Conferința de presă a președintelui anunțată marți pe nepusă masă, a sfîrșit prin a fi un moment fără precedent nu doar din cariera sa de președinte ci, foarte probabil, inclusiv din cea de primar. Pentru prima dată Iohannis a fost mitraliat cu întrebări complicate, pentru prima dată a acceptat ca ziariștii să polemizeze cu el, pentru prima dată i s-au aruncat acuzații în față, a fost pus la punct. Nu știm ce s-a întîmplat, ce motive au dus la această ieșire la rampă, dar anumite elemente ar putea creiona o ipoteză fierbinte: pentru Iohannis, perioada de huzur politic se apropie de final.

La sfîrșitul lunii mai, Rada Supremă a Ucrainei l-a demis brusc pe comisarul pentru drepturile omului, Lyudmila Denisova, extrem de activă în denunțarea ororilor comise de soldații ruși pe front. Șocanta decizie a fost explicată oficial prin aceea că Denisova nu ar fi obținut suficiente probe pentru faptele comise de ruși, care să poată duce la incriminarea lor legală. Adevărul – deși intuit pe alocuri încă de atunci – a ieșit la iveală săptămîna trecută, cînd un mare ziar ucrainean a dezvăluit că Denisova inventase fapte pe bandă rulantă, ”în numele victoriei”. Trei zile mai tîrziu, autorii articolului ar fi primit amenințări cu moartea, sub acuzația de trădători ai poporului, obligînd organisme internaționale să intervină. Marea întrebare în scandalul-mamut Denisova: chiar să se fi oprit minciunile oficiale?

Știrea zilei de joi e că Rusia a părăsit Insula Șerpilor. Moscova zice că din rațiuni umanitare, pentru a permite reluarea comerțului cu cereale al Ucrainei. Kievul zice că rușii au plecat bătuți. Presa mare e sceptică, Reuters scrie că, deocamdată, nu ia de bună niciuna dintre explicații. Din păcate pentru Zelenski, e posibil ca plecarea rușilor să însemne cea mai proastă veste pentru el, una care să zguduie imaginea internațională a lui și a țării sale.

În doar cîteva zile, greii lumii libere – cum se spunea în comunism – au marcat două reuniuni de top, Sumiturile G7 și NATO, la vreme de război și criză uriașă. Și pentru că au fost două reuniuni apă de ploaie, s-a recurs la vechea formulă a azvîrlirii de praf în ochii cetățenilor, prin manevre iscusite de PR. Neavînd soluții palpabile și eficiente de anunțat, presa lumii a fost trimisă să se ocupe de rochiile primelor doamne și de scandalul salatei a la russe.

În PSD au loc bătălii surde pentru influență, în perspectiva alegerilor din 2024, iar cea mai importantă încleștare este între actualul lider, Marcel Ciolacu, și gruparea Paul Stănescu, secretarul general, și Gabriela Firea, prim-vicepreședinte. Un anunț făcut azi de Ciolacu pune gaz pe foc, pentru că el prefigurează tentativa de debarcare a Gabrielei Firea de la șefia PSD București, cea mai puternică organizație din țară, în următoarele 2-3 luni.

În februarie, pe cînd eram încă în starea de alertă, CCR a declarat neconstituțională legea pentru abrobarea OUG nr 6/ 2016, care permitea SRI să efectueze acte de cercetare penală, legendarele interceptări, după ce, în prealabil, ordonanța însăși fusese declarată neconstituțională. Sistemul nu s-a lăsat și a oferit o interpretare proprie a deciziei Curții, din care rezulta că SRI poate, în continuare, să facă interceptări. Iată că azi, fostul judecător al CCR, Daniel Morar, cel care a fost raportor pentru respectivele decizii, spune explicit, ca să nu mai existe echivoc, că interceptările penale ale SRI sunt ilegale de fix 20 de ani. Ce va urma?

Guvernul Cioloș a adus la butoanele Agriculturii, în 2015, un specialist român importat de la Bruxelles, unde deținea funcția de ministru — consilier în cadrul Reprezentanței permanente a României la Bruxelles și șef al secției Agricultură, reprezentant al României în Comitetul Special Agricol.

O știre care ar fi meritat mult mai multă atenție, prin implicațiile uriașe, e cea de zilele trecute, cînd noul prefect al Capitalei, Toni Greblă, a anunțat că a sesizat instanța, cerând anularea celor două dispoziții din 2003 ale primarului Traian Băsescu, care au stat la baza retrocedării Parcului Bordei către afaceristul Costică Costanda. Dacă instanța va da dreptate prefecturii – și sunt șanse maxime să o facă – se cheamă că în buzunarul lui Băsescu va exploda o nouă grenadă, una de proporții majore.

Ce a făcut cu adevărat premierul Nicolae Ciucă în Emiratele Arabe? Vă spunem noi: nimic. S-a plimbat și a vizitat moschei. Răstimp, parlamentari ai patriei se plimbă prin Sharm El Sheik, Praga ori Instanbul la tot felul de evenimente de importanță discutabilă, dar cu mare potențial de turism & shopping. Și tot răstimp, în România facturile explodează, iar românii cad în depresie.

