În decembrie 2021, presa relata cum familia Iohannis încă reușea să tărăgăneze celebrul proces al caselor obținute ilegal, cu ajutorul unei pretinse moștenitoare, apropiată a familiei, care face demersuri pe bandă în justiție, blocând statul în recuperarea bunurilor. Un an și ceva mai tîrziu, suntem, în măsură să vă informăm că lucrurile sunt tot blocate. Vestea bună e lațul se strînge ușor-ușor: în aprilie anul trecut, pretinsa moștenitoare a pierdut un ultim proces, care se află acum în stadiul de apel pe rolul Curții de Apel Alba Iulia. Ultimul pai de care se agață familia Iohannis.

Concomitent cu amenințările ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov, la adresa Moldovei, care ar putea deveni următoarea Ucraină, în presa rusă explodează un scenariu intens vehiculat în ultima vreme de presa și politicienii de la noi, în pofida stupidității lui, așa cum am demonstrat deja, într-o analiză. Problema e că respectiva stupiditate – o imposibilitate politico-legislativă – ajunge acum să servească perfect intereselor Moscovei, care se folosește de ea în cadrul retoricii anti-Chișinău.

Fostul ministru al Apărării, Vasile Dîncu, face dezvăluiri grave într-un interviu din presa clujeană, care ar putea trimite lejer către cea mai tulburătoare ipoteză imaginabilă, aceea că președintele Klaus Iohannis, comandatul suprem al forțelor armare, sabotează, de fapt, discret și sistematic, apărarea României.

Tragedia petrecută ieri în Capitală, unde o femeie în floarea vîrstei a fost sfîșîiată de maidanezi are potențialul unei lebede negre în politica locală, dacă nu chiar la nivel național. Un asemenea eveniment nu poate rămîne fără urmări, penale, administrative și politice, rămîne de cuantificat cine ar putea fi marii perdanți. Și vor fi unii cu siguranță, deși e probabil că se va încerca din răsputeri fie mușamalizarea cazului, fie disiparea vinii pînă la puntcul confuziei totale.

PNL își coboară imaginea, dramatic și vertiginos, în ochii electoratului prin ceea ce am putea numi criza capetelor neretezate, o bombă cu ceas care mai devreme sau mai tîrziu va exploda, iar impactul electoral e greu de cuantificat. Refuzul liberalilor de a tăia măcar cînd și cînd un cap și de a da un pic drumul supapei nemulțumirilor populare într-un moment economico-social extrem de dificil va costa scump, în opinia noastră. S-a adunat deja o listă consistentă de miniștri liberali care trebuiau să demisioneze sau să fie demiși urgent, dar nu sunt semne că îi mai pasă cuiva de viitorul PNL. Bomba ticăie.

Ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, aruncă efectiv în aer justiția română printr-o declarație-bombă venită la pachet cu alta, de asemenea explozivă, dar din alte motive, să le spunem politice. În orice țară normală la cap, pînă diseară Predoiu ar fi demis sau demisionar.

În 1996, presa a livrat PSD o informație bombă: Ion Cristoiu intră în politică și va candida la prezidențiale din partea stîngii. În 2023, trendul se schimbă: PSD e cel care livrează presei informația că Ion Cristoiu ar putea intra în politică, drept candidat prezidențial al stîngii. Nu știm dacă de data asta treaba e mai seriosa decît în 1996, dar e probabil că CTP a avut un puseu de tensiune auzind anunțul lui Marcel Ciolacu privind posibila candidatură a lui Cristoiu. Să explicăm de ce.

Eurobarometrul realizat la comanda P.E. în toate statele uniunii și dat ieri publicității ar fi meritat ceva mai multă atenție, la noi, pentru că el ridică o întrebare terifiantă: va fi ieșirea României din UE temă de campanie electorală a unuia sau mai multe partide în 2024? Pentru că cifrele din sondaje relevă prăbușirea catastrofală a optimismului legat de apartenența la UE a poporului european cel mai entuziasmat, acum un sfert de secol. Un român din 4 crede că a fi în UE e un lucru rău, iar procentul va crește dramatic, în mod cert, în următorii doi ani, devenind o tentație irezistibilă pentru politicienii autohtoni. Ce consecințe ar putea avea acest lucru e greu de cuantificat acum, dar constatăm că nici măcar nu e o temă serioasă de discuție.

