Asta ne mai lipseşte, ca CEC Bank şi Eximbank să intre pe piaţa asigurărilor auto ca să vândă poliţe de asigurări RCA mai ieftine, în numele unui patriotism economic invocat de liderul PSD Marcel Ciolacu.

Toată lumea financiară mondială a intrat în alertă: în numai două zile, Silicon Valley Bank (SVB), a 16-a bancă din SUA, s-a prăbuşit, fiind nevoie de intervenţia peste noapte a autorităţilor americane, care în acest weekend au preluat banca pentru a împiedica răspândirea panicii în tot sistemul bancar american. Şi nu numai, având în vedere că amintirea Lehman Brothers este încă prezentă.

Angajaţii vor empatie, dezvoltare personală, bunăstare emoţională, dar angajatorii vor altceva: dacă angajaţii pot să plece când vor, fără despăgubiri, atunci şi companiile trebuie să poată să îi dea afară atunci când vor fără drame.

Datorită inflaţiei, stabilităţii cursului valutar şi banilor albi/gri/negri ai românilor, România are cel mai bun an economic din istorie iar companiile, băncile şi statul au cel mai bun an financiar.

De la o anumită vârstă încolo, cu toată experienţa pe care o ai, dacă eşti dată afară, îţi va fi greu să îţi găseşti un alt job în aceleaşi condiţii şi pe aceiaşi bani, pentru că poziţiile sunt ocupate.

După ce au scăzut presiunile pe inflaţie şi pe creşterea dobânzilor la lei, acum principala problemă a lui Isărescu este cum să facă să nu lase cursul leu/euro să scadă.

În sondaje, mulţi corporatişti se declară nemulţumiţi de actualul loc de muncă şi ar vrea să-şi schimbe jobul.

11 ţinte economice prin care PIB trebuie să se dubleze de la 300 mld. euro la 600 mld. euro, iar salariile să se dubleze în următorii şase ani.

Cinic vobind, războiul din Ucraina este cea mai mare oportunitate economică, politică şi militară pe care o are România pentru următoarele decenii.

Dobânzile la lei nu vor scădea atât de repede şi mai ales nu vor scădea la nivelurile mici de acum câţiva ani, aşa că cei care vor să ia credite imobiliare ca să-şi cumpere un apartament trebuie să-şi găsească un job cu un salariu mai mare sau să-şi găsească al doilea job, ca să se încadreze în noile condiţii şi să plătească ratele mai mari.

La finalul fiecărui an, fiecare trage o linie şi se gândeşte la cine ar fi personalitatea anului. În 2022, Financial Times, cel mai important ziar de business din Europa, l-a pus în prim-plan pe Volodimir Zelenski, preşedintele Ucrainei, care de zece luni ţine piept Rusiei. La fel a făcut şi celebra revistă Time. În acest an nu prea sunt alternative la nivel global. Acum câteva săptămâni am discutat pe cine punem pe copertă ca personalitate a anului la Business Magazin. Iar Ioana a venit cu ideea de a acorda titlul de personalitate a anului în revista noastră tatălui, de fapt părinţilor, înotătorului David Popovici, cel mai în vogă sportiv român la nivel mondial. Tatăl, un corporatist, director de multinaţională, a stat alături de copilul lui şi l-a susţinut în tot ceea ce a făcut. Dacă părinţii, în vremurile actuale extrem de dinamice şi când nu au deloc timp, ar reuşi să se implice mai mult în educaţia sau cariera copiilor, aceştia ar reuşi să facă mai multe lucruri şi mai ales ar reuşi să nu se piardă pe drum, să nu fie acaparaţi de vremurile în care trăim. Bineînţeles că acesta este mai mult un premiu „filosofic”, care descrie o anumită competenţă şi dedicare. Toată lumea susţine că suntem talentaţi, că avem un talent nativ, dar care, în mai toate domeniile, se pierde pe drum. Copiii care reuşesc să iasă în faţă fie o fac cu ajutorul propriilor ambiţii, cu o determinare extraordinară, fie reuşesc cu ajutorul părinţilor care îi susţin necondiţionat, sau cu ajutorul unor oameni cu care au avut şansa să se întâlnească, începând de la profesori, antreprenori, mentori. Pentru toţi 2022 a fost un an tumultuos, surprinzător atât într-un sens pozitiv, cât şi într-unul negativ. Dacă ar fi să acord eu titlul de personalitatea anului - care defineşte un personaj, un eveniment pozitiv sau negativ, o tranzacţie, o realizare -, am făcut o listă mai extinsă, care are şi o concluzie.

Adio cafea gratis, adio masaje, adio bonusuri, adio creşteri salariale peste piaţă, adio oferte de nerefuzat: tăierile de costuri şi de joburi din America, din marile companii de tehnologie, au trecut oceanul şi au ajuns în România. Piaţa începe să îngheţe, iar companiile nu prea mai aruncă cu salarii care nu sunt realiste.

La Gala Business Magazin din acest an „Cei mai admiraţi lideri de business din România”, când am aniversat 18 ani de la lansarea revistei (şi rezistăm în continuare), am făcut pe loc un sondaj, ca să mai destindem atmosfera, prin care i-am întrebat pe liderii din business prezenţi în sală ce părere au despre ei.

Dacă piaţa românească este atât de bună (câinele nu pleacă de la măcelărie!), întrebarea este de ce pleacă investitorii străini mari din România, acum când economia este în cea mai bună situaţie din istorie, cu un PIB care va ajunge la 300 de miliarde de euro.

Vine sau nu criza? Doi indicatori care arată în timp real cum se raportează oamenii şi companiile la situaţia de astăzi: gunoiul şi fluctuaţia de personal

La începutul anilor 2000, cea mai valoroasă companie din lume era General Electric, o companie de peste 100 de ani, mândria industriei americane, care la un moment dat ajungesese la o valoare bursieră de 200 de miliarde de dolari.

Întrebat de creşterea dobânzilor şi efectul asupra celor care au luat credite, Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a răspuns luni, acum o săptămână: Nimeni nu şi-a luat în România credit cu pistolul la tâmplă.

Toată lumea este nervoasă. După pandemie a venit o nouă criză, care a adus creşterea preţurilor la energie, creşterea generală a preţurilor, inflaţie – cel mai ridicat nivel din ultimii 40 de ani –, creşterea dobânzilor, scăderea puterii de cumpărare, ca să nu mai vorbim despre război – nimeni nu concepea ca în aceşti ani să izbucnească un război care să dea peste cap echilibrul geopolitic mondial.

După noua creştere a IRCC-ului din ianuarie, când cel mai probabil se va atinge maximul de dobândă la creditele ipotecare/imobiliare, piaţa imobiliară va decide ce se întâmplă cu preţurile, care acum au luat o pauză de creştere.

Trebuie să fie nemilos şi să-şi urmărească ţinta de antreprenor. Acolo unde se fac bani, de multe ori lucrurile nu se fac aşa cum ar trebui din punct de vedere moral. Dacă ar fi să o iei de la capăt, te-ai mai face antreprenor? Niciodată.