Întrebarea care frămîntă pe toți de la anunțul președintelui că e ”aproape decis” să convoace referendum pe justiție primește un răspuns în această dimineață de la una dintre gurile de foc prezidențiale din mass-media.

Sigur că e greu de găsit, aparent, vreo legătură între faimosul șlagăr al lui George Michael din anii 80 și politica președintelui României, dar Klaus Iohannis dă semne că ar cam vrea să o stabilească. Anumite declarații ale sale, ieri, au un potențial major de a crea tulburări politice chiar înaintea alegerilor, în special în propriul său partid. Și totul pleacă de la sex. Exact ca în cîntecul menționat.

”Sunt aproape hotărît să convoc referendum pe justiție pe 26 mai” a spus în această seară președintele Klaus Iohannis, după zile bune de cînd CCR a dat undă verde sincronizării celor două scrutinuri. O declarație care are, probabil, efectul unui duș rece asupra tefeliștilor, din motive pe care le vom expune mai jos.

Scriam sâmbătă, într-o analiză dedicată campaniei #șîeu, că ”tînărul Mandachi nu e chiar singur, mai ales că profilul lui seamnă teribil cu al altor lideri politico-civici lansați în ultima vreme, de la Sebastian Burduja la Andrei Caramitru. Odrasla talentată dar, mai ales, tare-n tată! Și împinsă din spate de rețele întregi, cel mai adesea nevăzute”. Nu ne-am fi imaginat, însă, că în nici 24 de ore avea să se confirme strălucit cele de mai sus.

Există cîteva întrebări esențiale în munca de jurnalist: cine, cînd, cum, unde. Cea mai importantă dintre toate, însă, se spune, este ”de ce?”. De ce se apucă un june afacerist anonim să facă valuri imense cu o campanie pro-autostrăzi, deși riscurile personale sunt imense? De ce se alipesc atît de mulți demersului, aproape pe negîndite? Dar, mai ales, cine pierde și cine cîștigă din poveste? Cel puțin deocamdată, marele perdant se anunță a fi PSD, fapt dovedit și de reacțiile cam nervoase ale liderilor. Iar situația s-ar putea agrava vertiginos pentru social-democrați.

Președintele PNL, Ludovic Orban, a încheiat azi prezentarea listei candidaților PNL la PE, pe scena summitului Partidului Popular European, cu un mesaj cel puțin năucitor, care va genera, probabil, nenumărate comentarii, inclusiv în contextul tragicului atentat din Noua Zeelandă.

De acum, e oficial: realizatorul TV Rareș Bogdan e capul listei candidaților PNL în alegerile europarlamentare din luna mai. Un proaspăt lider politic care vine să reformeze Uniunea Europeană, un organism care, în opinia sa, e condus de ticăloși, nenorociți și mincinoși, incapabili să ofere măcar protecție cetățenilor bătrînului continent.

Acum 11 ani, într-un discurs oficial, prim-vicepreședintele de azi al Comisiei Europene, pe atunci ministrul olandezul Frans Timmermans, făcea apologia Rusiei într-un discurs în care regreta timpul scurt la dispoziție pentru a premări țara de la răsărit, aflată ”lîngă inima sa”. Și se declara recunoscător pentru existența unui lider ca Putin. Oarecum ciudat, azi, Timmermans pare să-și fi scos Rusia de lîngă inimă, iar pe Putin îl folosește ca să sperie copiii neastîmpărați, precum România.

La Bruxelles a izbucnit un nou scandal de proporții, după ce Marine Le Pen a acuzat, zilele trecute, într-un interviu la RTL, conform Liberation, mari grupări politice europene că ar primi finanțări din partea unor companii multinaționale, politiciana franceză susținînd că sub acoperirea lobbyului s-ar afla, de fapt, legături de interese neprincipiale, banii influențînd decizii ale europarlamentarilor ALDE.

Laura Codruța Kovesi e omul americanilor. Punct! Mă rog, nu știm dacă e chiar așa, ori ce înseamnă exact asta. Sigur e, însă, că formula de mai sus e rostogolită, în mii și zeci de mii de forme, de ani de zile și s-a înfipt bine în mințile tuturor românilor., de la talpa-țării pînă la vîrf. E drept, au fost și nenumărate evenimente care vin în sprijinul teoriei, dar asta face lucrurile cu atît mai stranii în acest moment. Pentru că marea întrebare pare a fi: de ce tac mîlc americanii în mega-scandalul Kovesi?

