Ce sunt aceste pensii pe care Parlamentul le-a amendat? Sunt pensii speciale? Sau sunt pensii de serviciu? Ce va decide astăzi Curtea Constituțională a României în privința a zece mii de pensionari? Este o întrebare cheie. În funcție de decizia CCR, vom ști dacă parlamentarii, care au votat cu o largă majoritate legea prin care acestea sunt impozitate, ne-au luat sau nu peste picior. Dacă au acționat serios sau doar electoral.

Este săptămâna cheie. Urmărită cu sufletul a gură. De întreaga populație. De analiștii politici. De mediile internaționale. La capătul acestei săptămâni, vom ști cât este teatru și cât este politică autentică în rolul pe care și l-a asumat PSD. Și cât de puternic sau cât de labil este în realitate regimul Iohannis.

Premierul României s-a făcut de râs. Din nou. A afirmat sus și tare că relansează România. Că în acest scop a luat deja măsuri. Care își demonstrează eficiența. Și că a consacrat resurse. Iar argumentul forte pe care l-a utilizat sunt investiții masive în dezvoltarea economică. Pe multiple planuri. Iar statisticile oficiale ale Uniunii Europene, alte altor autorități internaționale, îl dau de gol. De fapt, din această perspectivă, România e pe ultimul loc. Din întreaga Europă. Cu excepția Rusiei. Dar Rusia nu face parte din UE.

În editorialul de ieri am vorbit despre legea zombi, un proiect de act normativ destinat combaterii pandemiei, propus de Guvern. Și care nu întrunește condițiile necesare unei legi care se cere a fi implementată. Tot ieri, ceva mai târziu, legea a fost votată de Parlament. De PNL, desigur. Pentru că Guvernul său a propus-o. Dar și de PSD, care în prealabil a combătut-o. În final și de reprezentanții unui partid tembel.

Astăzi, începând de la ora 13.00, în dezbaterea Camerei Deputaților intră o propunere formulată de Guvern și taxată pe drept cuvânt de către Marcel Ciolacu drept un zombi legislativ. Este așa-numita lege a pandemiei, propusă de Executiv. Un act normativ la care mă voi referi în ceea ce urmează, fără a intra în prea multe detalii de tehnică legislativă.

Astăzi, peste câteva ore, Biroul Permanent Național al PSD ar putea să ia o decizie în scandalul declanșat de deputații Adrian Solomon și Irinel Ioan Stativă. Sau pur și simplu ar putea să nu decidă nimic. Să ignore comportamentul de maidanezi al acestora. Și, indiferent ce se întâmplă, este extrem de relevant. Nu neapărat fiindcă ne aflăm în prag de campanie electorală. Motivul este altul. Indiferent ce decizie va lua sau nu va lua PSD, în funcție de ce va face sau nu va face, acest partid se va autodefini în ochii opiniei publice pentru perioada următoare. Pentru moment, semnalele sunt negative.

Seniorii acestei țări nu pot face grevă. Ei nu pot protesta altfel decât ieșind în stradă. Dar nu pot nici să iasă în stradă. Pentru că Guvernul le interzice. Guvernul Orban îi protejează. Și nu îi lasă pe pensionari să facă vreo manifestație. Pentru că sunt o categorie vulnerabilă. Așa că tot ce le mai rămâne este să inițieze o conferință de presă. Se întâmplă chiar azi.

Este nu numai opinia mea. Ci și a altor analiști. Poate chiar mai competenți. Examenul crucial al celor două runde de alegeri va fi dat la București. Taberele politice sunt bine definite. Un pluton de partide merge pe mâna Gabrielei Firea. Un alt pluton mizează pe Nicușor Dan. Și tipurile de raționamente s-au cristalizat. Există judecăți de valoare cu argumente demne de luat în calcul, plasate în spatele fiecăruia dintre cei doi candidați. Și este recunoscut drept un fapt cert că gruparea politică învingătoare în București va fi și campioana alegerilor parlamentare. Eu mizez pe Firea. Ceea ce nu mă împiedică să iau în calcul și argumentele celorlalți.

De ce s-a predat PNL cu arme și bagaje, în București, în favoarea USR? De ce îl susține pe Nicușor Dan și nu a propus un candidat liberal pentru Primăria Generală? De ce i-a lăsat pe cei de la USR să fure startul la sectoare? Ce urmărește de fapt Ludovic Orban? Face ceea ce face cu capul lui? Sau este manevrat din umbră de către Florian Coldea?

Seniorii României o încasează. La greu. Decizia a fost bătută în cuie. Veniturile acestora sunt diminuate. Și așa rămân. Așa-zisa creștere cu 10% a punctului de pensie este doar o șmecherie. Ceea ce aparent crește, de fapt scade.

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului ne informează că nu mai puțin de 90% dintre măștile de protecție aflate pe piață sunt neconforme. Adică nu sunt bune. Le purtăm degeaba. Această informație ne parvine când? La câteva luni bune de la declanșarea epidemiei transformate în pandemie. Și aproape simultan cu această veste ne mai vine una la fel de aiuritoare. Ludovic Orban, sub orchestrarea președintelui Klaus Iohannis, le prezintă românilor, dintr-un parc de distracții, un așa-zis plan de relansare economică. Tot bramburistic.

