Scrisoare foarte deschisa adresata ambasadorului României la Washington

Domnule ambasador,
 Inainte de a va prezenta punctul meu de vedere (si nu numai) asupra modului lipsit de profesionalism, discriminatoriu si premeditat (dupa parerea mea – si nu numai) in care Dumneavoastra sau functionarii Ambasadei României la Washington, de a caror activitate sunteti direct responsabil, ati gestionat reprezentarea comunitatilor românesti si a presei de limba romana din Statele Unite in cadrul vizitei de lucru din 13 septembrie 2011 a Presedintelui României, dl Traian Basescu, la Washington, vreau sa va reamintesc câteva fapte. De-a lungul timpului, am avut o relatie in general buna cu toti ambasadorii României acreditati in capitala Americana dupa 1989, exceptând situatiile in care acestia s-au comportat intr-o maniera care ar fi putut influenta negativ interesele comunitatilor de români stabiliti in SUA. In acest sens, publicatia pe care am fondat-o si o conduc de 15 ani, “New York Magazin”, a raspuns intotdeauna pozitiv (si GRATUIT) solicitarilor Ministerului Afacerilor Externe, ambasadei sau consulatelor din SUA in ceea ce priveste promovarea proiectelor acestor institutii in comunitatile românesti, dar am fost si critic când s-au comis abuzuri si cetatenii români care au solicitat servicii publice au fost tratati necorespunzator de personalul diplomatic. Atitudinea mea transparenta si intransigenta mi-a atras uneori simpatie, alteori am devenit “incomod” pentru cei care s-au perindat la putere dupa decembrie 1989, dar eu am continuat sa-mi fac meseria de jurnalist cu buna-credinta si cu speranta ca pot ajuta România cu experienta dobândita in acesti ani petrecuti intr-o tara (SUA) cu o democratie avansata. Am raspuns la solicitarile de a face parte din comisiile sectiilor de votare, fie ca simplu membru, ca vice-presedinte sau chiar ca presedinte si, ca urmare a activitatii mele in cadrul Comunitatii Româno-Americane, atât ambasada cât si consulatele României din America mi-au trimis numeroase scrisori de multumire, iar Ambasada României, prin dl Sorin Ducaru, mi-a acordat o distinctie pentru contributia mea si a publicatiei pe care o conduc la aderarea României la NATO. In luna august 2009 am fost invitat sa fac parte din delegatia comunitatilor românesti  din Statele Unite la Bucuresti, unde am avut intâlniri cu Presedintele României, dl Traian Basescu, dar si cu secretarul de stat in Departamentul pentru Românii de Pretutindeni,  dl Eugen Tomac, cu IPS Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, si cu membri ai Parlamentului României. Mi-am exprimat foarte transant punctul de vedere in legatura cu problemele comunitatilor românesti din SUA si am fost chiar dur in discutia purtata cu presedintele Traian Basescu la Palatul Cotroceni, când i-am adus la cunostinta mai multe fapte care mi s-au parut incorecte (vezi scrisoarea deschisa in arhiva “New York Magazin” nr. 631 din 19 august 2009 – www.nymagazin.com/arhiva). Probabil ca modul direct in care m-am adresat atunci presedintelui a fost si motivul pentru care am fost scos de pe lista invitatilor (impreuna cu alti colegi din SUA care critica Puterea de la Bucuresti) la receptia organizata de Ambasada României de la Washington in 13 septembrie 2011. Nu asta ar fi problema, domnule ambasador, ci faptul ca “istoria” se repeta, in sensul ca presedintele Basescu are o problema de comunicare cu jurnalistii, mostenita, probabil, din timpul comunismului (pe care l-a condamnat in 2006!), când activa in structurile de informatori ai fostei Securitati. Deh: “cine nu e cu noi, e impotriva noastra”! Pentru a proba aceste afirmatii, am sa va reamintesc, domnule ambasador, abuzurile verbale  ale presedintelui in relatia cu jurnalistii din tara care il critica, dar si faptul ca, la cele doua vizite efectuate anterior de dl Traian Basescu in SUA (in 2005 si 2006), dar si la vizita de saptamâna trecuta (din 13 septembrie,n.r.), in avionul prezidential au “incaput” doar ziaristii obedienti de la cotidianele “Evenimentul Zilei” si “AdevArul”, doua publicatii recunoscute pentru odele inchinate “Marelui Cârmaci”! Iata de ce inclin sa cred ca “pedeapsa” cu scoaterea de pe lista de invitati la receptia din 13 septembrie s-a extins (cu concursul Dumneavoastra, a functionarilor Ambasadei si la ordin!) asupra unei parti a jurnalistilor români din SUA, mai precis asupra celor care refuza sa fie chelnerii de serviciu ai Presedintelui României!
