România a preluat președinția Consiliului European cu o situație ciudată și fără precedent în istoria sa: o gaură serioasă în guvern provocată de refuzul președintelui de a semna numirea unor noi miniștri în fruntea unor ministere de maximă greutate, Transporturi și Dezvoltare. În paralel, un alt front de luptă politică e deschis de atacurile tot mai dure la adresa CCR, instituție acuzată deschis că execută ordinele PSD. În tot vacarmul stîrnit, se remarcă în mod straniu o liniște de mormînt exact acolo de unde te-ai fi așteptat la reacții dure: la Bruxelles.

Scriam zilele trecute că administrația prezidențială este o mare necunoscută pentru români, informațiile din interior trecînd cu greu zidurile palatului Cotroceni. Aflăm cîte ceva abia după multă vreme, cînd faptele sunt deja produse și unii care s-au perindat prin instituție își fac curaj să își dea drumul la gură. Bine că se întîmplă chiar și așa, am spune. Un dialog al Inpolitics cu un fost consilier prezidențial scoate, astfel, la lumină informații șocante despre modul în care așa-zisul cel mai puternic om din țară devine prizonierul statului-paralel, al serviciilor secrete. O marionetă care e folosită strict în interesul anumitor cercuri, cu sau fără voia sa.

Dacian Cioloș e prezentat de mulți drept marea speranță a politicii, inclusiv pentru alegerile prezidențiale, mai ales că are o carte de vizită impresionantă: ministru, consilier prezidențial, comisar european, prim-ministru, mai nou președinte de partid. Faptul că din această postură slobozește periodic, cu seninătate, în spațiul public elucubrații de proporții epice ar trebui să stîrnească, din păcate, îngrijorarea tuturor. Pentru că Cioloș pare dovada vie că poți trece prin politică precum gîsca prin apă, fără să se lipească nimic de tine, dar continuînd să nutrești mari ambiții.

Reuniunea mai-marilor UE de la Ateneul român a produs, în buna tradiție românescă, un nou scandal, după ce ne-am trezit cu ditai imnul de stat cenzurat din voia organizatorilor. Mai precis, corul Madrigal a sărit peste ultima strofă, cu referiri la creștinismul românilor, ca să nu lezeze anumiți oaspeți străini. Marea întrebare nu ar fi, însă, în opinia noastră, motivul cenzurării, ci cît va mai rezista imnul nostru în forma actuală, în contextul globalizării.

Dacă președintele Klaus Iohannis ține mai mereu afișul în materie de comentarii politice, nu același lucru se poate spune despre administrația prezidențială în ansamblu, deși este o instituție de prim rang a statului, parte a puterii executive și dotată cu ceea ce am putea numi un guvern propriu. Iar respectiva administrație pare să nu fie deloc în regulă, fie și la o analiză superficială. Doar faptul că responsabila cu ținute și cafele a ajuns cam cel mai greu personaj din cadrul ei – dovadă scenele de aseară, de la Ateneul Român – spune cam totul.

Să recapitulăm faptele: marți, Digi 24 difuzează pe post știrea că Laura Kovesi merge la CEDO, fără să citeze vreo sursă sau măcar să specifice că așa se aude prin tîrg. Dar cu totală siguranță privind veridicitatea știrii. Pe ecranul tv, după cum reiese din captura video postată și pe siteul Digi 24, e afișată ora 16,34 și e însoțită de precizarea ”news alert”.

Un anunț ciudat, venit alaltăieri într-un mod la fel de neortodox: aflăm că Laura Kovesi a contestat demiterea sa la CEDO, grație unei întrebări adresate oficial, prin legea transperenței, de către un post de radio extrem de deschis de-a lungul anilor față de fosta șefă a DNA. Întrebări legitime: de ce a făcut asta ”zeița” anticorupției, de ce abia acum și de ce s-a difuzat știrea în acel mod atît de ceremonios? Un răspuns plauzibil e că Laura Kovesi face un ultim serviciu statului-paralel, ajuns nițel la ananghie.

În Franța aproape e război civil. Dacă ar fi desfășurat și în al doilea război mondial atîtea trupe cîte scoate regimul Macron în stradă contra protestatarilor, probabil Parisul nu ar mai fi fost ocupat de nemți. Germania e năucită de atacul de o rară violență contra unui lider al opoziției, aproape ucis, ieri, în bătaie de către necunoscuți. Zilele trecute a fost explozie la un sediu al opoziției, tot în Germania. Și în România se înmulțesc agresiunile și hăituirea politicienilor, nefiind departe momentul cînd se va ajunge mult mai departe. Diferența e că, în occident, maturitatea clasei politice o face să ia atitudine fermă, în timp ce la noi, dimpotrivă, agresorii sunt încurajați fie prin pasivitatea autorităților, fie pur și simplu prin mesaje indirecte venite de la vîrful politicii.

De ceva vreme, IMAS dă în brînci cu munca, primind pe bandă rulantă comenzi pentru sondaje care imediat se scurg în presă, ca să fie clar că nu sunt de uz intern. Atrăgeam recent atenția asupra unei ciudățenii, faptul că micul partid USR și-a făcut un obicei din a comanda sondaje IMAS la fiecare 3-4 săptămîni, deși ele costă, nu glumă. Azi, a venit rîndul Europa FM să ne fericească cu un sondaj IMAS. Unul de rîsul curcilor, am spune, dacă nu cumva la mijloc vor fi fiind niște interese mai speciale.

