Reteaua Corect

Paradoxurile unei industrii pe care Cioloş spune că o revitalizează

Premierul Dacian Cioloş a declarat că există intenţia revitalizării industriei de apărare din România şi a producerii de echipamente şi componente de înaltă tehnologie la standarde NATO, transmite Cotidianul.ro.

Sursa imagine: puterea.ro

“Intenţionăm să revitalizăm industria de apărare şi să reuşim să producem echipamente şi componente de înaltă tehnologie la standarde NATO în mai multe domenii, precum aviaţia sau comunicaţiile. De asemenea, avem în plan să modernizăm infrastructura critică şi capacitatea de rezistenţă la ameninţări”, a spus Cioloş, la Reuniunea Anuală a Diplomaţiei Române. Șeful Executivului a vorbit despre un sector industrial unde avem de a face cu un paradox: companiile care activează în industria de apărare au avut în 2015 creşteri de producţie, exporturi şi afaceri, dar industria continuă să se confrunte cu probleme precum active inutilizabile, tehnologii învechite, lipsa comenzilor pe piaţa internă şi îmbătrânirea personalului. În plus, sindicatele strigă în faţa Guvernului că autorităţile nu dotează armata cu echipamente autohtone iar patronatul din sector invocă lipsa unei cooperări între industria de apărare şi Armată şi necesitatea schimbării legilor.

Datele recente de la Ministerul Economiei arătau că în medie cifra de afaceri a companiilor din industria de apărare au crescut cu 13%, valoarea exportului este de aproape 32%, iar valoarea contractelor pentru export este egală cu valoarea însumată a exporturilor in ultimii trei-patru ani. Au fost încheiate contracte până în anul 2019, în timp ce mai multe companii au realizat profituri operaţionale, unele dintre ele urmand să atingă capacitatea maximă de producţie. În ciuda acestor performanţe, industria de apărare românească va da afară 800 de angajaţi până în 2017. Companiile afectate vor fi Romarm (cu toate filialele sale: Fabrica de Arme Cugir, Uzina Mecanică Cugir, Tohan SA, Carfil, Metrom, Uzina Mecanică Plopeni, Uzina Mecanică Mija SA), Romaero şi IOR. Oficialii din Ministerul Economiei susţin că aceste măsuri, deşi nepopulare, sunt necesare pentru a readuce pe linia de plutire industria românească de armament. Pierderile fabricilor din industria de apărare au fost constante în ultimii ani, fiind nevoie de intervenţia Guvernului pentru ca acestea să scape de faliment.

Această mişcare a autorităţilor vine în condiţiile unor rezultate economice pozitive dar şi a contextului regional şi global, marcat de conflicte militare. Compania Naţională de Tehnică Militară Romarm SA produce, spre exemplu, vehicule şi transportoare blindate, tancuri româneşti TR85M1, arme de foc pentru infanterie, precum şi muniţia necesară acestora, sisteme de artilerie şi muniţia aferentă, rachete antiaeriene, dar şi alte categorii de sisteme de rachete.

Creşterea cifrei de afaceri, cu 13%, este printre cele mai mari în cadrul ramurilor industriale şi în cadrul grupei industria bunurilor de capital. Companiile care au contribuit într-o masură deosebită la o creştere a realizărilor industriei de apărare sunt: S. Uzina Mecanică SADU S.A. 65%, S. Fabrica de Arme Cugir S.A. 60%, S. IAR S.A. 52%, Compania Naţională ROMARM S.A. 47%, S. Fabrica de Pulberi Făgăraş S.A. 32%, S.Uzina Mecanică Moreni S.A. 30%, S METROM S.A. 28%, S.C. IOR S.A. 23%, S. Avioane Craiova S.A. 13%, S. Uzina Mecanică Mija S.A. 7%, S. Uzina Mecanică Bucureşti S.A. 7%.

Companiile care au realizat cele mai mari creşteri ale exportului sunt: S. Avioane Craiova S.A. 86,5%, Compania Naţională ROMARM S.A. (aparat central) 39,31%, S.C. IOR S.A. 28,27%, S. IAR S.A. 17,45%. Din punctul de vedere al eficienţei economice au fost înregistrate creşteri ale profitului operaţional, ale productivitaţii muncii, precum şi scăderi ale cheltuielilor totale la mia de lei venituri.

Industria este dependentă de piaţa externă atat în ceea ce priveşte aprovizionarea cu materii prime, materiale, subansamble sau componente cât mai ales din punct de vedere al desfacerii, cea mai mare parte a productiei, în proporţie de peste 80% fiind destinată exportului. Industria de apărare românească începe să iasă şi din starea de izolare prin care a trecut în ultimii ani, crescând numarul contactelor externe cu noi potenţiali beneficiari.

