Pentru prima oară după câteva zeci de ani, filmul românesc nu mai înseamnă doar cadre îndelungi cu protagoniști triști, care degustă în tăcere ciorbe și tocănițe, în bucătării comuniste de la bloc.
Mai avem și altceva pe ecrane decât obsesii legate de trecutul comunist, care dau bine la festivalurile de film și care își lasă spectatorii să își bată capul cu finaluri interpretabile.
Ce vedem acum pe micile și marile ecrane, în materie de film românesc, poate fi numit un nou val de filme comerciale, care preia modelul american de comedie sau dramă și îl adaptează local. Fără pretenții artistice, adesea cu un public țintă bine definit și de masă, nu de puriști versați în cinematografia de artă. Pe scurt: filme de consum.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.