Cel mai mare partid politic al ultimilor 30 de ani din România pare a se afla în moarte clinică. Este lovit din toate direcțiile. Din exteriorul țării și din interiorul țării. Electoratul său este de-a dreptul demonizat. Se strigă „Moarte PSD!”. Au fost pierdute alegerile europarlamentare. A fost decapitat Guvernul printr-o moțiune de cenzură. Fostul președinte e după gratii. Actualul președinte, într-o cursă nebunească. Fără prea mari sorți de izbândă. Dacă intră PSD în opoziție, se poate resuscita?

Moțiunea de cenzură este un simplu preludiu. Al unui act de dragoste. Abia instalarea unui nou Guvern în locul celui căzut este actul de de dragoste. Iar dacă acest act este reușit sau nu, asta se va afla abia spre finalul guvernării. Cu alte cuvinte, degeaba a trecut moțiunea de cenzură, dacă președintele Klaus Iohannis îngroapă viitoarea guvernare înainte ca aceasta să fie pusă pe hârtie sub formă de schiță și prezentată Parlamentului. Și chiar asta se întâmplă!

Totul se schimbă. În plan guvernamental. În ierarhia partidelor. În competiția dintre fruntașii politici. Și, firește, în campania electorală prezidențială. După ce echilibrul de forțe a balansat periculos într-o direcție, apoi în altă direcție, PSD a fost înfrânt. Nu este doar o înfrângere a doamnei Viorica Dăncilă. Iar consecințele sunt grave. Și urmează într-o viteză halucinantă.

Situația a fost răsturnată. Raportul de forțe s-a schimbat. Practic, moțiunea de cenzură avea în urmă cu câteva zile toate șansele să treacă. Ludovic Orban a anunțat triumfător că va avea mai multe voturi decât îi este necesar. Dar sorții s-au schimbat. Radical. După declarația hazardată, lansată, intenționat sau nu, la Iași. Cum a fost posibil?

Mersul negocierilor pentru formarea viitorului guvern este ținut la mare secret. Opinia publică nu știe altceva decât ceea ce a reușit să înțeleagă din discursul președintelui Klaus Iohannis. Care le-a cerut liberalilor să se pregătească de urgență pentru preluarea guvernării. Cum va arăta însă noul Executiv? Ce partide vor intra în componența acestuia? Sau va fi doar un partid minoritar? Ce primesc partidele în schimbul susținerii acestuia? Iată câteva întrebări fără răspuns. Secretul moțiunii este păstrat cu strășnicie. Oare de ce?

Călin Popescu Tăriceanu își ia revanșa. El și ceea ce a mai rămas din ALDE. Negociază cu Iohannis. Pentru a susține Guvernul PNL. Va fi a șaptea roată la căruță. Dar ce contează? Și îl lasă cu ochii în soare pe Victor Ponta. Se răzbună pentru duplicitatea acestuia.

Analistul politic Cozmin Gușă lansează ipoteza conform căreia glonțul de aur în campania electorală din Statele Unite ar putea să fie tras de la București. Nimerindu-l pe Joe Biden. Contracandidatul lui Donald Trump. Acest scenariu stă în picioare. Iar legăturile duc direct la George Maior, fostul șef al Serviciului Român de Informații și, în prezent, ambasador extrardinar și plenipotențiar al României la Washington. Numit acolo de Klaus Iohannis. Și susținut în continuare de acesta. De partea cui e George Maior?

Președintele Klaus Iohannis a făcut marele anunț. În public. Nu s-a adresat deci doar staff-ului restrâns din conducerea PNL. A ținut să informeze întreaga clasă politică, populația României și, până la urmă, lumea întreagă că moțiunea de cenzură va trece. Și imediat va organiza consultări și va numi un premier liberal. Premierul unui guvern de tranziție. De ce a procedat așa? Și care vor fi pașii următori?

Să admitem că joi moțiunea de cenzură trece. Ceea ce nu înseamnă că automat se formează un nou Guvern. Echipa care a mai rămas din Cabinetul Dăncilă mai poate supraviețui în terapie intensivă până după alegerile prezidențiale. Dar ar putea demisiona. Sau Klaus Iohannis s-ar putea grăbi să formeze un nou Guvern, cât timp are certitudinea mandatului aflat în curs. Cum va proceda el în oricare dintre variantele posibile, care se vor împlini la capătul primului său mandat sau a începutul mandatului următor, dacă va câștiga alegerile?

