Reteaua Corect
Liviu Ioan Stoiciu

Rugaciune la Eminescu: a te reda tie insuti

Scris de Liviu Ioan Stoiciu in 15 ianuarie 2011 la 14:13, in Arts. 161 vizualizari Intra in discutie Taguriculturii, eminescu, liviuiooanstoiciu, rugaciune, ziua shortlinkhttp://crct.ro/nbeA

E extraordinara intrarea in constiinta colectiva romaneasca a zilei de nastere a unui mare poet. Cultul pentru Eminescu de-a lungul si de-a latul unui secol 20 (pana azi) atat de zbuciumat, e mai mult decat onorant, selectia naturala a memoriei, in a retine si a serba, chiar si in particular, ziua de nastere a unui poet roman, a lui Eminescu, e chiar de neinteles, populatia neomorandu-se dupa poezie.

 Nu uitati ca Stefan cel Mare a ocupat locul intai la „brandul” romanesc „Mari romani” sau „cel mai mare roman al tuturor timpurilor” (realizat de postul national TVR intr-un entuziasm postcomunist irepetabil; retin asta ca o curiozitate), la o incercare de top al personalitatilor „intrate in eternitate”, nu Eminescu. Si cu toate acestea, nici un roman nu stie ziua de nastere a lui Stefan cel Mare (ba chiar nu-i stiu nici anul nasterii lui Stefan cel Mare: 1433, la Borzesti; ii stiu doar anii de domnie: 1457-1504; a murit pe tronul Moldovei pe 2 iulie), dar toti stiu cand e ziua de nastere a lui Eminescu. Desi Stefan cel Mare a devenit si Sfant (a fost canonizat, are ziua lui in calendar, cea a mortii, de 2 iulie e trecut in calendarele ortodoxe in albastru; toti sfintii romani sunt trecuti in albastru; mormantul lui Stefan cel Mare si Sfant e la Manastirea Putna, unde numai Eminescu are un bust venerat, nu si Stefan cel Mare; e adevarat, Stefan cel Mare e transferat in icoane). Nu intamplator ziua culturii romane se confunda din acest an, oficial, cu ziua nasterii lui Eminescu. Dar ce poate sa spuna Ziua Culturii Romane marelui public? Nimic. Pe cand ziua nasterii marelui poet ii spune romanului totul, inclusiv din ce e legat de suflet… Culmea, ziua nasterii lui Eminescu pe 15 ianuarie nici nu e atat de sigura, dar ea s-a stabilizat in timp, precum zilele religioase (se stie, multe secole dupa Hristos s-au stabilizat sarbatorile religioase, trecute in rosu in calendar, inclusiv Craciunul si Pastele). Reaminteste asta si Wikipedia: Intr-un registru al membrilor Junimii Eminescu insusi si-a trecut data nasterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar in documentele gimnaziului din Cernauti unde a studiat Eminescu este trecuta data de 14 decembrie 1849. Totusi, Titu Maiorescu, in lucrarea Eminescu si poeziile lui (1889) citeaza cercetarile in acest sens ale lui N. D. Giurescu si preia concluzia acestuia privind data si locul nasterii lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 1850, in Botosani. Aceasta data rezulta din mai multe surse, printre care un dosar cu note despre botezuri din arhiva bisericii Uspenia (Domneasca) din Botosani; in acest dosar data nasterii este trecuta ca „15 ghenarie 1850”, iar a botezului la data de 21 in aceeasi luna. Data nasterii este confirmata de sora mai mare a poetului, Aglae Drogli, care insa sustine ca locul nasterii trebuie considerat satul Ipotesti.  Adica a fost adusa mama lui Eminescu de la Ipoteşti, de la casa parintilor, la Botosani sa nasca – acum 161 de ani…