După încadrarea persoanei sale cu generali ai SRI la ocazii de vîrf, președintele Klaus Iohannis mai are o plăcere, dacă putem spune așa: decorarea unor personalități pe baza unor criterii ori motivații numai de el știute, mult prea sec ori deloc explicate oficial. În special a unor personalități străine. Am mai avut ocazia să tratăm misterioasele decorări operate de președinte, o vom face din nou, în lumina unui eveniment petrecut recent.

Bucurie mare pe liberali: un sondaj IMAS dat sâmbătă publicității scoate partidul pe locul întîi, înaintea marelui rival PSD. Semne grozave pentru anul electoral 2019. Asta, desigur, dacă PNL uită experiența ultimilor ani și felul cum a pătimit încrezîndu-se în anumite sondaje făcute cu șchepsis, unele, chiar de dată recentă. Sondaje care par – și foarte probabil chiar sunt – făcute special pentru a ține PNL în lesă, în numele unor interese care nu prea au legătură cu ale formațiunii.

Nu s-au împlinit 30 de ani de la revoluția din decembrie 1989, dar, în loc să iasă la lumină tot mai pregnant adevărul, ne confruntăm cu tentative stupefiante de falsificare a istoriei perioadei imediat post-decembriste, și încă de la un nivel înalt. Am avut în ultimii ani celebrul caz Mihai Șora, falsul demisionar din guvernul Roman în semn de așa-zis protest față de mineriada din iunie, care, în realitate, a rămas binemersi pe loc, la braț cu Andrei Pleșu, ba chiar și-a negociat (inutil) un nou mandat de ministru fesenist. Mai nou, avem un caz încă și mai spectaculos: cum a refuzat Ion Caramitru să fie președintele României și al FSN, cu misiunea de a reconstrui țara.

O informare transmisă joi membrilor asociației care grupează rezerviștii DIE/SIE cu privire la o reuniune a conducerii, acum cîteva zile, pare să indice o strîngere a rîndurilor acestora împotriva alianței de la putere PSD-ALDE, ale cărei demersuri deranjează pe alocuri agenții rezerviști.

”Eu m-am gândit și mulți s-au gândit la România să fie republică prezidențială” grăit-a președintele Klaus Iohannis deunăzi, la o întîlnire cu tinerii alegători, la un suc. Nu știm dacă și cînd își va vedea președintele visul cu ochii, dar sigur e că în ultima vreme a reușit să transforme România în republică constituțională. În așa măsură încît te gîndești unde am putea ajunge în ritmul ăsta, anul viitor.

Scandalul zilei: fostul președinte Ion Iliescu ar fi acordat un interviu amplu publicației franceze Le Figaro în care face praf PSD și actuala conducere a acestuia, ceea ce ar constitui, în mod firesc, o lovitură mai cumplită decît toate cele pe care se chinuie să i le administreze Klaus Iohannis și opoziția, în ansamblu. Doar că Iliescu dezminte categoric faptele. Unde să fie adevărul?

Nu știm dacă fostul premier Dacian Cioloș e un om al serviciilor secrete, indiferent de unde, așa cum se comentează cam de multișor, dar sigur e un lucru: politica pe care o face este una de tip securistic. Dovadă anunțul șocant făcut duminică și care a stupefiat opinia publică și avea toate motivele să o facă.

Între showurile mediatice ale ultimelor zile se numără cel produs de plîngerea penală a lui Sebastian Ghiță împotriva Laurei Kovesi, care i-ar fi cerut bani pentru aducerea în țară a fugarului Nicolae Popa, din Indonezia, acum cîțiva ani. Un scandal care implică și Poliția, ANAF-ul ori chiar pe magnatul Ion Țiriac și spre care ar trebui să privim cu multă atenție, pentru că are elemente mai actuale ca oricînd. Se știe de cînd lumea că prezentul ori viitorul pot fi cel mai bine descifrate analizînd trecutul.

Știrea sună frumos pe hîrtie: primarii orașelor Arad, Cluj-Napoca, Oradea și Timișoara au semnat sîmbătă documentul de temelie al unui parteneriat regional unic pentru infrastructură și interconectare cu bani europeni. Totul pentru binele românilor din respectivele zone, totul în interesul țării. În fapt, e nițel cam prea frumos și avem serioase motive să ne îndoim de intențiile anunțate. Mult mai probabil e că tocmai s-a născut o formă de opoziție în interiorul PNL care ar putea crea probleme mari actualei conduceri și, indirect, șefului statului. Dacă nu cumva și un candidat-surpriză la prezidențiale.

Președintele Klaus Iohannis începe să aibă probleme serioase de imagine după refuzul de a-și lăsa soția să se prezinte la audierile solicitate de procurori în scandalul caselor luate cu japca. Dar, oricît de grave ar fi respectivele probleme, e clar că ele sunt nimic pe lîngă pagubele care ar fi produse în cazul prezentării la parchet. Pentru că Prima Doamnă are un singur glonț pe țeavă și ține de el cu disperare: o dată tras, încep cu adevărat marile probleme.

Faptul că președintele Klaus Iohannis e un slab comunicator și nu transmite nicio emoție cînd vorbește e, de acum, bine cunoscut, Mai puțin e știut, însă, un alt aspect, pe care îl scoate la lumină politologul Alina Mungiu: acela că șeful statului a refuzat cu obstinație să ia lecții de dicție, deși i s-a sugerat de mai multe ori acest lucru.