Cercetările de piață indică o prezență la vot de 37%. Acest procent poate varia în sus, după necesități. PSD va fi puțin tras în sus. PNL va fi puțin tras în jos. Astfel încât să ocupe poziția a doua. USR va fi tras în sus. Klaus Iohannis îl va desemna candidat de premier pe Siegfried Mureșan. Va fi alcătuit un Guvern PNL-USR-UDMR. Și, eventual, și PMP. Descalificat prin vot și prin nenominalizare, Ludovic Orban va fi debarcat de la șefia PNL. Locul lui va fi luat de Rareș Bogdan. Acesta este planul. Dar de ce e așa?

Din ce în ce mai mulți oameni de bine mă sfătuiesc amabil, dar insistent, să nu-mi mai exprim pe platourile televiziunilor de știri nedumeririle legate de STS. Pentru că, vezi Doamne, îmi descurajez compatrioții. Și ei nu se vor mai duce în număr mare la vot. Și, în aceste condiții, democrația nu va mai triumfa. Nu mă supun acestor prețioase indicații. Și nici nu cred că numărul românilor care se vor exprima la acest scrutin electoral depinde de atitudinea mea. Voi explica de ce.

Cu mare insistență, ni se comunică o importantă victorie obținută de președintele Klaus Iohannis. În cadrul programului SURE, Comisia Europeană a livrat României 3 miliarde de euro. Este o sumă considerabilă. Dar niciuna dintre înaltele autorități ale statului nu ne spune în ce condiții primește România acești bani. Și când. Și ce reprezintă, ei în raport cu sumele care urmează să fie accesate de alte state. Este de fapt vorba de un împrumut. Iar în cadrul programului, din nou, România e pusă la coadă. Niciun succes.

Ne vin din Statele Unite informații halucinante. Legate de operațiunea DOMINIM, prin care, conform acuzațiilor aduse, ar fi fost furate milioane de voturi în favoarea lui Joe Biden. Sunt informații furnizate de un fost procuror și de un ex-ofițer de poliție, în prezent expert în fraude bancare. Dacă dezvăluirile explozive sunt reale, atunci rezultă că nu mai puțin de 50.000 de hackeri români au participat la această operațiune de anvergură practic mondială. Ei sunt rezultatul cooperării între statul subteran din Statele Unite și statul subteran din România. Iar o structură speciaizată din Ministerul român de Interne, în parteneriat cu o structură specializată din Statele Unite, a pus la punct întreaga operațiune. În baza unui experiment, practic a unei repetiții făcute la ultimele alegeri din țara noastră.

Foarte succint, ele se pot numi, în ce ordine doriți, „România educată”, „România normală”, „România sănătoasă”, „România constituțională” și toate sub umbrela „României colonizate”. Iar în ceea ce urmează, voi încerca să explic cum de a adunat președintele nostru atâtea bile negre, tăind de mai multe ori și măsurând, abia apoi, o dată.

Orban cel Bun împotriva lui Orban cel Rău. Orban cel Bun, respectiv Ludovic Orban, premierul României, apreciat de mai marii Uniunii Europene pentru comportamentul său de slugă, îl trage de urechi pe Orban cel Rău, respectiv pe Viktor Orban, premierul Ungariei, taxat astfel de reprezentanții nucleului dur UE pentru că mișcă în front, transpirând pentru independența și suveranitatea statului pe care-l reprezintă. La pachet, Orban cel Bun îl urechează și pe Mateusz Morawiecki, premierul Poloniei. Cât de justificată sau cât de inoportună este luarea de poziție a șefului Executivului de la București? Ce avem de câștigat și ce avem de pierdut în urma acestui front deschis de Orban cel Bun?

Un savant recunoscut la nivel mondial, doctorul Rafila, care ne reprezintă la Organizația Mondială a Sănătății, ne comunică un lucru deosebit de grav. Și anume că președintele Klaus Iohannis ne-a dezinformat atunci când a afirmat că s-a consutat cu specialiștii din domeniu în legătură cu modul în care va fi organizată vaccinarea în masă a populației. În plus, vaccinul încă nu există. La rândul său, Adrian Streinu-Cercel, o altă somitate în materie epidemiologică, avertizează asupra faptului că autoritățile vor trebui să răspundă pentru morții pe care îi înregistrăm. În fine, avem și o informație bombă venită din Statele Unite, conform căreia numai un procent nesemnificativ dintre copii se contaminează cu coronavirus. Să punem cele de mai sus într-o ecuație simplă.

