E cert: trăim împreună sub presiunea unei inflaţii agresive

ÅžedinÅ£a de marÅ£i 10 mai, a Consiliului de Conducere al BNR, s-a înscris pe agenda acelor evenimente aÅŸteptate cu interes sporit de autorităţi, de responsabilii din economie, de mass-media ÅŸi de publicul larg. Mai ales că,  în urmă cu mai multe zile, au început predicÅ£iile. AnaliÅŸti dintre cei mai cunoscuÅ£i, unii din bănci, alÅ£ii din mediul academic ori din presă, au deschis un câmp larg pentru cele mai diferite opÅ£iuni. Semnificativ este faptul că mizele pe creÅŸteri ale dobânzii de politică monetară de 0,25 la sută au fost puÅ£ine, cei mai mulÅ£i indicând modificări  între 0,50 ÅŸi   1,25 la sută.  AÅŸadar, comunicatul BNR, care menÅ£iona urcarea dobânzii  cu

0,75 de puncte de bază,  până la 3,75 la sută, nu avea cum să surprindă pe nimeni ÅŸi nici nu a avut acest scop. Dimpotrivă, tocmai faptul că deciziile BNR de ieri nu au fost de  natură să surprindă pe nimeni este remarcabil. Pentru că dezbaterea pe marginea acestor predicÅ£ii a fost în bună măsură lămuritoare. Åži nu doar pentru publicul larg, nu doar pentru cei interesaÅ£i de ratele la credite, ci ÅŸi pentru pieÅ£e.

De reÅ£inut însă, cu deosebire, este punctul forte al comunicatului din 10 mai, ÅŸi anume efectul scontat de BNR. Åži anume, un echilibru solid între trei obiective de prim ordin, pentru obÅ£inerea căruia banca centrală nu se rezumă să-ÅŸi calibrele corect dobânda de referinţă, ci activează întregul arsenal de care dispune. Scopul fiind să asigure, în cât mai scut timp, stabilitatea preÅ£urilor, deodată cu stimularea economisirii prin creÅŸterea ratelor dobânzilor la depozite ÅŸi cu un PIB sustenabil. Trei decizii, împreună, vin să susÅ£ină aceste obiective: 1) creÅŸterea la 3,75 la sută a dobânzii de politică monetară; 2) păstrarea controlului ferm al lichidităţii în sistemul bancar; 3) menÅ£inerea nivelurilor actuale ale rezervelor minime obligatorii ale pasivelor în lei ÅŸi valută din instituÅ£iile de credit.

Aceste decizii, ce exprimă în fond o înăsprire a politicii monetare, sunt departe de a fi fost adoptate numai prin raportări la mediul intern. InflaÅ£ia e globală, e un flagel ce produce suferinţă în toată lumea, aÅŸa că atât analizele ce au precedat aceste decizii, cât ÅŸi votul din Consiliu, au Å£inut seamă - cum se arată expres în comunicat - de ce se întâmplă în toată lumea. Au fost deci analizate confruntările cu inflaÅ£ia ale marilor bănci centrale, îndeosebi ale Fed ÅŸi BCE, dar ÅŸi ale celor din Cehia, Polonia ÅŸi Ungaria. Pentru că România nu este singură pe o mare în furtună.              

E cert: trăim împreună sub  presiunea unei inflaÅ£ii agresive, care muÅŸcă zdravăn din venituri, făcând să scadă puterea de cumpărare a banilor. Sunt vremuri ce împing  mase largi ale populaÅ£iilor de pretutindeni, de la copii la bătrâni, să-ÅŸi restrângă consumul, lovind astfel în creÅŸterea economică.

În acest context, pe fondul unei crize globale, intervine o schimbare radicală în politica monetară a băncilor centrale. Din America până în Extremul Orient. Acum vreo 10-11 ani, imediat după ieÅŸirea din criza globală de la cumpăna primelor două decenii ale acestui secol, cele mai importante  bănci centrale din lume au deschis calea pentru Marea Relaxare, făcând ca dobânzile de politică monetară să coboare agresiv către zero sau până la zero. Decizie urmată de cumpărarea, de către bancile centrale, a unui mare număr de obligaÅ£iuni ale guvernelor sau ale companiilor. Efectul? Bani mulÅ£i ÅŸi ieftini, care să susÅ£ină redresarea economică, în împrejurarea în care inflaÅ£ia părea un dragon în adormire. Presa lumii a descris fenomenul ca un val mare, în creÅŸtere, ce a făcut să urce toate bărcile.

Acesta a fost fluxul. Acum e refluxul. Valul car a urcat toate bărcile se retrage. Bărcile îÅŸi caută poziÅ£ii noi.  Marea Relaxare a rămas undeva în urmă. E un timp nou, specific unor împrejurări noi, sub imperiul Marii Înăspriri. Dobânzile nu mai privesc în jos. Vremea dobânzilor mici a trecut.

InflaÅ£ia globală curentă - care a marcat o creÅŸtere explozivă în martie, fără să-ÅŸi fi atins vârful, dovadă fiind faptul că a continuat să urce ÅŸi în aprilie pe cea mai mare parte a planetei -, este o problemă greu de rezolvat. Întâi ÅŸi întâi prin ea însăşi. Apoi, pentru că este potenÅ£ată de rănile provocate de războiul din Ucraina ÅŸi de perspectiva recesiunii. Europa contabilizează această problemă într-un cont de „extremă urgenţă”! România, de asemenea, ÅŸi-a  deschis propriul cont de „extremă urgenţă”, în care înregistrează tot ce este legat de dinamica inflaÅ£iei! Necazul, cel puÅ£in deocamdată, este că în ambele conturi sunt înregistrate prea multe întrebări ÅŸi prea puÅ£ine răspunsuri.

ExplicaÅ£ia e legată de  tipul de inflaÅ£ie ce macină nervii ÅŸi banii lumii de mai bine de 16 luni încoace. O inflaÅ£ie în prea mică măsură dependente de vechea normalitate, devenită istorie începând din martie 2020, dar cu ochii larg deschiÅŸi către noua normalitate, de pe aversul medaliei, cu centre de atracÅ£ie cum sunt tranziÅ£ia energetică ÅŸi tranziÅ£ia ecologică, lângă multe alte tranziÅ£ii către viitorul apropiat. Or, ambele tranziÅ£ii, cea energetică ÅŸi cea ecologică, plutesc încă în metafizică, mai având ceva drum de parcurs până să devină realitatea încărcată cu forÅ£a de intervenÅ£ie necesară pentru a dezrădăcina partea cea mai agresivă a acestei inflaÅ£ii. Acea parte structurală a inflaÅ£iei, imună în faÅ£a politicilor monetare ale băncilor centrale, îÅŸi are cauzele pe reversul medalie, ca expresie concentrată a unei lumi dominate de o turbulenţă  multiplă. Marea Înăsprire va rămâne o soluÅ£ie până când  criza energetică ÅŸi criza ecologică nu se vor topi, treptat, în tranziÅ£ia energetică ÅŸi tranziÅ£ia ecologică.