PNL a punctat. Într-o mișcare provocată de PSD. Care a dorit cu tot dinadinsul să facă un exercițiu de popularitate. Chiar înaintea războiului pe moțiunea de cenzură. O mutare iscusită pe tabla de șah. Dar preluată de opoziție. Și jucată printr-o mișcare fulger. Ziua moțiunii va fi cea dorită de frontul anti-PSD. Ce e de învățat?

Ludovic Orban a reușit să atingă numărul magic. Chiar l-a depășit. Cu acest număr de 237 în loc de 233, Guvernul cade. Atâta doar că încă nu s-a votat. Iar la vot, cine știe? Și a început dansul în Parlament. Ieri, la ceas de seară. Din orice direcție am privi și înspre orice direcție, nu vedem decât un circ total.

În măsura în care parlamentarii se vor lăsa convinși că, după căderea Guvernului Dăncilă, se va intra în spirala alegerilor anticipate, moțiunea de cenzură nu va trece. Pentru că unii nu sunt siguri că se vor găsi pe locuri eligibile pe viitoarele liste la legislative. Iar alții, cei mai mulți, își pierd pensia specială, pentru că nu se conformează legii care precizeză faptul că, pentru a obține acest privilegiu, este necesară exercitarea unui mandat întreg. Deci totul se joacă pe o carte, până la urmă psihlogică. De aceea, pentru frontul anti-PSD, afirmațiile legate de anticipate sunt profund periculoase. Și moțiunea poate să cadă. Indiferent câte semnături a obținut Ludovic Orban. La asta se mai adaugă și dificultatea extremă de a forma din atât de multe partide un nou guvern. Iar bomboana pe colivă îi aparține lui Victor Ponta, care poate vota moțiunea, dar nu și un guvern anti-PSD.

Frontul anti-PSD seamănă din ce în ce mai mult cu un bolid. Care își crește exponențial accelerația. Ocupanții săi sunt din ce în ce mai conștienți că vor trece în scurt timp de linia de sosire. Marcând o uriașă victorie. Dar dacă în locul liniei de sosire va fi un zid? Dacă bolidul la volanul căruia se află PNL se va izbi de acesta? Ce se va întâmpla? Ce se va întâmpla dacă moțiunea nu trece?

A avut loc o ciudată tragere la sorți. Și, în paralel, ies de unde au fost ascunse schelete prezidențiale. Ne-am pricopsit cu 14 candidați. 8 dintre aceștia vor avea probabil dosare penale pentru prezentarea unor liste false de semnături reclamate la Parchet de Biroul Electoral Central, dar, până una alta, omologate prin decizii ale Curții Constituționale. La tragerea la sorți, din 14, cine credeți că a fost marele norocos? Însuși Klaus Iohannis. Iar ceea ce urmează va fi spectacolul scheletelor scoase din dulap. Rând pe rând.

În aceste zile, Klaus Iohannis este silit să se transforme într-un președinte jucător. Pentru că se află între ciocan și nicovală. Și nu prea mai are altă ieșire decât să înlocuiască instrumentele pur constituționale cu instrumente pur politice. Și să încerce din răsputeri să forțeze fie un guvern al său, fie anticipate.

Marele pierzant al momentului politic pe care îl trăim este Ludovic Orban. Chiar inițiatorul moțiunii de cenzură. Și asta după ce, cu sprijinul alianței ALDE-Pro România, a reușit să atingă cifra magică de 233 pe documentul moțiunii de cenzură. Abia de aici începe jocul. La capătul căruia Ludovic Orban va fi sacrificat.

Călin Popescu Tăriceanu a făcut un salt mortal. A renunțat la poziția de președinte al Senatului. La statutul de prezidențiabil. Și la alianța cu PSD. A rămas fără niciun grup parlamentar la Cameră și la Senat. Și cu un partid din care au plecat mulți, luați la bucată de PSD. Ații au fost dați afară cu concursul de Chițoiu-piază rea. În plus, ALDE Europa i-a interzis să mai foloseasă numele. Un nou brand, o nouă cheltuială. Iar bomboana pe colivă este că a ajuns sută la sută la mâna lui Victor Ponta. Liderul ALDE pare o pisică alunecată de pe acoperiș. Dar totuși cade în picioare. Atâta timp cât vrea și Victor Ponta.