Decizia de a deschide școlile s-a dovedit a fi greșită. Decizia de a închide școlile este și ea greșită. Afirmațiile de mai sus se bat cap în cap. Ele se constituie într-un paradox. Un paradox cu adevărat dramatic. Cum poate fi depășit? Cum le putem asigura copiilor posibilitatea de a învăța și cum putem proteja în același timp societatea? O soluție șocantă, dar totuși luată în calcul de oamenii de știință, este contaminarea în masă a populației.

Ieri dimineață, injectarea întregii populații era, cum s-a exprimat în repetate rânduri președintele Klaus Iohannis, o problemă de securitate națională. Câteva ore mai târziu, deci în mare viteză, premierul Ludovic Orban a țâșnit din Palatul Cotroceni pentru a ne spune contrariul. Și anume că vaccinarea nu va fi obligatorie. Cu alte cuvinte, nu mai este o problemă de securitate națională. I-a dat peste degete președintelui? Nicidecum. Atunci cum se explică acest joc de-a alba-neagra? De-a polițistul rău și de-a polițistul bun?

Azi, o nouă ședință la Cotroceni. Având ca temă injectarea obligatorie a întregii populații. Căreia președintele Klaus Iohannis îi spune vaccinare. Și despre care afirmă că reprezintă o provocare de securitate națională. Cum a ajuns la această concluzie? De ce trebuie să ne lăsăm toți injectați? Și cum se face că în această operațiune urmează să fie angajate Armata și forțele Ministerului de Interne?

Este suficient să luăm în calcul circumstanțele cu totul și cu totul excepționale în care se vor desfășua alegerile parlamentare din 6 decembrie. Apoi, în funcție de aceste cicumstanțe, să vedem ce avantaje și ce dezavantaje au diversele partide. Iar în final putem trage liniștiți o concluzie. Și anume că există un blat evident între PNL și PSD. Cum va funcționa acesta?

Dovezile curg într-o veritabilă avalanșă. În Statele Unite, pe care le considerăm exemplu de democrație consolidată, s-a furat de s-a rupt la ultimul scrutin prezidențial. Iar victima este un președinte în exercițiu. Care, conform Constituției, este și șeful Executivului. Dacă acolo s-a furat cât s-a furat și aproape pe față, dacă acolo s-a descoperit că au votat numeroși decedați, la ce ne putem aștepta, peste numai câteva zile, de la alegerile legislative din România?

Bomba vine de la Comisia Europeană. Dar este detonată la București. Fără ca Guvernul să sufle vreun cuvânt. Economia României a căzut în cap. Într-un dezechilibru major. În acest an, deficitul va depăși 10%. Iar anul viitor crește. Praful s-a ales din toate angajamentele Executivului.

Azi, la Palatul Cotroceni, președintele Klaus Iohannis, în dubla sa calitate de regizor și actor, montează un nou spectacol. Pe teme de electricitate. Tema ședinței pe care a inițiat-o o constituie instalațiile electrice din secțiile ATI. Cum să nu mai ia ele foc? Iar domnul Klaus Iohannis va veni cu soluții. Care vor schimba radical modul în care vor funcționa în viitor instalațiile electrice. Încă o lovitură mortală împotriva coronavirusului. Administrată de la Cotroceni.

Pe vremea când exista Uniunea Social Liberală, oamenii politici au lucrat intens, dar fără prea mari rezultate, la două proiecte de interes național. Revizuirea Constituției și reforma administrativă. Primul s-a fâsâit în totalitate. Pentru că cei doi decidenți majori, Ponta și Antonescu au refuzat să transforme Parlamentul într-o adunare constituantă. S-a fâsâit în bună măsură și cel de-al doilea proiect. Pentru care au transpirat umăr la umăr doi strategi. Liviu Dragnea și Klaus Iohannis. În final, ne-am ales totuși cu o formă de descentralizare. Care acum a devenit fatală.

Ieri am analizat marea ficțiune statistică. Care conduce la o raportare zilnică total eronată a contaminării cu coronavirus. Am explicat care sunt resorturile psihologice și politice ale acestei uriașe dezinformări la nivel național, a căror imediată consecință este luarea unor măsuri eronate. Decolate din realitate. Iar aceasă analiză a stârnit numeroase ecouri. Dintre care am ales două, care mi se par relevante. O dramatică experiență personală. Și o experiență profesională la fel de dramatică.