Pandemia a făcut să dispară mai mult de un milion de oameni, a afectat grav viața altor milioane și a provocat pagube imense – cele mai mari după Al Doilea Război Mondial. În mod firesc, ea a stârnit reflecții dincolo de pacienți, medici și decidenți – pe întreaga gamă a reflexivității.

Până în 2020 s-au trăit în lume consecințele la distanță ale înțelegerilor Nixon-Kissinger-Mao Zedong-Zhou-Enlai din 1972, apoi, ale acordurilor de la Helsinki din 1975. Acestea au dat prioritate recunoașterii reciproce, ca subiecți de drept, a statelor existente și respectării drepturilor omului. Înțelegerile de mai târziu, Reagan-Bush-Gorbaciov și Kohl-Gorbaciov, le-au reafirmat. Cooperarea a înlocuit astfel „războiul rece”. Economia de piață nu a mai rămas doar în Vest, intervenția statului în economie nu a mai fost rezervată Estului, iar părțile s-au revendicat din drepturile omului.

În multe țări sunt proteste semnificative față de restricțiile dictate de măsurile antipandemice care se iau. Evident, oamenii suportă tot mai greu încălcarea de drepturi și libertăți. Iar strategia antipandemică actuală era din capul locului îndoielnică.

Multă vreme, ceea ce se petrecea în Franța era simptomatic pentru Europa. Între timp, Germania a devenit țara reprezentativă. Vitalitatea economiei bazate pe codecizie (Mitbestimmung), statul de drept în care demnitatea umană este fir conducător, statul social trecut prin reforme (mai nou, reformele Hartz), conduceri legitimate democratic și nivelul dezbaterii publice asigură Germaniei acest loc reprezentativ. În istorie, contează să fii performant – astăzi, desigur, în variate direcții. Germania este multiplu performantă – economic, instituțional, social, cultural.

Valoarea deciziilor și randamentul activităților depind, până la urmă, de nivelul pregătirii profesionale, civice și morale dintr-o comunitate. Depind, desigur, și de organizări, de politici, dar depind cel mai direct de nivelul acestei pregătiri.

La începutul lui 2019, Academia Franceză de Film și-a exprimat intenția de a-i acorda lui Alain Delon premiul Palme D’or pentru întreaga carieră. O petiție semnată de mii de persoane i-a solicitat, însă, instituției să nu-l onoreze pe celebrul actor, motivând că acesta a avut comentarii „jignitoare” despre femei, i-a calificat pe homosexuali ca fiind „contranaturii”, s-a opus ca familiile acestora să aibă drept de adopție a copiilor și a simpatizat cu dreapta extremă.

„The Economist Intelligence Unit” susține recent, în The Democracy Index 2020. A year of global democratic setbacks (2021), că România, cu o „democrație viciată (flawed democracy)”, a luat în brațe locul ultim în Uniunea Europeană la democrație. Sinteza evaluării este deja publică (vezi și Magda Colgiu-David, România, rușinea EU la capitolul democrație, în „Cotidianul”, 15 februarie 2021). Diagnostic decepționant pentru mulți și, în mod firesc, de natură să pună pe gânduri cetățeanul responsabil!

Aparțin unei generații de studenți în filosofie și sociologie introduși în culturile clasice. Prin cursuri și, desigur, lecturi, moștenirea lui Laozi, Confucius, Mencius ne-a fost cunoscută. Iar citindu-l pe Max Weber, la sociologie, am putut sesiza dilemele Chinei.

Statele Unite ale Americii sunt supraputerea care dă peste o cincime din produsul brut mondial, asigură drepturi și libertăți de referință, este prezentă militar pe întregul glob și dispune de acumulări și de potential de inovare greu de egalat. Este, de aceea, mai mult decât normal să ne preocupe cele ce se petrec dincolo de Ocean. Mai ales acum, când se profilează o nouă abordare a lumii la președinția SUA – neîndoielnic, o schimbare de politică, mai ales că la Casa Albă a venit alt președinte, cu altă susținere și alte vederi, într-o lume în schimbare.

După ce ani la rând terorismul a deținut capul de afiș al pericolelor, mai recent, pe scena politicii se petrece altceva, tot nefast pentru democrații. Proliferează mișcări care discreditează valori, resping religia și se autoproclamă salvatoare.

Crearea Uniunii Europene a fost unul dintre evenimentele de cotitură ale istoriei postbelice. Lunga perioadă de pace din Europa, transformarea frontierelor în frontiere simbolice, dezvoltarea diferitelor părți ale continentului, noua amploare a schimburilor, mobilitatea persoanelor, o nouă conștiință culturală sunt printre realizări.

Criza educației devine mai gravă pe zi ce trece. Azi, ministerul recunoaște că o treime din copii nu au făcut educație sub pandemie, neavând acces online. Ne putem imagina ce s-a petrecut în majoritatea școlilor, liceelor și universităților.

Se încheie o președinție a Statelor Unite ale Americii care a ieșit din obișnuit sub multe aspecte. De la început până la capăt.

Să întocmești retrospectiva unui an devenise de multă ceva banal. Anii prezentau repetiții, încât ce se putea spune părea rutină. Retrospectivele erau reflexe, oarecum contabile.

Oricât analizezi și compari, nu poți să nu constați că, înainte de Anul Nou, România a ajuns iarăși la măsuri care o scot în afara civilizației democratice. Au avut loc alegeri parlamentare în decembrie 2020, dar, conform unui nărav mai nou, s-a făcut orice să se încalce voința electoratului. “Autoritățile” l-au dat câștigător exact pe cel pe care electoratul l-a văzut inapt să guverneze. Aceasta, în ciuda protestelor OECD, ale social-democrației germane, ale oricărui democrat ce se respectă! Bădărănia a înlocuit pe față regulile.

Doctrinele sunt întâmpinate cu reticență astăzi, preferându-li-se vederi apopiate de ceea ce se trăiește. Sensul istoriei fiind discutabil, fiecare caută să dea sens propriei vieți. Creștinismul a devenit din nou centrul de raliere a foarte multor oameni.

Biblia a rămas, de departe, cea mai citită carte. Cu inevitabile variații, de aproape două mii de ani, din generație în generație, oamenii și-o aproprie și se raportează la ea. De aceea, orice efort de explicitare, explicare și interpretare a ceea ce conține Biblia capătă importanță culturală crucială.

Alegerile din 6 decembrie 2020, așa cum arată ele a doua zi, confirmă evaluările pe care le-am făcut și mă îndeamnă la a gândi pașii imediați.

Democrația presupune pluralism al abordărilor, alternative elaborate și dezbaterea lor publică, înainte de vot. După vot, ea cere aleșilor să dea seama.

România s-a evidențiat în ultimii ani prin distrugerea de vieți omenești în împrejurări pe care nici un om matur nu le poate socoti simple accidente. Afirmații din presa internațională, mai recent din„La Stampa”, cum că este vorba de „una dintre cele mai sărace țări ale Europei”, nu explică mare lucru.