Arierate istorice

Şi totuşi, companiile din industria de apărare se confruntă încă cu probleme ce ţin de existenţa unor arierate istorice, de existenţa unor tehnologii învechite, precum şi a unor active care nu mai au legatură cu producţia. "Operatorii economici se confruntă, în continuare, cu probleme legate de existenţa unor active substanţiale care nu mai au legătură cu activitatea de producţie şi care induc costuri, tehnologii care nu au mai fost modernizate, lipsa comenzilor de pe piaţa internă, îmbătrânirea forţei de muncă, dependenţa de importuri de materii prime şi altele", se spune într-o informare a Ministerului Economiei.

Unele programe de înzestrare ce urmează a fi derulate în viitorul apropiat vizează modernizarea fregatelor sau a transportorului blindat 8X8, la care companiile din industria naţională de apărare vor trebui să fie pregatite să participe cu condiţia îndeplinirii cerinţelor operaţionale şi tehnice.

Guvernul a decis în 2014 anularea unor obligaţii fiscale de 1,1 miliarde lei datorate de companiile Tohan Zărneşti, Carfil, Metrom, Uzina Mecanică Cugir, Fabrica de Arme Cugir, Uzina Mecanica Plopeni, Uzina Mecanică Sadu, Uzina Mecanică Mija, Uzina Automecanica Moreni, Arsenal-Reşiţa, Uzina Mecanică Bucureşti, Electromecanica Ploieşti, Uzina de Produse Speciale Dragomireşti, Pirochim Victoria şi ale Fabricii de Pulberi Făgăraş.

Proteste la Cotroceni

Sindicatele sunt revoltate însă că autorităţile nu dotează armata română cu produse autohtone, preferând importul de armament de mâna a doua. "Ministerul Apărării preferă să cumpere arme şi muniţie de mâna a doua din import, în timp ce fabricile noastre stau pe butuci din cauza lipsei de comenzi. S-au irosit în acest fel 15 miliarde de euro în ultimi 25 de ani pe toate vechiturile din afară, iar armata este dotată foarte prost. Practic, 80% din armata română este, în acest moment, inoperabilă, în condiţiile în care ruşii ne arată degetul, odată cu scutul de la Deveselu", a declarat recent Adrian Nania, preşedintele Federaţiei Sindicale din Apărare "Unirea".

În urmă cu câteva luni, 500 de sindicalişti din cele 15 fabrici de armament şi muniţie din cadrul Romarm dar şi angajaţi ai Romaero au protestat la Palatul Cotroceni. "Nu ne dau de lucru. Nu se uită la locurile de muncă româneşti. Uzinele noastre ar putea produce, în parteneriat cu firme străine, orice fel de armă şi muniţie. De exemplu, este nevoie de 400 de transportoare care pot fi produse foarte bine la fabrica din Moreni, însă programul este tergiversat şi parcă văd că tot din afară le vor lua. Sperăm ca, odată ce armata va primi 2% din PIB, o parte din banii pentru înzestrarea armatei să rămână şi în România", a spus liderul sindical menţionat. Conform acestuia, trei sferturi din angajaţii uzinelor de armament sunt plătiţi cu salariul minim pe economie.

Umilinţă

Și patronatele din industrie sunt extrem de nemulţumite de ceea ce se întâmplă azi în acest sector. “Continuăm să observăm cum ministerele apărării din statele europene îşi susţin şi colaborează intens cu propriile industrii de apărare naţionale, prin implicare şi promovare directă, delegaţii comerciale, ataşaţi militari, expoziţii etc. În contradicţie cu acestea, Ministerul Apărării din România preferă importurile, recent chiar fiind reaplicată procedura negocierii directe, în pofida faptului că, în multe situaţii, industria naţională de apărare poate oferi produse similare necesare înzestrării. La această problemă, replica ministrului apărării naţionale a fost că industria naţională suferă la capitolul calitate. O astfel de remarcă irită peste măsură, mai ales când principalele scandaluri din domeniul achiziţiilor de tehnică militară sunt aferente importurilor”, a declarat Bogdan Bărbulescu, vicepreşedintele Organizaţiei Patronale din Industria de Apărare. Conform acestuia, umilinţa este aplicată dur industriei naţionale de apărare şi prin faptul binecunoscut că firmele străine beneficiază de condiţii de contractare net superioare firmelor româneşti precum: plăţi în avans şi în valută, deschidere de acreditiv bancar etc. “Se observă chiar o preocupare constantă pentru avantajarea firmelor străine în detrimentul industriei naţionale de apărare. Astfel, la licitaţii organizate pe anumite proiecte de Ministerul Apărării, la cerinţa de calificare, se impune ca ofertantul să aibă o cifră de afaceri foarte mare, cerinţă ce nu poate fi îndeplinită de nici o societate comercială din România”, a spus Bărbulescu.

