MAKE

Imaginea lui Lucian Anghel ca şobolan (vezi BURSA din 10 octombrie) a fost socotită nu doar caricatură ireverenţioasă, ci şi viziune horror despre acest preşedinte al BVB, pe care unii membri ai comunităţii pieţei de capital îl preţuiesc, totuşi, în pofida faptului că, timp de opt ani, a păpat banii BVB, fără să facă nimic altceva decât intrigi, obstrucţii şi rău.

Prin altceva decât o coincidenţă, cei care preţuiesc absenţa preşedintelui BVB de la orice s-ar chema iniţiativă de dezvoltare a pieţei noastre de capital, l-au preţuit şi pe directorul BVB Ludwik Sobolewski (de trista amintire), care s-a remarcat doar prin tupeu, incompetenţă, lipsă de caracter, minciuni şi un contract de management ţinut la secret, cu incredibile avantaje băneşti, pentru nimic.

În preajma alegerilor unui nou preşedinte BVB (Lucian Anghel a anunţat că nu mai candidează), este oportun să dezvăluim că articolele critice din BURSA la adresa "inofensivului" Lucian Anghel şi a perechii sale Ludwik Sobolewski, au corespuns nu doar situaţiei că ei au parazitat instituţia Bursei bucureştene, ci şi că au urzit, în secret, să renunţe la statutul de piaţă independentă şi să o fuzioneze prin absorbţie cu Bursa din Varşovia, de unde Sobolewski provenea.

Dacă un astfel de plan ar fi fost dezbătut în cadrul vreunei Adunări generale a BVB, dacă acţionariatul BVB ar fi agreat acest plan, atunci articolul de faţă nu şi-ar avea rostul.

Numeroase burse au optat să se uneas­că în platforme regionale comune, aceas­tă opţiune nu este în nici un caz condamnabilă, ci condamnabil este să plănuieşti să faci asta pe deasupra acţionariatului Bursei şi în pofida voinţei sale.

Prin anii 2011 - 2015, în Europa a continuat mişcarea de consolidare a pieţelor, pieţe mai mici unindu-se sau lăsându-se preluate de pieţe ceva mai mari, aşa cum, de pildă, Wiener Börse a preluat majoritatea din acţiunile burselor de la Budapesta, Praga şi Ljubljana (fără ca bursa austriacă să conteze drept cine ştie ce forţă în piaţa de capital europeană, dar, totuşi, fiind mult mai închegată ca a noastră).

Acţionarii BVB şi-au dorit ca Bursa noastră să o preia pe cea slovenă, dar au pierdut-o în faţa austriecilor.

În timpul preşedinţiilor lui Septimiu Stoica şi Stere Farmache, deşi nu a existat vreo dezbatere organizată în subiect, totuşi declaraţiile capilor comunităţii de capital acreditau ideea menţinerii statutului de bursă autonomă şi independentă şi mi-l amintesc pe Septimiu Stoica pronunţându-se public explicit pentru menţinerea identităţii BVB.

Încă mai reverberau ecouri ale Programului de la Balvanyos, prezentat comunităţii pieţei, în 2003, de Siminel Andrei, pe atunci preşedinte al Rasdaq şi ANSVM.

În titulatura strategiei de la Balvanyos, figura scopul ei: "Construirea celei mai performante pieţe de capital din regiune [...]", ceea ce, în mod evident, reprezenta o opţiune netă pentru autonomie şi independenţă, ba chiar cu vederi expansioniste (să reamintesc faptul că ţinta transformării pieţei de capital româneşti într-un "hub regional" a figurat între scopurile declarate ale programului american de consultanţă derulat aici de USAID, între 1995 şi 1998)..

Comunitatea pieţei a acceptat (subliniez, în cadru organizat) strategia de acum 16 ani şi de atunci nu a mai existat frământare pe subiectul personalităţii BVB (alta decât cea din jurul privatizării ei); se cheamă că, de atunci şi până astăzi, opţiunea strategică a comunităţii pieţei noastre de capital a rămas neschimbată - construirea celei mai performante pieţe de capital din regiune.

Deci, acţionarii BVB nici vorbă să fi acceptat dispariţia BVB în absorbţia Varşoviei, ci toate generaţiile succesive de brokeri au sperat promovarea BVB sub identitate proprie.

Urzeala lui Lucian Anghel şi Ludwik Sobolewski este un complot contra acţionarilor BVB.

Mi-e greu să numesc urzeala asta drept "trădare de ţară", dar, eu cred că nici departe de asta nu e.

Deşi planul lor de predare în braţele Varşoviei nu a primit votul acţionarilor (nici nu a fost pomenită ideea vreodată), totuşi o bună parte dintre acţionari i-au susţinut pe cei doi complotişti la conducerea BVB, generând acea stare de spirit prin care criticile la adresa acestora au ajuns să fie considerate ieşite din linia "Political Correctness" sau să fie considerate drept extravaganţe sau, chiar, răfuieli personale.

Este de menţionat că partizanii celor doi complotişti sunt, în general, brokerii caselor de brokeraj aflate în proprietatea băncilor şi administratorii din Pilonul II de pensii.

Nu vreau să construiesc vreun scenariu, dar Lucian Anghel - angajat al BCR/Erste - a fost adus, iniţial, în poziţia de preşedinte BVB, după cum se spune, de Florin Pogonaru (provenind de la aceeaşi bancă).

În mod misterios, Pogonaru se pare că are capacitatea să alinieze băncile pe o direcţie comună.

Băncile or fi ele româneşti, dar cu capital străin...

A ştiut Florin Pogonaru că "păpuşa" sa, Lucian Anghel, urzeşte desfiinţarea Bursei de Valori Bucureşti?

Sau Lucian Anghel s-a emancipat şi a făcut-o de capul lui şi al lui Sobolewski?

Pentru că, dacă ar fi rămas sub călcâiul lui Pogonaru, atunci nu s-ar fi orientat spre Varşovia, ci spre Viena, unde, pentru un timp, a militat să ne lipim la Contrapartea Centrală.

Cred că, dincolo de ancheta pe care acţionariatul BVB ar trebui să o iniţieze ca să afle adevărul, ar cam fi necesară o revoluţionare a sistemului de conducere a BVB, respectarea transparenţei în încheierea contractelor cu cadrele de conducere, respectarea guvernanţei corporative de către însăşi conducerea BVB, (mai ales că are pretenţia să convertească la această religie managementul societăţilor listate).

...Şi atenţie la alegeri!

Aveţi grijă pe cine votaţi!