 Domnule ambasador,
 In parte a doua a acestei “scrisori foarte deschise” va voi relata faptele petrecute in saptamâna vizitei presedintelui Traian Basescu la Washington din 13 septembrie 2011 si va voi prezenta probele de rea-credinta “cu ordin de sus” la alcatuirea listei de invitati, dar si câteva concluzii. In urma discutiei telefonice purtate in dimineata zilei de luni, 12 septembrie 2011, doamna Jeanina Cismaru, atasat de presa al Ambasadei României la Washington, m-a dezinformat, afirmând ca “deocamdata nu are nimic pentru presa” in legatura cu vizita presedintelui Traian Basescu in capitala americana, dar mi-a promis ca ne va trimite un comunicat la timpul potrivit. Afirmatia doamnei Jeanina Cismaru este o minciuna grosolana si jigneste inteligenta jurnalistilor români din Statele Unite (si nu numai a lor), fapt dovedit  – fara dubii! – de invitatia trimisa de doamna Cismaru pe 9 septembrie 2011 mai multor români (vezi documentul din stânga sus, primit de la  un invitat). Intrebare: atasatul de presa al Ambasadei României nu stia pe 11 septembrie ca a trimis invitatiile pe 9 septembrie?! Nu putea sa-mi spuna ca nu sunt pe acea lista? Nu intâmplator, toti colegii care critica Puterea si prestatia presedintelui Traian Basescu la Palatul Cotroceni (Viorel Micula de la “Miorita USA”, dar si altii) au fost scosi de pe lista, invitatii primind numai jurnalistii româno-americani “cuminti”! Mai mult: la intâlnirea presedintelui cu “Comunitatea Româna” din SUA a fost prezent, in postura de mobilier  si aplaudac al sefului de stat si de partid (PDL), deputatul “nostru”, Mircea Lubanovici, reprezentând “puterea portocalie” in Colegiul 3 Diaspora, care, desi e directorul ziarului “Romanian Times” din Portland (Oregon), nu a luat nicio atitudine fata de acest abuz! Marti, 13 septembrie 2011, deputatul Mircea Lubanovici, fAcând exces de zel, a comis o gafa cu care poate intra in “Cartea Recordurilor” la capitolul servilism si incompetenta! In “Comunicatul” de mai jos, care poarta antetul Camerei Deputatilor si semnatura dlui Mircea Lubanovici, se afirma in clar ca vizita presedintelui Traian Basescu la Washington a fost “oficiala”, desi era vorba despre o vizita de lucru! Cum sa ne mai mire faptul ca NU avem niciun cuvânt de spus in Parlamentul României, unde suntem reprezentati de un obscur activist de partid, incult si agramat, care ocupa locul (si incaseaza salariul!) unui reprezentant competent si legitim al românilor din SUA, Canada, America de Nord, America Centrala, America de Sud, Australia si Noua Zeelanda in Colegiul 3 Diaspora?!         
 Domnule ambasador,
 Va cer sa ne informati oficial care au fost criteriile de selectie a audientei pentru receptia oferita de Ambasada României la Washington in 13 septembrie 2011, unde mai multi reprezentanti ai presei de limba româna din SUA au fost scosi de pe lista de invitati, prin “ordin de sus”, altii fiind selectati arbitrar si discriminatoriu sau inlocuiti cu copii si “yesmeni” gen Mircea Lubanovici (foto sus). Va mai cer sa puneti la dispozitia presei lista completa cu persoanele invitate la evenimentul sus mentionat, pentru a fi publicata, astfel incât românii din America sa afle cine le reprezinta interesele si vorbeste in numele lor in cadrul intâlnirilor la cel mai inalt nivel cu oficialii români. Nu este pentru prima data când o institutie a statului român foloseste astfel de practici pentru dezinformare, manipulare, confuzie si interpretari, inacceptabile intr-o societate democratica cum este cea americana, unde presa este libera si jurnalistii sunt tratati cu respect. Nu voi accepta niciodata un astfel de tratament si voi combate cu toata puterea exportul de minciuna dinspre România spre SUA, tara care mi-a oferit o sansa intr-o perioada grea a vietii mele! 
 Domnule ambasador,
 Ca jurnalist cu ceva experienta, accept din politete explicatiile Dumneavoastra, dar apreciez scuzele prezentate in cadrul convorbirii telefonice din 15 septembrie 2011. A fost un gest corect si responsabil, in care v-ati asumat o greseala in numele intregului personal al Ambasadei României la Washington, dar faptul este implinit si nu este pentru prima data când diplomatii români acreditati in strainatate comit asemenea erori din proprie initiativa sau la ordin. De aceea, va solicit un raspuns oficial la aceasta scrisoare deschisa si tin sa va multumesc anticipat pentru efort. Sper ca la viitoarele intâlniri ale Presedintelui României (oricare ar fi el!) sau ale oficialilor cu Comunitatea Româna din Statele Unite ale Americii veti invita toti jurnalistii care solicita acreditare de presa, dar si persoane care au facut ceva pentru România sau pentru comunitatile din care provin!
Cu stima,
Grigore L. CULIAN, editor New York Magazin
New York, 15 septembrie 2011