Franţa: România, pe harta mafiei din Hexagon

Revista „Le Point", citata de Adevarul, dedică nu mai puţin de 16 pagini celor cinci clanuri mafiote care ar fi prins rădăcini pe teritoriul francez. Căderea Cortinei de Fier, destrămarea Uniunii Sovietice şi globalizarea au dat frâu liber grupărilor infracţionale din Balcanii orientali (România şi Bulgaria), din spaţiul ex-sovietic, din Italia şi chiar din Nigeria să-şi desfăşoare activităţile în Hexagon.

Structura organizaţiilor mafiote străine este piramidală. Ele „sunt bine implantate în ţara lor de origine, unde investesc (banii furaţi, n.r.) şi parazitează economia, reuşind să corupă anumite autorităţi ", notează revista „Le Point". Clanurile româneşti şi bulgăreşti sunt în atenţia poliţiei franceze de mai multă vreme. Ele sunt mai puţin periculoase decât cele italiene şi se ocupă de piratarea cardurilor bancare şi de prostituţie, fiind prezente pe întreg teritoriul Franţei. „Huliganii Balcanilor manevrează mouse-ul calculatorului ca pe un pistol cu calibru de 9 milimetri", comentează revista franceză. 

Bulibaşa infractorilor

Capul unei astfel de reţele este păzit de gărzi de corp, conduce un Porsche şi este proprietarul mai multor vile de lux. Mafiile româneşti sunt fie ţigăneşti, fie „ne-ţigăneşti", dar ambele tipuri au o structură ierarhică pe trei niveluri. Capul mafiei româneşti rămâne întotdeauna în ţara de origine şi deleagă mai mulţi şefi să opereze peste hotare. În Franţa, mafiile româneşti ţigăneşti sunt coordonate de un bulibaşă, care se ocupă de proxenetism şi de hoţii. Infractorii români care nu sunt de etnie rromă au devenit campionii „skimmingului", adică ai piratării cardurilor bancare. 

În aprilie, poliţia judiciară din Marsilia a arestat un român în vârstă de 46 de ani, considerat principalul furnizor de echipament de clonare a cardurilor bancare. Pentru doar 4.000 de euro, reţeaua sa oferea minicamere video şi faţade false (numite „pisică") care, plasate pe un ATM, scanează cardul victimei în momentul în care aceasta îl introduce în bancomat. 

În 2007, poliţia franceză şi cea română au lansat o operaţiune comună, la Lyon, res­pectiv la Craiova, pentru a-l prinde pe Stelian Ionescu, renumit pentru afacerea cu carduri clonate. Jurnaliştii francezi au găsit şi o explicaţie pentru performanţa românilor în domeniu. „În România şi în Bulgaria, numeroşi informaticieni şi electronişti s-au trezit fără un loc de muncă după căderea comunismului şi au fost recuperaţi de organizaţii criminale", notează „Le Point". Dacă românii s-au specializat în spargerea bancomatelor, bulgarii preferă jefuirea distribuitoarelor de combustibil automate (plata cu cardul, direct la pompă). Reţelele infracţionale ale vecinilor bulgari sunt împărţite între rromi, grupovka şi turcofoni. Capii mafiilor bulgare, numiţi „mutri" („botniţe"), au exploatat deja 700 de fete în Franţa, susţine „Le Point".

Tatuaj - motanul încălţat 

Spre deosebire de mafia nigeriană, care se ocupă cu proxenetismul, prostituţia şi traficul de droguri, cetăţenii statelor ex-sovietice (georgieni, ruşi, armeni, ceceni, uzbeci), numiţi „Hoţii legii", dau tunuri imobiliare şi sunt specializaţi în răpiri şi asasinate. Ei activează în estul Franţei, în Normandia, şi pe Coasta de Azur. Membrii mafiei provenite din fosta URSS au ca semn distinctiv un tatuaj cu motanul încălţat sau crucea ortodoxă. Potrivit jurnaliştilor francezi, mafia ex-sovietică este extrem de violentă. Încălcarea regulilor interne este judecată în faţa unui tribunal propriu, numit „ciodka", iar vinovatul riscă să fie executat. Mafia italiană (siciliană, calabreză şi napolitană), care, potrivit „Le Point", îşi întinde tentaculele şi în România, Australia şi Germania, se ocupă cu traficul de droguri, traficul cu deşeuri şi deturnarea fondurilor europene. Ea activează mai cu seamă în sudul Franţei. 

Acţionează cu discreţie

Jurnaliştii francezi observă că mafioţii străini din Franţa au învăţat din experienţele trecute că discreţia îi ajută să treacă mai uşor neobservaţi pe lângă lege şi forţele de ordine. Ca să nu atragă atenţia, ei nu fură produse şi bunuri de lux. Reţelele mafioţilor contemporani se dedau mai degrabă la „furtul în cantităţi mari de produse de consum, cu ajutorul unei armate de mânuţe (copii - n.r.), care, atunci când sunt prinse, pot fi uşor confundate cu mâinile unor imigranţi, clandestini sau nu, care doar încearcă să supravieţuiască".

Poliţia franceză face cu greu faţă reţelelor infracţionale străine. „Până de curând, în Hexagon, doar terorismul şi infracţiunile economice erau considerate factori de destabilizare a statului", constată jurnaliştii de la „Le Point". Ei mai avertizează că în materie de crimă organizată cooperarea internaţională este departe de a fi o realitate. La nivel european, în prezent, nu există decât foarte puţine grupuri de lucru comune - şi acelea lucrează pe domenii precise. Nu există nici o platformă de schimb de informaţii despre infractori şi reţele mafiote care să fie într-adevăr funcţională.  

1.000 de miliarde de dolari a câştigat mafia mondială în anul 2010.

Clanurile, legate de politic  şi economic

Potrivit Europol, dezvoltarea clanurilor infracţionale în Hexagon se află în stadiu incipient (nivelul unu din trei). Asta înseamnă că încă sunt dependente de nucleul aflat în ţara de provenienţă. Cel de-al treilea stadiu de dezvoltare este atins în momentul în care organizaţia mafiotă se extinde rapid şi se desprinde de nucleul din ţara mamă. Care este definiţia pe care o dau francezii mafiei, a explicat în „Le Point" Marie-Anne Matard-Bonucci, profesoară la Universitatea Grenoble-Il, specialistă în chestiunea clanurilor. 

Violenţă pentru intimidare

Ea susţine că o reţea mafiotă are şase caracteristici care o diferenţiază de o reţea obişnuită de infractori. Clanurile mafiote au o structură internă şi reguli de funcţionare bine definite. Ele folosesc violenţa ca să adune averi şi să-şi intimideze  concurenţii şi clienţii. Mafia are legături cu politicul, cu economicul şi activează la limita legii, afacerile legale fiind dublate de cele ilegale. Legăturile pe care le au clanurile cu scena politică, la nivel local sau naţional, le ajută să aibă acces facil la anumite resurse sau să obţină protecţie în faţa justiţiei, a explicat Matard-Bonucci. 

O reţea mafiotă are întotdeauna un teritoriu al ei. Spre exemplu, organizaţia italiană 'Ndrangheta nu a renunţat la supremaţia asupra Calabriei nici atunci când şi-a întins tentaculele peste hotare. Mafia, indiferent de zona în care activează, nu pare să fi fost atinsă de criză. O arată un raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite, potrivit căreia mafia mondială a câştigat anul trecut, din diverse afaceri, inclusiv droguri şi prostituţie, peste o mie de miliarde de dolari.