Poziția lui Ludovic Orban este disputată în forță. Este un adevărat concurs. Între procurori și Parlament. Oare cine va ajunge mai întâi la linia de sosire? Premierul este prins ca într-o menghină în capcana măștilor de protecție. Și nu mai scapă.

Ca în orice război, și de această dată, legat de bătălia cu pandemia, componenta psihologică este extrem de importantă. Și sunt circumstanțe în care ea devine esențială. Adică determinantă. Dacă vrem să scadă pandemia, o primă soluție este schimbarea Guvernului. Dacă dorim să crească pandemia, lăsăm aceast Guvern în funcție. Simplificând lucrurile, asta e situația. Dar oare știm ce vrem cu adevărat?

E halucinant! Voi relata în cele ce urmează cum fabrică doi procurori de la Direcția Națională Anticorupție dintr-un om absolut onest, cu o existență dovedit onorabilă, un infractor. Care mâine ar putea ajunge nevinovat după gratii. Eugen Șerbănescu a fost în anii ’90 redactor la România Liberă, apoi a ajuns diplomat, un om de cultură relativ cunoscut, dar și-a continuat și activitatea publicistică. Pe neașteptate, ca o lovitură de trăsnet, s-a trezit pe cap cu un dosar penal. Un om cu o existență relativ modestă, are astăzi un sechestru pe bunuri în valoare de circa 10 milioane de euro. Ce s-a întâmplat?

Este pur și simplu o sinucidere programată. Iar personajul principal este Ludovic Orban. Care, în mod inevitabil, trage partidul după el. Și se va întâmpla până la capăt. Sau până când PNL îl debarcă. Bătălia PNL pentru Primăria Generală a Capitalei și pentru primăriile de sector reprezintă o cauză dinainte pierdută. O mișcare de sacrificiu făcută de un jucător slab. La capătul căreia acesta nu primește nimic. Cu excepția unei înfrângeri usturătoare. În plus, pe un teren atât de minat, sunt instalate capcane dintre cele mai periculoase. Ultimele, plantate chiar de experimentatul analist politic Cozmin Gușă.

Piruetele liderului liberal se apropie de sfârșit. Cel mai interesat de debarcarea lui rapidă se arată a fi președintele Klaus Iohannis. În caz contrar, știe că nu va mai avea Guvernul său. Ci un Guvern al altora. În această operațiune dificilă, Klaus Iohannis are doi aliați importanți. Primul aliat este dispozitivul anti-Orban din interiorul PNL. Al cărui vârf de lance este Rareș Bogdan. Al doilea aliat este în cealaltă extremă a spectrului politic. Partidul Social Democrat. Cu vârf de lance Marcel Ciolacu.

Guvernul Orban și-a făcut temele. La perfecție. În sensul că a premeditat lovitura pe care le-a aplicat-o milioanelor de familii de România cu copii sub vârsta majoratului. Adio alocații de stat. Acestea, în mod programatic, nu vor mai fi dublate. Este o lovitură aplicată pas cu pas în special numeroaselor familii nevoiașe. Pas cu pas, adică după un calendar prestabilit. Și total independent de mersul pandemiei și crizei economice în lume.

Într-un moment în care PSD se afla în plină glorie, guvernând la propriu sub conducerea lui Victor Ponta, un cunoscut în general bine informat din zona serviciilor secrete mi-a furnizat o informație șoc. Fusese luată decizia destucturării PSD. „De către cine?”, am întrebat. A refuzat să-mi spună. Nu mi-a explicat nici de ce. Dar a insistat spunându-mi că procesul a fost decanșat. E greu să-ți imaginezi furtuna atunci când vremea este însorită și nu se vede nici urmă de nor. Dar iată că acum asist la destructurarea PSD. Anunț și comentez acest mega-eveniment politic.

Dacă statisticile oficiale mint, ei bine atunci mint și eu. Dar care ar fi interesul? De ce ne-ar comunica zi de zi Guvernul Orban vești alarmante privind revenirea pandemiei la cote maxime? De ce ne-ar spune zi de zi că mor între 7 și 10 persoane? De ce Organizația Mondială a Sănătății, care furnizează la rândul ei statistici globale și naționale, informează planeta asupra faptului că s-ar fi ajuns la aproape 500.000 de decese și la aproape zece milioane de oameni infectați? Amatorii de scenarii bizare au o explicație. Ei pornesc de la premiza că OMS, dar și guvernele ar fi ajuns la degetul mic al marilor companii farmaceutice. Al căror unic scop este să-și mărească profiturile. Pe seama exagerării pandemiei. Iar alții avansează o teorie și mai spectaculoasă a conspirației. Și anume că guvernele vor să genereze o criză majoră la nivel mondial, în două scopuri. Pentru ca prin măsurile restrictive să-și controleze mai bune populațiile și pentru a pune capăt supremației multinaționalelor, aruncându-le într-un colaps economic.