Reteaua Corect
Petru Romosan

Piata de arta sau de falsuri ?

Scris de Petru Romosan in 22 februarie 2015 la 11:29, in Arts. 139 vizualizari Intra in discutie Taguriarta, casa de licitatii la Bucuresti shortlinkhttp://crct.ro/nl0i

Ni se pare foarte util sa revenim asupra devastatorului fenomen al contrafacerilor pe piata de arta de la noi. Exista o casa de licitatii la Bucuresti care vinde falsuri ritmic, masiv, la preturi modice (mai mici, foarte „competitive” fata de cota la zi general acceptata a artistilor). Se vand picturi contrafacute, sculpturi fara justificare de tiraj si de turnatorie, cu semnaturi adaugate, din toate categoriile de preturi. E vorba de artisti de mana a doua si a treia, dar si de pictori si de sculptori din prima linie valorica. Peretii multor colectionari din Romania sunt frecvent tapetati cu panze dubioase, falsuri grosolane, primitive, dar si falsuri „profesionale”, cumparate pe multe mii de euro.

Toata lumea e la curent, subiectul e dezbatut adesea in celelalte case de licitatii, in galerii si anticariate („anticuri”). Negustori, artisti, colectionari, experti, politisti, procurori, servicii secrete sunt la curent cu aproape toata povestea acestei ciudate case de licitatii. Oricine o poate accesa pe Net, iar falsurile, mistificarile, contrafacerile, semnaturile adaugate fraudulos se pot decela cu usurinta. Dar, cu anumite hurducaturi, provocate de returnari intempestive, amenintari si vorbe grele pentru recuperarea banilor, uneori sume foarte mari, afacerea continua si, spre deosebire de concurenta onesta, chiar prospera !

O afacere simptomatica pentru Romania catuselor de azi, dar inca nebagata activ in seama de procurori ! Multi colectionari recenti sunt, de altfel, incatusati si, bineinteles, toata lumea e de acord, comertul de arta sufera. Dar, dincolo de umorul negru, proportia, cantitatea de falsuri „artistice” care a inundat toata Romania, cu Bucurestiul in frunte, incepe sa fie o agresiune periculoasa pentru fibra nationala, pentru valorile ei identitare majore. Luchieni, tonitzi, iseri, grigoresti, stoenesti, ghete (de la Dumitru Ghiata), theodorescu-sioni, dar mai ales tuculesti, brauneri, marcel-ianci, mattis-teutschi, milite-patrascu, maxy-i si toata arta de avangarda, mult mai usor de falsificat decat cea clasica, s-au vandut si inca se vand intre 500 si 20 000 de euro. Expertii Ministerului Culturii sunt neputinciosi fata cu amploarea fenomenului, cand nu participa de-a dreptul, cu „certificatele” lor, la proliferarea stifturilor. Multi dintre acesti experti si-au obtinut patalamalele in conditii deloc clare, de tranzitie, netransparente, uneori chiar dubioase. Experienta cu care veneau din comunism, cea de critici de arta sau de muzeografi, e de cele mai multe ori irelevanta pentru expertiza profesionala. O suta-doua sute de euro sau un procent din valoarea tanzactiei sunt de cele mai multe ori de neinlocuit pentru niste oameni in general in varsta, obligati sa se adapteze la noua viata capitalista, la consumerismul atoatetriumfator. Iar cei tineri au facut scoli postrevolutionare, tot de tranzitie, intr-o lume politizata pana la dementa si adanc corupta. Tupeul lor enorm nu completeaza deloc fericit o pregatire precara.

Merita sa tot readucem in discutie - pana la rezolvarea problemei ! -subiectul falsurilor pe piata de arta din Romania, ca si din celelalte tari comuniste, incapabile sa implementeze o legislatie europeana, pe cat de serioasa, pe atat de complexa si, bineinteles, foarte stufoasa, acumulata in vestul Europei in mai bine de 100 de ani (incepand cu 1910, anul aparitiei legii tirajelor la sculpturi in urma unui proces rasunator al lui Rodin cu colectionarii americani). Piata nationala de arta trebuie regularizata, iar falsificatorii trebuie pedepsiti si descurajati, ca si facilitatorii, constienti sau inconstienti, ai propagarii acestui teribil flagel.