Nemulţumirile sindicaliştilor şi ale patronatului au explodat la începutul acestui an, când Ministerul Apărării Naţionale prin Compania Naţională Romtehnica a anunţat că a cumpărat rachete antitanc şi sisteme de lansare aferente în valoare de aproximativ 130 milioane euro, prin atribuire directă, de la o companie din străinătate, asta în condiţiile în care în programele strategice de înzestrare a armatei române pe perioada 2007-2025 nu era prevăzută achiziţionarea acestor rachete. Apoi, în data de 18 martie 2016 C.N. Romtehnica mai semnează şi contractul pentru „Modernizarea MLI-84M cu instalaţia de lansare rachete antitanc dirijate SPIKE”, în valoare de 15.810.000 euro fără TVA, tot prin negociere directă. Datele privind acest proiect prezintă numeroase discordanţe ce ridică serioase semne de întrebare.

Suma totală alocată în ultimele câteva luni pentru acest proiect atinge pragul de 150 de milioane euro.Pentru un astfel de proiect, conform legislaţiei, se impunea, susţine Bărbulescu, promovarea unei legi prin Parlament, aşa cum s-a procedat în cazul achiziţionării avioanelor F16 sau proiectului de modernizare a fregatelor. Tocmai pentru a se evita acest demers, proiectul a fost intenţionat spart în mai multe contracte ce au acelaşi obiect şi furnizor.

“Este ciudat că în perioadele de criză, Ministerul Apărării Naţionale din România nu se adresează furnizorilor externi pentru a cere ajutor, ci industriei naţionale de apărare. Aceasta intervine prompt, dar, după ce misiunea a fost îndeplinită, Ministerul Apărării Naţionale răsplăteşte industria de apărare naţională cu promisiunea că va fi invitată la competiţie! În ţările europene, în cazul proiectelor noi are loc o cooperare între Ministerul Apărării, Industria Naţională şi Cercetarea pentru definirea, proiectarea şi realizarea acestora. Nu şi în România! Noi suntem europeni numai când vrem!”, mai spune Bărbulescu.

Modernizare de carton

Într-o scrisoare pe care membrii Patronatului a adresat-o preşedintelui Klaus Iohannis se arată că începând cu 23 decembrie 2009 “modernizarea de carton sau mai bine zis lipsa cruntă a modernizării Armatei Române se datorează fostului vicepremier Gabriel Oprea, sub conducerea căruia au fost blocate toate proiectele fiabile, în aceşti ani nefinalizându-se nici un program major”. “Unul dintre cele mai edificatoare exemple îl reprezintă cazul Uzinei Mecanice Bucureşti, cunoscută drept Fabrica de tancuri, entitate economică aflată în proprietatea statului. Astfel, în anul 2014, în vreme ce vechea conducere a acestei fabrici lucra intens cu firme „căpuşă”, cu 1-3 angajaţi, firme ce obţineau între 40 şi 90% din cifra lor de afaceri de la această uzină, Ministerul Apărării Naţionale oferea contracte masive de reparaţii tancuri Uzinei Mecanice Bucureşti fără ca aceste contracte să fie clar urmărite sau discutate neregulile sesizate de către cei în drept, nereguli cunoscute şi de fosta conducere a CN Romarm SA, în prezent pusă sub acuzaţie pentru fapte de corupţie. După ce conducerea Uzinei Mecanice Bucureşti a fost schimbată, Ministerul Apărării Naţionale nu a mai dorit să repare tancuri la Uzina Mecanică Bucureşti, ci a decis să le repare la baza proprie, deşi nu are capabilităţi, dar astfel poate lucra cu firmele dorite. Mai mult, Ministerul Apărării Naţionale a trecut la racolarea specialiştilor din cadrul Uzinei Mecanice Bucureşti. Cu alte cuvinte, acest minister sabotează la modul direct industria de apărare naţională, culmea, proprietate a Statului Român!”, se arăta în scrisoare.

Arme proiectate în vremea URSS

Industria de apărare stă în exporturi dar, culmea, nu se adaptează. Un astfel de caz edificator se observă la Carfil Braşov, companie care încă mai produce arme anti-tanc portabile sau destinate susţinerii infanteriei care au fost proiectate în URSS în anii ’50-’70, conform unui repoartaj Digi24. AG-7, arma anti-tanc de bază a grupei de infanterie româneşti este în cel mai bun caz o piesă de artilerie volantă care poate fi utilizată împotriva unor puncte fortificate sau cuiburi de mitralieră, dar nu împotriva unor blindate moderne dotate cu straturi multiple de blindaj compozit şi reactiv, precum şi cu sisteme active de protecţie.

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.