Interzis la muncă în UE până în 2014!

La 1 mai, cele opt state care au aderat la UE în 2004 (Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, Slovenia şi Slovacia) au scăpat şi de ultimele restricţii pe care le aveau pe piaţa muncii europene. Astfel, muncitorii lor pot lucra fără permis în Germania şi Austria, singurele state care au apelat la perioada maximă de tranziţie.

Potrivit reglementărilor europene, statele UE pot bloca accesul lucrătorilor din noile state ale Uniunii pentru o perioadă maximă de şapte ani. Pentru primii doi ani nu este nevoie de nicio explicaţie, după care se mai puteau cere încă trei ani, printr-o simplă comunicare trimisă Comisiei Europene. Pentru ultimii doi ani de interdicţii, statele trebuie să dovedească că liberalizarea ar putea provoca probleme pieţei muncii din ţara respectivă. 

România şi Bulgaria, membre ale UE din 2007, aveau şansa ca anul acesta să scape de interdicţiile impuse de 10 ţări: Austria, Belgia, Franţa, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie şi Olanda. Ei bine, la sfârşitul lunii aprilie, acestea au anunţat că românii şi bulgarii vor avea liber pe piaţa lor abia de la 1 ianuarie 2014. Şomajul adus de criză este suficient pentru ca aceste state să primească acceptul Comisiei.

Elveţia, stat care a încheiat în 2007 un tratat cu UE în domeniul muncii, îşi păstrează şi ea interdicţiile impuse românilor şi bulgarilor până în 2014, cel mai devreme. Potrivit autorităţilor de la Berna, termenul va fi extins cel mai probabil la maximum şapte ani, adică până în mai 2016. Veştile proaste nu se opresc aici. Criza şi reducerea cheltuielilor bugetare au determinat unele guverne europene să înăsprească regulile accesului românilor şi bulgarilor pe pieţele lor.

Olanda - război pentru „căpşunarul român"

În Olanda este în desfăşurare un scandal similar celui iscat după 2005 în Franţa şi cunoscut sub numele de „instalatorul polonez". De la 1 iulie, Olanda va aplica o măsură menită să restrângă folosirea sezonierilor din Bulgaria şi România, prin înăsprirea condiţiilor necesare obţinerii unui permis de muncă.

Decizia a fost concepută pentru a-i obliga pe fermieri să angajeze personal din rândul celor aproape o jumătate de milion de şomeri autohtoni şi pentru ca statul să reducă astfel cheltuielile cu asistenţa socială. Fermierii nu au fost deloc fericiţi, deoarece românii, spun ei, sunt nu doar mai ieftini, ci şi mai conştiincioşi decât muncitorii locali.

Germania - venit minim pentru munca temporară

Anglia şi Germania au adoptat politici diametral opuse în ceea ce priveşte muncitorii din statele intrate în Uniune în 2004. Marea Britanie şi-a deschis porţile, în timp ce Germania a folosit întreaga perioadă de tranziţie pentru a bloca accesul nou-veniţilor la joburile cetăţenilor. Studiile au arătat iniţial că Germania a fost cea care a greşit. Pe piaţa muncii britanice au intrat persoane cu pregătire şi calificări de vârf, în timp ce nemţii nu au scăpat de muncitorii străini, aşa cum au intenţionat.

Dimpotrivă, dreptul la liberă circulaţie a făcut ca noii cetăţeni europeni să pătrundă totuşi pe piaţa muncii din Germania, însă asta a dus la creşterea muncii la negru, fiind vorba preponderent de muncitori necalificaţi. Numărul acestora s-a dublat după 2004. La sfârşitul lui aprilie, Germania a introdus un venit minim pentru munca temporară, ca măsură de prevenţie în faţa unui eventual val de muncitori din ţările care au intrat în Uniune în 2004 şi care au scăpat la 1 mai de restricţii. Măsura ar trebui să diminueze tentaţia angajatorilor nemţi de a apela la serviciile polonezilor, cehilor