Deocamdata, in asteptarea interventiei organelor abilitate, nu vom da nume si nu vom discuta situatii binecunoscute deja in mediu, jenante, uneori tragi-comice, cu care s-au intalnit toti actorii pietei de arta de la noi. Dar cumparatorii de lucrari de arta trebuie sa stie ca simpla reproducere a unui obiect intr-un catalog de licitatie, asortata cu certificate bombastice si gaunoase, cu poze color, fara probe suplimentare, fara expertize independente, altele decat cele furnizate de expertii casei de licitatii, angajati ai sai prin diferite tipuri de contract, nu sunt probe de autenticitate irefutabile. Singurele probe indiscutabile sunt cele care rezista in fata unui judecator.

Nu avem cataloage stiintifice, zise „raisonnés” in lumea larga, pentru primii 100 de artisti romani. Asemenea cataloage lipsesc chiar si pentru primii nostri 10 artisti ! Lipsa acestor cataloage a fost in anii comunismului o politica de stat antinationala (ca si lipsa autostrazilor !), foarte probabil comandata din afara Romaniei. Regretatii experti Remus Niculescu, Radu Bogdan, Theodor Enescu, Barbu Brezianu au fost impiedicati sa-si duca la bun sfarsit cataloagele raisonnés dedicate lui Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Stefan Luchian si, respectiv, N. Tonitza. Presiunile la care au fost supusi pentru a-si compromite munca de o viata prin inserarea de informatii false in cataloage sunt greu de imaginat. Singura solutie pe care au gasit-o pentru a-si salva onoarea a fost aceea de a renunta la publicare. Un caz extrem de inventivitate si de aparare a fost acela al lui Radu Bogdan, care dezvoltase o adevarata obsesie din nevoia de a incepe tiparirea catalogului Ion Andreescu cu volumul cuprinzand falsurile, vreo 800 de lucrari... In alte culturi, asezate, volumul de falsuri – intocmit si el destul de rar – se publica, evident, ultimul.

In tranzitia romaneasca spre nicaieri de dupa 1990, nimeni nu a mai avut tihna, rabdarea si banii pentru a-si permite o asemenea intreprindere, elaborarea unui catalog raisonné, care, in anumite cazuri, poate sa-ti ocupe intreaga viata. Prioritate a avut impartirea salbatica a mostenirii vechiului regim ilegitim. S-au facut averi uriase intr-un timp foarte scurt, s-au adunat colectii uluitoare, fabuloase. Iar noii proprietari de obiecte de arta nu au fost si nu sunt interesati de cercetarea stiintifica din domeniu. Multe dintre cartile si albumele tiparite in ultimii 25 de ani sufera de amatorism, de un gust foarte indoielnic, numai sclipici si coperti cartonate, amintind panofii de marca si sticlele de whisky, cand nu reproduc, voluntar si direct interesat, falsuri patente.

Am vazut multe colectii, incropite, construite sau, foarte rar, pasionat si atent, intr-un chip „raisonné”, cladite. Oameni de afaceri, politicieni, bancheri, vedete din show-biz, mai rar doctori si avocati, straini stabiliti la noi au adunat tablouri, sculpturi, mobile, covoare, arta decorativa, valori romanesti sau din cele patru zari. Orice colectionar accepta cu mare dificultate, cu neplacere si suferinta ca are in casa unul sau mai multe falsuri. In general, nu-i usor sa admiti ca te-ai inselat, ca nu te-ai priceput, ca ai fost pacalit de un presupus cunoscator in care ai avut incredere. Cu atat mai mult cand preturile platite au fost considerabile. In acest domeniu vast, practic nelimitat, oricine se poate insela cateodata, dar erorile pot fi indreptate, eliminate din colectie. Exceptie fac doar cei de-a dreptul impatimiti de falsuri, cei care prefera falsurile lucrurilor adevarate, pentru ca numele artistilor sunt mai sonore, iar ei, mai „smecheri”, i-au achizitionat pe mai nimic. Exceptie fac si falsificatorii de profesie, altfel de multe ori artisti cu scoala, dar care au renuntat la vocatia lor pentru o activitate mult mai lucrativa. Si negustorii, profesionisti sau ocazionali, care pun falsurile in vanzare deliberat.

Comertul de arta din Romania trece printr-o mare criza. Aceasta criza nu e doar o consecinta a crizei economice generale. Ca si in alte domenii, in politica, de exemplu, prea multi ciudati, marginali, de tot amatori sau someri s-au improvizat negustori, experti si chiar colectionari fara scoala, fara cunostintele de specialitate si fara experienta necesara. Prea lunga tranzitie, prea generalizata coruptie au sfarsit prin a paraliza, poate pentru foarte multi ani, un domeniu altfel rezervat oamenilor pasionati, cultivati si, mai ales, cinstiti.

SURSA: blog Editura Compania

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.