Revolutia din 1989, o datorie arzatoare

M-am tot intrebat de ce nu s-au publicat multe romane de varf despre acest eveniment. N-a trecut timp suficient ca sa se clarifice inclusiv dedesubturile? A fost prea puternic mediatizat ca sa mai poti sa-l imbraci in textura fictiunii? A fost prea dramatic ca sa reusesti macar sa egalizezi dramatismul romanesc cu cel al zilelor traite in acel decembrie memorabil? E teama de-a rata pe o tema mare? Tema e prea serioasa si inhiba? E chiar un subiect castrator pentru scriitorii contemporani cu el? Din fiecare cate putin, fara doar si poate.

Oricum, Bogdan Suceava a dat lovitura si, totodata, a ratat cu „Noaptea cand cineva a murit pentru tine”. A ratat sa-l transforme intr-o capodopera. A reusit un roman memorabil, cu o frazare impecabila, fara hurducaturi. Ceea ce nu prea e la indemana multor prozatori romani.  A pornit si dintr-o perspectiva deosebita: avand un tata ofiter superior de Militie, personajul principal este un tanar care a facut armata la Securitate, la termen redus. El este deziluzionat de participarea „tardiva la revolutie, o participare care nu inseamna nimic. N-am facut nimic zilele acestea. Doar m-am expus inutil, inutila carne de tun intr-o revolutie care s-ar fi facut foarte bine si fara mine”. Cine vrea sa gaseasca similitudini intre personaj si autor nu trebuie sa se oboseasca.  Ambii sunt matematicieni. Tatal lui Bogdan Suceava este generalul Ion Suceava, de unii considerat reprimator al Revolutiei, de altii erou.      

„Noaptea cand cineva a murit pentru tine” este genul de roman care merge tradus in orice limba. Nu este plicticos, vorbeste inteligibil despre adevaruri universal valabile, fara rabat la calitate.  

Revolutia din 1989 ramane inca o datorie arzatoare pentru scriitori.