Auzită cîndva de la un frizer: românul e cel mai prost client din lume. Oricît de rău l-ai tunde, tot îți lasă bacșiș. Chiar și pentru un om simplu, logica e limpede: dacă nu ai parte de servicii satisfăcătoare, de ce să-l mai răsplătești suplimentar pe cel care nu își merită, de fapt, nici tariful legal? De aici o întrebare tulburătoare: de ce la alegerile de azi, spre exemplu, avem o prezență la vot medie spre bună cînd am fi avut toate argumentele să le boicotăm in corpore?

În anii 50, Ion Iliescu a plecat să studieze în URSS, cu sprijinul Anei Pauker. Azi ar fi putut spune că a fost arestat de ea și deportat la o universitate moscovită, unde a studiat dintr-o celulă. Dincolo de asta, însă, trebuie remarcat că Iliescu a studiat la o facultate tehnică într-un domeniu, energia, unde rușii nu stăteau foarte rău. Asta nu l-a scutit mai tîrziu de sloganul dreptei ”Cine a stat cinci ani la ruși/Nu poate gîndi ca Bush”.

Guvernul Orban instalat cu voturile unor pesediști încă neexcluși din partid, în mod straniu, își începe activitatea cu acțiuni dubioase, ceea ce e un record pentru doar 48 de ore de existență. Dar beneficiind din plin de pasivitatea opoziției. Adică a PSD, mai nou. O pasivitate care am paria că va continua și în perioada care urmează și care nu e exclus să fie parte a unui blat cu Iohannis și cu PNL mult mai mare decît se speculează de ceva vreme.

Poetul Mircea Dinescu s-a aflat în negocieri peste vară cu UDMR pentru a candida la prezidențiale din partea acestei formațiuni, finalmente planul nefiind încununat de succes, între altele și din partea opoziției lui Laszlo Tokes.

Votul de luni, din parlament, pentru învestirea guvernului PNL conturează. în opinia nostră, o ipoteză dureroasă, anume că în România nu mai există un control democratic al scenei politice, pentru că partidele însele nu dețin controlul propriilor oameni. Nici chiar atunci cînd se recurge la amenințări drastice. Ceea ce nu înseamnă decît că, indiferent cît de mare ar fi teama de sancțiunea partidului, există lucruri de care politicieni se tem și mai mult. Cum s-ar spune în popor, de băieții din păduri.

După ani de zile de insolvență pe motiv de datorii neachitate, cadavrul neîngropat al presei române, Realitatea TV, declarată oficial în faliment de justiție, a rămas azi fără licență de emisie. Nu se va întîmpla nimic epocal, postul avînd asigurată de mult o licență de rezervă. Astfel că, peste o zi sau două, singura schimbare notabilă va fi cuvîntul ”Plus” plasat pe ecran imediat după ”Realitatea”.

O situație incredibilă s-a produs odată cu definitivarea noului guvern Orban: la cîrma MApN a fost desemnat nu doar un general activ, ci însuși șeful Statului Major General. România încalcă deja, de ani buni, normele euroatlantice care reclamă servicii de informații civile, serviciul secret al MAI a fost remilitarizat recent, la fel și institutul ”Cantacuzino”, ANAF și alte instituții au fost împănate cu militari, de Justiție nu mai vorbim, procesul electoral e militarizat și el iar acum revine un general activ la cîrma MApN, după 25 de ani de civilie. Mai grav e că generalul Ciucă nici măcar nu s-a deranjat pînă acum să treacă, formal, în rezervă.

Dezvăluire explozivă a ziarului Libertatea: o înregistrare video făcută în seara în care a ars clubul Colectiv scoate la lumină aspecte mai puțin plăcute ale operațiunii de salvare, de la autorități mai preocupate să vorbească la telefon ori să se plimbe ca să se afle în treabă pînă la înjurături teribile la adresa victimelor din partea celor veniți să le salveze. Marea întrebare e de ce a apărut abia acum o asemenea filmare, la patru ani de la eveniment, și pe cine țintește?

Afirmații extrem de interesante, zilele trecute, într-un interviu, ale candidatului prezidențial Theodor Paleologu, universitar de înaltă clasă și politician venit din mediul pur intelectual, dar care dă semne că are oarece culoare kaki în sînge. Nici nu e de mirare obsesia sa mărturisită pentru cronicile de război ale lui Homer. Un candidat care anunță că negociază în secret cu militari activi pentru echipa de la Cotroceni. Singurul care a remarcat ciudățenia spuselor e senatorul ALDE Ion Popa, într-o postare pe Facebook.

„Un om din Tecuci avea un motor. Dar nu i-a folosit la nimic”. Greu să nu-ți zboare gîndul la cuvintele marelui poet Mihai Ursachi privind la actuala clasă politică a României într-un moment în care mai nimic nu se leagă. Avem președinte, avem parlament, avem o brumă de guvern, dar nu par să ne folosească la ceva. Nu mai e clar ce va aduce viitorul imediat, dar șansele pentru o criză politică prelungită sporesc cu fiecare clipă. Ca să fie bîlciul complet, avem personaje grele care se apropie periculos de mult, cu adevărat de data asta, de acuzația de înaltă trădare.

