Liviu Pleșoianu, al doilea om din PSD după numărul de voturi primite în bătălia internă pentru președinție, a pus tunurile în toată regula pe Viorica Dăncilă. Asaltul său o vizează pe ea și întreaga echipă de conducere a partidului. Și este deliberat și bine calculat. Chiar cu o zi înaintea CEx-ului, care pregătește Congresul de sâmbătă. Va reacționa în vreun fel Viorica Dăncilă?

Bogdan Tiberiu Iacob, arheologul presei de investigație din România, a semnalat un detaliu interesant. Care poate să producă efecte grele în marea politică. USR s-a dat peste cap pentru a modifica în Parlament un OUG. Și a reușit. În sensul că persoanele care aveau mai puțin de 16 ani înainte de decembrie 1989 nu vor cădea sub incidența unei legi, care îi poate elimina pe politicienii care au colaborat cu Securitatea. Oare de ce? – se întreabă analistul, făcând în mod vădit aluzie la Dacian Cioloș. Am să încerc un răspuns. Și am să duc lucrurile mai departe.

Doctor Radu Golban, cunoscut analist politic și economic, l-a provocat pe Donald Trump. Exact ieri, când acesta l-a primit la Casa Albă pe președintele României. Provocarea este legată de un aspect sordid din biografia lui Klaus Iohannis. Iar textul scrisorii deschise a fost trimis și principalelor ziare americane. Se referă la succesiunea Grupului Etnic German, organizație nazistă, declarată drept criminală, către Forumul Democratic al Germanilor din România, condus timp de 15 ani de Klaus Iohannis. Cum va răspunde, dacă va răspunde, Casa Albă?

Care ar putea fi interesul lui Donald Trump de a se întâlni cu Klaus Iohannis, încălcând toate protocoalele practicate între state, cu numai două săptâmâni înainte de declanșarea campaniei electorale pentru alegerile din România? De ce ar face asta? Ce teme de interes legate de România ar presa Casa Albă? Dacă am putea răspunde corect la asemenea întrebări, am fi în măsură să cântărim cu o unitate corectă de măsură greutatea acestei vizite.

Președintele PNL a pus coada între picioare. Nu mai depune moțiune de cenzură, așa cum a promis, la debutul noii sesiuni parlamentare. Amână momentul. Și bate câmpii despre glonțul de argint. Care va fi tras cine știe când. Motivul e Iohannis. Dar nu doar Iohannis.

În ciuda declarațiilor la fel de belicoase ca și în trecut, Ludovic Orban a decis că PNL nu va introduce o moțiune de cenzură, cum se angajase, odată cu debutul noii sesiuni parlamentare. Motivul invocat este că opoziția are un singur cartuș într-o sesiune, iar glonțul de aur menit să curme puterea PSD va fi tras altă dată. Când? Până atunci, Orban a încheiat un armistițiu. Și, cum se va vedea, mai mult decât atât.

Cei mai binevoitori ar fi tentați să facă o paralelă între ultimele trei momente în care președintele Klaus Iohannis a dat dovadă de lipsă de reacție. Extragerea Sorinei din România, crimele de la Caracal și regretabilul incident în epicentrul căruia s-a aflat un militar american în timpul ceremoniei consacrate Zilei Marinei. Aceștia sunt dispuși să pună totul pe seama unor neatenții. Sau, dacă sunt mai puțin eleganți, să considere pur și simplu că cel care se bate în prezent pentru un nou mandat este o persoană nesimțitoare în raport cu suferințele altora. Numai că lucrurile nu stau deloc așa. Eu le citesc într-o cu totul altă cheie. În fiecare dintre aceste situații, Klaus Iohannis și-a băgat deliberat capul în nisip. Făcându-se că plouă.

Curios lucru. Klaus Iohannis a avut o discuție cu ziariștii care urmează să- însoțească în vizita oficială pe care o întreprinde în Statele Unite la invitația lui Donald Trump. Să înțeleg că delegația de presă este desemnată de Administrația Prezidențială? Nu redacțiile sunt cele care decid? Ocazie cu care le-a spus ce isprăvi va face la Casa Albă. Iar una dintre realizări m-a lăsat perplex. Se va ruga de Exxon, prin intermediul lui Donald Trump, să înceapă degrabă extracțiile de gaze naturale din subsolul Mării Negre. Pentru ca astfel România să devină independentă energetic. Este scamatoria maximă.

Analiza mea publicată ieri a făcut valuri pe magistrala internetului. Și am primit numeroase telefoane de la membri marcanți PSD. De la nivel central. Și din teritoriu. De la personaje aflate pe val. Sau pe banca de rezerve. Am făcut astfel un fel de evaluare a șanselor reale pe care le-ar avea Victor Ponta de a candida la prezidențiale, susținut fiind de PSD, de ALDE și, firește, de Pro România. Dar și a șanselor de a câștiga și de a-și lua revanșa împotriva lui Klaus Iohannis.