La două zile după ce SIE a amorsat o veritabilă bombă, indicînd că scandalosul pachet de legi ale securității a fost creat la palatul Cotroceni, iată că și SRI iese cu o delimitare categorică de conținutul acestora, punctînd, de asemenea, că nu serviciul e responsabil de legile în cauză și are doar rol consultativ.

Mass-media occidentală relatează pe larg despre marea vizită a lui Emmanuel Macron, Olaf Scholz și Mario Draghi la Kiev, alocînd spații largi unor aspecte precum stivele de mîncare și băutură cărate de delegația lui Macron pentru o călătorie de doar cîteva ore cu trenul. Scholz a adus doar o ladă cu ciocolată, Draghi nimic. Iohannis, ca de obicei, a adus-o pe doamna Delia, dar asta scapă presei externe.

O știre devastatoare pentru imaginea Ucrainei explodează în presa română a zilei și ajunge prompt de la noi și în cea de peste Prut: armata lui Zelenski a dat ordin de încorporare a femeilor de pînă la 60 de ani. Nu poate exista lovitură mai grea decît asemenea informație, pentru că transmite lumii că armata Ucrainei e, practic, KO. Cînd ajungi să îți trimiți femeile la luptă e grav de tot. Există două mici probleme: știrea e fake, iar sursa invocată este legendara Pravda rusească, care nici măcar nu e, de fapt, sursă. De cînd a devenit Pravda o sursă de informații pentru aproape întreaga presă română? Și cum de nu s-a verificat marele fake?

Eroul umanității, Volodimir Zelenski, încasează două lovituri cumplite în doar citeva zile, care nu anunță nimic bun pentru viitorul său și reamintesc că, adesea, drumul de la extaz la agonie și invers e extrem de scurt. Din două direcții diferite, de la Joe Biden și de la fostul ombudsman al Ucrainei, Zelenski e acuzat că a ignorat, în ciuda dovezilor, avertismentele iminentei invazii a Rusiei.

O știre năucă, joi: secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist a constatat că fostul președinte Ion Iliescu a primit certificat de revoluționar pe nedrept, după ce au fost analizate datele din CV-ul său(?!!). Ca atare, Iliescu ar urma să fie deposedat de certificatul de revoluționar. Spunem că e o știre năucă, dar corect ar fi să punctăm că România a ajuns un tărîm al aberațiilor legislative, în care ce visează unul noaptea devine lege. Și vom explica de ce credem asta.

Consternare maximă: liderul PSD, Marcel Ciolacu, a făcut azi un anunț care, în mod normal, semnifică scoaterea românilor la vot în luna iulie, a concediilor, pentru modificarea Constituției. Luna trecută, același Ciolacu vorbea de modificarea mai amplă a Constituției, dar într-un viitor nedefinit, după parcurgerea a numeroși pași; acum, el iese pe piață cu varianta scurtă: o modificare a Constituției prin referendum național într-un singur punct: fără penali. Apoi o alta, mai consistentă.

Marele mister al perioadei este cine a creat celebrul pachet de legi ale siguranței, scos recent la lumină de presă în integralitatea sa. Un indiciu l-a scăpat premierul Nicolae Ciucă, într-un comentariu, dar de spus, a spus-o încă de acum cîteva luni fostul director al SIE, Mihai Răzvan Ungureanu.

O serie de sondaje ample realizate după invadarea Ucrainei de prestigiosul think-tank slovac Globsec scoate la lumină evoluții îngrijorătoare: din cea mai entuziastă țară fostă comunistă în raport cu integrarea în UE și NATO, prin anii 90, România a ajuns la coada clasamentului. Mai mult de un român din cinci, spre exemplu, vrea ieșirea din UE, cotă întrecută doar de bulgari, cu aproape un sfert.

Băsescu ține precum gaia-mațu de locuința de protocol, oferind de săptămîni bune un spectacol neașteptat. ”Un stat care-şi batjocoreşte foştii preşedinţi n-are decât să fie tratat de foştii preşedinţi cum îi tratează el. Aşa că ce-mi dă statul am să-i dau şi eu, n-am obligaţia să-i dau altceva”, tună el. Pare că spațiul său locativ e o chestiune de viață și de moarte.

Mircea Geoană a vorbit într-un recent interviu despre o așa-zisă întîlnire a sa cu președintele Rusiei, Vladimir Putin, în care acesta i-ar fi transmis niște avertismente vizavi de relația țării noastre cu NATO și UE. ”Mă, suntem foarte nemulţumiţi că aţi intrat în NATO” i-ar fi spus, colocvial, Putin lui Geoană. Ca între vechi amici. Există o singură mică problemă: nu e clar deloc cînd a avut Geoană respectiva întîlnire cu președintele Rusiei, dat fiind că nu există pe nicăieri vreo minimă relatare. Ceea ce lasă loc doar pentru două ipoteze: fie Geoană a mințit ca în povestea cu NASA din 2008, fie a existat o asemenea întrevedere, dar secretă.