Apanaj al președintelui Klaus Iohannis, în calitate acestuia de comandant suprem, strategia de înarmare a României, parte a strategiei de siguranță națională, ar trebui să fie prezentată în mod transparent opiniei publice. Și să aibă obiective clare. Vizând, pe de-o parte, modernizarea Armatei Române, printr-o înarmare cu tehnică de luptă la cel mai înalt nivel, în al doilea rând, o politică inteligentă de dotare echilibrată a diverselor componente ale Armatei și, în al treilea rând, deplasarea planificată a centrului de greutate al industriei de război către industria autohtonă. Aceste ținte nu sunt atinse. Oare de ce?

Refuzând, cel puțin pentru moment, să declare Federația Rusă stat terorist, Washingtonul se pregătește în schimb să catalogheze Grupul Wagner, condus de Evgheni Prigojin, supranumit „bucătarul lui Putin”, ca organizație teroristă. Cu toate consecințele care decurg de aici. Cine este acest Evgheni Prigojin?

Concluziile nu sunt premature. Fie ele și parțiale. Putem să ne întrebăm, pe bună dreptate, cu ce ne-am ales. Ce beneficii ar putea să aibă România, ca rezultat al dezbaterilor care au avut loc la ministeriala NATO precum și în cadrul Aspen? Crește sau nu crește securitatea noastră la frontieră? Cu ce preț? Cine plătește prețul? În ce condiții se lărgește NATO? Are Republica Moldova vreo șansă reală? Se văd la orizont zorii unui armistițiu sau a unei păci?

Să zicem că vecinul meu mă dușmănește. Și îmi aruncă toată ziua bună-ziua, dar și noaptea, bolovani peste gard. Eu îi pot încasa, sau îi pot prinde, sau îi pot lovi în zbor, dar niciodată nu am dreptul să-i arunc înapoi. Iată o regulă absolut ciudată. Și total incorectă. Cel puțin din punct de vedere moral. Este regula care se aplică în mod straniu în acest ciudat al doilea război declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei. Concret, Ucrainei îi este interzis să răspundă pe măsură. Ea nu se poate decât apăra.

Miniștrii de Externe din statele NATO au o importantă reuniune la București. Nu este clar dacă au ales Capitala României ca un semn al importanței pe care o acordă poziției noastre geostrategice sau dacă pur și simplu ne-a venit rândul în urma obișnuitei rotațiii. Dar, cu certitudine, este pentru a doua oară în istoria recentă, când la București ar putea să se ia o decizie istorică. Fie în sensul lărgirii NATO, fie pentru blocarea unei decizii importante în aceste sens. Cheia este Ungaria.

Un impostor cu rang de ministru și cu o indemnizație lunară de 16640 lei. La care se adaugă, desigur, nenumărate alte avantaje. Un apparatcik. Un personaj care s-a plimbat de colo-colo în întreaga sa carieră, care numai viață profesională nu e. De colo-colo, în funcții publice plătite cu bani grei de stat. Și, de fapt, un analfabet.
Să nu își imagineze cineva că aș avea ceva cu personajul în cauză. Nu am avut niciun conflict cu el vreodată. Și nu îmi amintesc să se fi numărat printre membrii acestei instituții, CNA, care să mă fi atacat, în mod special, pentru intervențiile mele pe posturile de televiziune și de radio. Dar, recent, Jucan, care face cenzură pe banii noștri, în loc să apere dreptul la expresie, a lansat două afirmații de-a dreptul scandaloase. Care m-au pus în stare de alertă. Prima se referă la suveranism. Cea de-a doua la liderul unui partid politic.

Viktor Orban lovește la rupere. Pe neașteptate. Luând prin surprindere, simultan, atât NATO, cât și UE. A anunțat, nici mai mult nici mai puțin, că la București, la una dintre cele mai importante reuniuni NATO, care pe ordinea de zi are și extinderea, va opune dreptul de veto primirii Suediei și Finlandei. O lovitură în moalele capului pentru cele două state. Dar și o somație indirectă pe adresa UE.

Declararea de către Parlamentul Uniunii Europene, printr-o rezoluție, a Federației Ruse ca stat terorist, reprezintă un precedent care are multiple consecințe. În plan internațional. Și care poate influența decisiv și decizia care urmează să se ia în Statele Unite de cele două Camere ale Legislativului, unde sunt introduse proiecte de lege în acest sens, față de care însă sunt numeroși reprezentanți ai democraților și republicanilor care au rezerve.

La Cotroceni, luni, a avut loc o întâlnire surprinzătoare. Între președintele Klaus Iohannis și Alfred Stern, președintele Consiliului de Administrație OMV Petrom. Oficial, s-ar fi discutat exclusiv despre perimetrul deținut de OMV pe platforma continentală a Mării Negre, extrem de bogat în gaze naturale și neexploatat până în prezent. Pentru că austriecii au strâmbat din nas. Dar, neoficial, care a fost substratul acestei întâlniri? O întâlnire care nu se poate spune că s-ar fi făcut sub presiune. Pentru că OMV nici nu are de gând să treacă prea curând la investiția de două miliarde de euro necesară demarării lucrărilor de forare.