Aparent, toate mișcările liderului Pro România se îndreaptă în direcția șubrezirii pozițiilor PSD. Astfel încât, în final, partidul să sângereze. Iar el să devină principalul beneficiar al hemoragiei. Pentru a se întoarce cândva pe cai mari la nava mamă. Și a prelua conducerea atunci când degringolada și vunerabilizarea vor fi maxime în PSD. Se mai prefigurează însă, din informațiile pe care le am, și un alt plan, ținut de Ponta la mare secret. De fapt acesta este planul A.

Mă înșel eu? Sau pentru a doua oară Victor Ponta l-a lăsat în ofsaid pe Călin Popescu Tăriceanu? Acesta a încercat o negociere cu Viorica Dăncilă, în favoarea intrării la guvernare a lui Victor Ponta. Dar duminică acesta a făcut nazuri. În direct. Și l-a ridiculizat implicit pe liderul ALDE.

Manifestațiile din 10 august au scos în evidență o serie întreagă de caracteristici ale frontului anti-PSD, unele dintre ele fiind grave vulnerabilități. Din perspectiva acestora, încercăm să anticipăm starea de spirit a populației la momentul alegerilor prezidențiale. O lectură atentă a ceea ce s-a întâmplat sâmbătă ne va oferi rezultate mai concludente decât ultimul sondaj de opinie efectuat de CURS.

Singurul câștigător real și final al crizei fără precedent prin care trece coaliția aflată a guvernare este Victor Ponta. Acesta are de câștigat în orice variantă. Și indiferent cum va fi soluționată criza. Obiectivul său, cel de a aspira cât mai mult din PSD, va fi cu certitudine atins. Următorul câștigător poate fi Călin Popescu Tăriceanu. Iar doamna Dăncilă pierde în toate scenariile.

Protocolul s-a semnat. Cel puțin așa pretinde domnul Călin Popescu Tăriceanu. Și alte surse avizate ALDE. A fost parafată o colaborare politică între ALDE și Pro România. Neoficial, se are în vedere susținerea unui candidat comun la prezidențiale. Cum s-a spus de multă vreme. Iar candidatul e Tăriceanu. Acum ALDE este și în barca puterii și în barca opoziției. Și-n cărță și-n teleguță.

Factorul extern se mișcă cu totul altfel decât se aștepta doamna Viorica Dăncilă. Mașinăria politică a bimotorului franco-german, se știe cu certitudine de mai multă vreme, le acordă susținere lui Dan Barna și, respectiv, Klaus Iohannis la alegerile prezidențiale. Pentru Viorica Dăncilă speranța era ca, din motive de rivalitate, Washingtonul să-și afirme puterea și interesele strategice susținând-o pe ea. Și existau câteva semnale încurajatoare în acest sens. Această speranță s-a năruit. Washingtonul a decis. Se va îndrepta către unul dntre cei doi candidați ai frontului anti-PSD. În aceste condiții, ce-i mai rămâne de făcut doamnei Dăncilă?

S-a publicat proiectul de rectificare al bugetului. O rectificare pozitivă. Semn că în trezorerie au intrat mai mulți bani. Și totuși, în mod straniu, unele ministere cheie pierd. Iar SRI își umflă din nou portofelul. Tăriceanu a amenințat că, în aceste condiții, ar putea rupe pisica. Ce va face?

Există în mod cert, pentru cine urmărește cu atenție rețelele sociale, un asalt împotriva puterii PSD, pregătit pentru data de 10 august. 10 august marchează un an de la demonstrația din București, care a stârnit de o parte și de alta atât de multe controverse. 10 august vine imediat după declanșarea uriașei emoții colective generate de uciderea Alexandrei de către cel poreclit astăzi ”Monstrul din Caracal”. Efectul Colectiv 2 se propagă și se amplifică cu mare repeziciune. Și cu intenția certă de a determina căderea Guvernului. Oare se va întâmpla?

Nu mai dau de mult doi bani pe sondajele de opinie. Această afirmație aparent abruptă, pe care am făcut-o în repetate rânduri înaintea alegerilor europarlamentare, s-a confirmat cu prisosință. Nicio analiză sociologică nu a fost capabilă să prevadă scorul. Și mai ales uluitoarea prezență la vot, raportată prin rețelele STS. Prin urmare, atunci când încercăm să anticipăm efectul rămânerii la putere în cazul PSD, este obligatoriu să ne raportăm la cu totul altceva decât cercetările de piață. La raționamente de logică formală. Așa stând lucrurile, să vedem care e prețul.