La atatia ani distanta de la nasterea marelui poet, aflam azi ca la Galati statuia lui Eminescu, prima statuie ridicata, in 1911 (cea mai veche din tara, a implinit si ea fix 100 ani), a fost pentru a… 17 oara vandalizata. Marturisesc, de cate ori aud asta (in ultimii ani a luat avant aceasta vandalizare si i se face publicitate la televizor, aratandu-se muza care-l sustine pe soclu pe poet fara „mana cu faclie”, smulsa si aruncata cine stie unde; anul acesta a fost gasita aruncata mai departe in iarba; in alti ani n-a mai fost gasita si a fost refacuta) ma gandesc la nefericitul anonim care sta la panda un an sa-si puna planul vandalizarii in aplicare. Incredibil personaj! O mai fi tanar? Daca de 17 ani numai grija asta o are, sa vandalizeze statuia lui Eminescu, ma tem ca e un personaj matur pervers. Chiar m-ar interesa sa aflu ce e in capul lui. Il excita intr-atat aceasta muza dezbracata (n-arata deloc rau, model clasic; statuia in sine are si valoare artistica, e realizata de sculptorul Friederic Storck), chiar de ziua nasterii marelui poet? (…)

Cati am fost constienti ca Eminescu a fost si un credincios? Nu numai indrumator spiritual. Totul pentru el era cunoastere. In comunism nu putea fi citit in cheie religioasa. Cititi mai jos o rugaciune a lui, scrisa la 30 de ani, in 1880, sa vedeti cum se potriveste pe sufletul nostru de azi:

Rasai asupra mea

Rasai asupra mea, lumina lina,

Ca-n visul meu ceresc d-odinioara;

O, maica sfanta, pururea fecioara,

In noaptea gandurilor mele vina. //

Speranta mea tu n-o lasa sa moara

Desi al meu e un noian de vina;

Privirea ta de mila calda, plina,

Induratoare-asupra mea coboara. //

Strain de toti, pierdut in suferinta

Adanca a nimicniciei mele,

Eu nu mai cred nimic si n-am tarie. //

Da-mi tinereta mea, reda-mi credinta

Si reapari din cerul tau de stele;

Ca sa te-ador de-acum pe veci, Marie!

Mihai Eminescu

Scria, sub acest poem, Maica Benedicta (academicianul atat de hulit dupa Revolutie, Zoe Dumitrescu-Busulenga, retrasa in tacere la manastire; a fost inmormantata la Manastirea Putna): Cu cata dragoste, cu cata evlavie se indreapta cel ajuns la capatul cunoasterii si al deznadejdii spre Maica Sfanta, spovedindu-se si cerandu-i inapoi tineretea si credinta, cu o smerenie intr-adevar mantuitoare. Rugaciunea regasita il poate singura reda lui insusi, unificandu-si fiinta pana atunci tragic divizata, reintroducand-o in aura luminei line, cu a carei cantare monahii si monahiile incheie slujba la apusul soarelui. De altfel, o marturie mult mai tarzie, de prin 1886, din perioada ultima a bolii, vine sa confirme intoarcerea definitiva la credinta izbavitoare. Incurajat de Creanga sa incerce si un tratament la bolnita Manastirii Neamt, Eminescu accepta sugestia. Tratamentul nu s-a dovedit eficace, dar aura locului sacru l-a inconjurat pe bolnav cu clipe de liniste binefacatoare pentru sufletul sau. Caci, asa cum a consemnat un duhovnic al manastirii pe un Ceaslov, poetul a cerut sa fie spovedit si impartasit (era ziua de 8 noiembrie 1886, ziua Sfintilor Voievozi Mihail si Gavriil, ziua lui Mihai). Si, dupa ce a primit Sfanta Impartasanie, a sarutat mana preotului si i-a spus: “Parinte, sa ma ingropati la tarmul marii, langa o manastire de maici si sa ascult in fiecare seara, ca la Agafton, cum canta Lumina lina “.

Articolul integral il puteti citi pe www.liviuioanstoiciu.ro

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.