Ludovic Orban se chinuie din greu să strîngă voturi pentru a-și trece guvernul prin parlament. Rînd pe rînd i-au dat cu flit PSD, UDMR, USR, PRO România, ALDE. În schimb și-a găsit un sprijin de nădejde în PMP, partidul creat și condus din umbră de Traian Băsescu. Care nu numai că e fericit să îl susțină pe Orban, dar a trecut chiar la atacarea celorlalte partide care refuză să facă același lucru. Din nefericire pentru liberali, dacă există în politica mondială o incompatibilitate absolută, aceea e între un guvern condus de Orban și un partid condus de Băsescu ”Petrov”.

Marți am avut un eveniment spectaculos și grav, totodată, după dezvăluirile Rise Project privind afaceri neprincipiale ale unui politician de top al momentului, Dan Barna. Dincolo de faptele spectaculoase relatate, marea întrebare, care ar trebui să ne dea tuturor de gîndit, e cum se face că respectivele dezvăluiri despre fapte de acum 8-9 ani apar fix înaintea consultărilor dintre Barna și președinte? Imensă coincidență ori formă de presiune? Azi, vine rîndul unui nou derapaj, de data asta mult mai grav, am spune: un alt lider politic de top, Victor Ponta, e psihanalizat public de un specialist în domeniu și etichetat drept psihopat de marcă, alături de criminali faimoși, precum Ted Bundy.

Pe 20 decembrie 2010, la dezbaterea moțiunii de cenzură intitulate «Legea privind salarizarea în anul 2011 – ultima „ţeapă” trasă românilor de guvernarea Băsescu-Udrea-Boc», deputatul PNL Ludovic Orban ținea un discurs furibund în care spunea despre guvernul Boc și susținătorii săi politici vorbe extrem de grele. Aceștia erau, în viziunea lui Orban, un ”furuncul” și o adunătură de ”hemoroizi” care trebuie extirpați urgent, spre binele nației. Acum, ghinion, premierul desemnat Orban va veni în fața nației, întru salvarea ei, cu un guvern alcătuit și susținut de ”furunculii” și ”hemoroizii” de odinioară, inclusiv Raluca Turcan, despre care a mai informat acum cîțiva ani România și că a făcut carieră trecînd prin patul politicienilor.

Marele învingător al bătăliei momentului, PNL, dar și marele învins, PSD, se confruntă cu un pericol imens și comun: acela de a se alege cu cîte un glonț în cap. Primul pe mîna altuia, al doilea, pe mîna proprie.

Cînd candidatul Klaus Iohannis a ieșit pe piață cu sloganul ”Pentru o Românie normală” s-a ales cu critici pentru că el pare searbăd, neatrăgător și chiar ușor jignitor pentru români, pentru că induce ideea că am fi anormali într-o țară anormală. Ce nu am luat în calcul ar fi varianta ca nepotrivirea dintre slogan și țară să fie rezolvată abil de Iohannis prin adaptarea țării la slogan și nu invers, conform uzanțelor. Căderea guvernului Dăncilă ar fi primul pas.

Scopul oricărei campanii publicitare comerciale nu e notorietatea, se știe, ci atragerea de clienți. Degeaba ești celebru în tîrg dacă nu îți cumpără nimeni marfa. Iar Emag nu de notorietate are nevoie, că e oricum în top, ci de cît mai mulți cumpărători pentru marfa sa. De aici încolo, cooptarea lui Mihai Șora în promovarea sezonului de shopping de toamnă, cel mai important, pentru că include Black Friday și sărbătorile de iarnă, devine foarte discutabilă. Pînă la punctul în care începi să te gîndești dacă nu cumva ea se înscrie în marea bătălie electorală din noiembrie.

Postul american Fox News anunță că un procuror ucrainean de top a dezvăluit în timpul unui interviu acordat avocatului personal al președintelui Trump, Rudy Giuliani, la începutul acestui an, că i s-a cerut să claseze o anchetă implicînd o firmă de gaze naturale care avea legături cu fiul lui Joe Biden. Informațiile din respectivul interviu au fost transmise marți Congresului american de către inspectorul general al Departamentului de Stat.

În plin scandal amorsat de Gabriel Liiceanu în interiorul Grupului pentru Dialog Social, Andrei Pleșu publică azi un editorial în măsură să încrețească unele sprîncene, vizavi de un alt mare scandal la GDS, care l-a avut pe el însuși drept protagonist, ca și pe același Liiceanu.

Filosoful Gabriel Liiceanu detonează bomba în interiorul Grupului pentru Dialog Social, anunțîndu-și demisia, după 30 de ani, și aducînd acuzații grele foștilor săi colegi, prin intermediul unei scrisori de 11 pagini, publicate în exclusivitate de G4media. Analizînd cu atenție textul nervos al scrisorii, iese limpede la lumină adevăratul motiv al scandalului: intelectualii GDS se împart în tabere înaintea alegerilor prezidențiale, iohaniștii și useriștii, sau, cum eufemistic sugerează Liiceanu, anticomuniștii și neomarxiștii.

Ministrul Justiției – care nici nu e clar cît de ministru mai e -, Ana Birchall, se postează vertiginos în pielea unui personaj înconjurat de semne mari de întrebare. În ultimele zile, mai ales, ele s-au înmulțit și nasc întrebarea firească: ce jocuri bizare se fac pe axa Birchall-SUA?