Un film pe care l-am văzut iar și iar înaintea alegerilor: în timp ce pesediștii sună mobilizarea ca pentru război, opoziția se comportă de parcă ar fi concesionat bătălia electorală unor firme private. Ori structuri oculte, să zicem. Invariabil, după eșecul la urne, apar scuzele (s-a furat masiv, au existat sabotori, electoratul a fost înșelat șamd), eventual ceva răfuieli interne și tăieri de capete, dar butoanele ajung pe mîna social-democraților, iar opoziția rămîne cu ”satisfacția” de a fi încercat.

În noiembrie, scriam, într-un material, despre comportamentul straniu al lui Dacian Cioloș și al său partid care întîrzia să apară, lansînd ipoteza că, în realitate, fostul premier și păpușarii din spatele lui nu vor să dea piept cu alegerile europene, pentru că omul e pregătit doar pentru prezidențiale și nu vrea să își strice foaia de parcurs cu un eșec. Oricît de greu de crezut ar fi, ceea ce se petrece acum nu pare departe de respectiva variantă.

Intrarea Laurei Kovesi în cursa pentru funcția de procuror european a declanșat un veritabil război intern al declarațiilor, un mare front fiind deschis pe ideea lipsei de patriotism a celor care vor să bareze drumul unui român spre o înaltă funcție europeană. Cel mai recent episod e în derulare, după ce ministrul Tudorel Toader a trimis Financial Times o scrisoare în care explică de ce Kovesi nu e potrivită pentru post, și i-au sărit în cap o grămadă. Frontul respectiv are resorturi seducătoare, dar ascunde, în fapt, două probleme majore.

Fostul premier Dacian Cioloș are o veritabilă colecție de enigme în jurul său, de la indivizii conectați la fosta Securitate care i-au creat partidul pînă la personaje care avansează teorii șocante. Pînă într-atît încît te întrebi ce urmăresc, oare, cu adevărat potențialul candidat cotrocenist și al său partid?

Ziua a început stupefiant pentru mulți internauți: maestrul Mihai Șora și-a lepădat blana de oaie – alias spoiala principiilor democratice – și a urlat precum lupii, sălbatic și nemilos. O televiziune la care apar penalii pesediști trebuie închisă urgent, a decretat maestrul pe Facebook. Respectăm libertatea de exprimare, dar numai cînd ne convine nouă, în rest, tăiem în carne vie.

Marele partid al Brătienilor are o problemă: deși trîmbițează pe toate drumurile că va spulbera PSD în alegerile europarlamentare, membrii PNL habar nu au cine urmează să îi reprezinte la Bruxelles, dintr-un motiv foarte simplu, acela că lista nu e finalizată. Deși, în toamna anului trecut s-a făcut un mega-sondaj național tocmai pentru a ușura compunerea listei. De zile bune, se strîng semnături de susținere în orb, culmea ridicolului, dar, mai grav, liberalii sunt obligați să înghită o porție uriașă de umilință din partea unui personaj care nici măcar nu e membru de partid.

Liberalii au aruncat în această dimineață, prin una dintre cele mai autorizate voci, o informație care aruncă în aer alegerile din acest an și pune, totodată, sub semnul întrebării toate alegerile derulate în trecut. O dezvăluire de o gravitate inimaginabilă și care trebuie să producă imediat consecințe majore.

Aflat deja în depășire de mandat, ambasadorul Hans Klemm, numit la post de Obama, s-a gîndit să facă niște ultime servicii democraților din respectiva poziție, chiar dacă înseamnă atac voalat la actualul președinte. Pentru asta, diplomatul nu a ezitat să atace imaginea unui veritabil erou american.

România, mai mult decît alte țări, e o țară atît de vulnerabilă în fața fake-news-urilor încît un atac susținut profesionist și concertat ar face, probabil, cetățenii să iasă în stradă și să își dea reciproc în cap fără să le fie clar de ce. Evenimente produse în ultimele zile, ambele cu impact politic, dovedesc asta cu vîrf și îndesat, la loc de cinste stînd ceea ce am putea numi aiuritorul scandal al Eurovisionului.

În ultimele zile, a atins paroxismul un fenomen prea des întîlnit la noi, pe care l-am putea numi al dublei ocale, după începerea anchetării penale a Laurei Kovesi; atît ea, cît și presa care o susține au construit apărarea folosind exact argumentele de odinioară ale penalilor săltați de DNA: abuz, răzbunare politică, justiție manipulată etc. Și încă nu ne-am amintit de toate: pînă acum, s-a uitat cu desăvîrșire de cazul Lăzăroiu, de anul trecut.