunța o demisie răsunătoare de la șefia guvernului luxemburghez, după 18 ani neîntrerupți acolo. Cel mai vechi premier european cădea de la putere după ce presa și parlamentul scoseseră la lumină felul în care micul stat din buricul UE ajunsese sub conducerea statului-paralel, în moduri care pe alocuri le ”bat” pe cele de la noi. Numai că, în loc să fie curățat, gunoiul a fost băgat sub preș. Apoi recuperat la nivel european înalt. O poveste care merită reamintită, credem noi, în contextul unor evenimente actuale.

Știrea care a bulversat România și a făcut să pocnească, probabil, dopuri de șampanie în unele locuri: adversarul Laurei Kovesi în cursa pentru șefia parchetului european e numit șef al parchetului financiar francez, fiind audiat ieri, și o lasă pe fosta șefă a DNA singură în cursă.

Răspunsuri la întrebarea din titlu vin în avalanșă după ultimele alegeri, cu precădere dinspre PNL, Iohannis ori USR-PLUS, adică cei mulțumiți de rezultat. Românii au arătat clar, prin vot, ce anume doresc, se trîmbițează de dimineață pînă seara, iar raționamentul pare greu de combătut. Realitatea e nițel diferită, însă, iar dacă am porni de la ideea că scrutinul electoral e cea mai bună radiografie a așteptărilor alegătorilor, am comite o imensă eroare. Și asta o dovedesc nu raționamente și analize sofisticate, ci însăși derularea faptelor.

Că politicienii promit multe în campanie și fac puține, asta se știe de cînd lumea și în toată lumea. Dacă există vreun campion în domeniu, însă, acesta are toate șansele să fie Klaus Iohannis, omul cu zero promisiuni din 2014 împlinite. De fapt, de cele mai multe aproape a uitat complet. Să ne amintim ce promitea actualul președinte despre problematica votului, mai ales cel din diaspora.

Noul ambasador al Americii la București încă nu și-a ocupat postul, dar provoacă deja scandal peste Ocean, după ce s-a aflat că și-a cumpărat funcția ca la talcioc, în premieră absolută, și că s-au făcut aranjamente ca la audierea din comisia senatorială să nu fie chestionat despre acuzații grave de hărțuire sexuală. În plus, succesorul lui Klemm promite solemn că va fi un demn servant al intereselor americane în țara noastră, semn că unii s-au bucurat prea devreme că vom avea un ambasador de origine română.

Că politicienii promit multe în campanie și fac puține, asta se știe de cînd lumea și în toată lumea. Dacă există vreun campion în domeniu, însă, acesta are toate șansele să fie Klaus Iohannis, omul cu zero promisiuni din 2014 împlinite. De fapt, de cele mai multe aproape a uitat complet. Să ne amintim ce promitea actualul președinte despre problematica votului, mai ales cel din diaspora.

Rămas în mod straniu cam singurul politician care îl critică pe președintele Klaus Iohannis, liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, apasă pe accelerator și începe să atace punctele vulnerabile ale acestuia. Într-o postare pe Facebook, șeful Senatului nu doar că deschide frontul ”Moldova”, unul dintre marile eșecuri prezidențiale, ci ridică și problema conexiunilor Iohannis-Schmidt-Usatîi, subiect extrem de fierbinte.

De ce brontozaur? Pentru că așa l-a etichetat Traian Băsescu acum trei ani, într-o postare pe Facebook, după ce Ion Caramitru, directorul TNB, a intrat în conflict cu ministrul Culturii pe motiv de viziuni diferite asupra reformei în domeniu. De ce plimbăreț? Simplu: pentru că i-a plăcut să se plimbe și asta a costat scump bugetul statului și era să-l coste scump și pe actorul-ministru. Noroc că a avut protecția președintelui României.

Dacă ar fi să descriem foarte pe scurt congresul de ieri al PSD am vorbi de o ceremonie prin care PSD s-a predat serviciilor secrete, a semnalizat un comportament de viitor foarte pacifist și s-a anunțat decis să facă totul pentru victoria confortabilă a lui Iohannis la prezidențiale. Victorie în care un rol major îl va avea noua piesă forte, Liviu Pleșoianu, cel care se pregătește să repete, pînă la un punct, cazul Sorin Oprescu.

Dan Barna și Dacian Cioloș administrează o lovitură usturătoare PNL, propunînd, azi, un acord de colaborare pentru o guvernare responsabilă, extrem de amplu și de precis, genul de mișcare politică ce vine, de regulă, din partea celui mai important partid de opoziție. Lăsați în ofsaid, liberalii contraatacă prompt – semn că au resimțit din plin afrontul – cu o lovitură sub centură, insinuînd că în spatele celor două partide s-ar putea afla forțe externe dubioase.

”Number one” al PNL, cum i se spune, adică Rareș Bogdan, e posibil să nu fi înțeles nici acum motivul real pentru care a fost promovat în capul listei partidului, la europarlamentare. Dacă ar fi înțeles, nu ar fi făcut după alegeri jocul aiuritor al bătutului cu pumnul în masa partidului. Ieri, a fost ajutat să înțeleagă cam pe unde stă și, în fine, pare că începe să se dezmeticească. Voci din spațiul public susțin că șuntarea lui la șefia PNL București va genera rebeliuni maxime în partid și înscăunarea în locul lui Orban. Noi am paria că nici vorbă de așa ceva.

Liderul PLUS, Dacian Cioloş, a fost ales, miercuri, liderul nou-înfiinţatului grup ”Înnoim Europa” din Parlamentul European, marele proiect european al președintelui francez Emmanuel Macron. Din grup fac parte ALDE, mişcarea „En marche” şi Alianţa USR-PLUS. O dată cu această numire, avem confirmarea ieșirii lui Dacian Cioloș din cursa prezidențială.

1) De ce nu s-a mai recurs la licitație pentru softul electoral, ca la celelalte alegeri, din capul locului sarcina devenind a STS?

Prima parte a acestui material a fost scrisă în 7 decembrie 2016 și merită recitită cu atenție, am spune, pentru că analizate de la nivelul prezentului, lucrurile par încă și mai spectaculoase. Destul să spunem că USR și PLUS sunt două partide ”miraculoase”, apărute din spuma mării și duse spre scoruri electorale neașteptate după ce, în beneficiul lor, s-au produs inclusiv modificări de legi ori de sentințe în justiție.

Klaus Iohannis – declarație oficială la Palatul Cotroceni:

În februarie anul trecut scriam despre complicata ecuație politică Iohannis-Kovesi-Cioloș-Dragnea, una de care depinde viitorul politic al României, într-o formă sau alta. Iată că evenimentele scurse de atunci confirmă ceea ce scriam, cu mențiunea că respectiva ecuație nu e cîtuși de puțin ”rezolvată”, cu excepția capitolului Dragnea. Marile întrebări care continuă să reziste sunt: va candida Iohannis la președinție? E interesat Cioloș de un post de comisar european mai mult decît de o candidatură cotrocenistă? Care e ”Planul B” de care vorbește Laura Kovesi, în premieră?