Parlamentul European a dat joi publicității sondajul periodic Eurobarometru, care reflectă starea de spirit a europenilor din toate cele 27 de state membre. Conform datelor din sondaj, cam toate popoarele membre sunt în mare scădere de entuziasm față de UE, dar cei mai dezamăgiți sunt românii, deveniți cei mai mari eurosceptici.

Vin știrile nucleare în avalanșă: pe toată perioada pandemiei, autoritățile au știut și au ascuns controlat informațiile despre efectele adverse ale vacccinurilor.

Duminică seara, spre miezul nopții, cade o bombă de presă: Digi 24 difuzează ceea ce numește un nou discurs ”halucinant” – interesant de remarcat, eticheta apare cam peste tot – al premierului ungar Viktor Orban, în care acesta avertizează că statele care antrenează ucraineni pe teritoriul lor se plasează în război cu Rusia și că Europa deja e, parțial, în respectivul război. Nu se suflă un cuvînt despre locul și momentul susținerii discursului, nu e invocată vreo sursă. De aseară pînă acum, materialul e preluat de aproape întreaga presă de la noi și din Republica Moldova. Nimeni nu pare interesat de datele de localizare a respectivului discurs, toți preiau pe nemestecate și comentează cu indignare maximă.

La aproape un deceniu și jumătate de la cel mai jenant episod din istoria politicii mioritice, Mircea Geoană dovedește că nu s-a lecuit. În prezent nr.2 în NATO, continuă să creadă în atacuri paranormale, flăcări violet și vrăjitoare, conform unor afirmații făcute într-un interviu recent, în care se regăsesc și referiri la anul 3100, la metavers, planeta Uranus ori cipuri. Ceea ce s-ar putea să nu fie o problemă pentru Geoană, ci pentru respectabila alianță militară care nu foarte curînd s-ar putea trezi, Doamne ferește, în conflict cu Rusia, iar unul dintre liderii săi ar intra în luptă cu ghiocuri și globuri de cristal.

Cei care au crezut că Iohannis a decis ieri să reacționeze – fie și cu mare întîrziere – față de samavolnica lege ucraineană privind minoritățile și l-a sunat pe Zelenski să-i ceară socoteală, au motive să se dezumfle. Nu Iohannis l-a sunat pe Zelenski, ci invers, conform propriei mărturisiri a președintelui ucrainean.

Zilele trecute, Inpolitics dezvăluia felul în care guvernul României, caz unic în UE, a instituit pe șest o prevedere legală prin care armate străine din afara NATO, inclusiv din spațiul ex-sovietic, au căpătat dreptul de a se instrui pe teritoriul țării noastre și chiar de a se lansa în operațiuni militare peste hotare, de pe același teritoriu al nostru. Dincolo de procedură – un banal ordin de ministru în locul unui vot în parlament – rămîne un mister de ce actul nici măcar de ministru nu a fost semnat, ci de cel mai ”crud” secretar de stat din MApN. Pe care îl vom prezenta în rîndurile de mai jos.

Amorul neașteptat dintre cancelarul austriac și președintele bulgar, încununat cu invitația la Concertul de la Viena de Anul Nou și alte onoruri, plus anunțul vizitei oficiale la Sofia pe 23 ianuarie, ridică o întrebare tulburătoare: ar putea deveni realitate ideea decuplării Bulgariei de România pentru aderarea la spațiul Schengen? Și dacă da, cu cîți ani ne-ar putea amîna asta?

Informația difuzată azi de Inpolitics în completarea unui material de ieri, conform căreia MApN a modificat recent legislația pentru a permite instruirea de trupe ucrainene pe teritoriul României pentru a lupta contra rușilor e confirmată oficial azi de ministerul Apărării.

Mulți își mai amintesc, poate, cea mai uzitată etichetă lipită pe statuia lui Traian Băsescu de către intelectualii de casă, după ce steaua cotrocenistă începuse să cam intre în declin. Și să dea rateuri cam pe toate planurile. Da, dar Băsescu, orice ar fi, va rămîne veșnic președintele care a condamnat comunismul, clamau Tismăneanu, Patapievici, Liiceanu & comp. Dacă a funcționat atît de bine sintagma pentru Băsescu, de ce nu ar suna la fel de bine formula ”Hellvig – președintele care a condamnat securismul”?

Protestele de stradă din decembrie 1989 nu doar că au fost atent supravegheate de diplomații statelor NATO și UE (CEE, cum se numea atunci) acreditați la București, dar aceștia au fost chiar parte activă a evenimentelor, relevă documente declasificate de SRI și date azi publicității.