Reteaua Corect

Iulian Băicuș: Marcel Proust și zilele lui de lectură

Scris de newsreporter in 26 iunie 2019 la 12:22, in Arts. 315 vizualizari Intra in discutie TaguriIulian Băicuș, lectura, marcel proust shortlinkhttp://crct.ro/nuD9

Într-unul dintre eseurile cele mai cunoscute, scrise de Marcel Proust, intitulat chiar Zile de lectură, în original Sur la lecture, autorul evocă zilele petrecute în casa mătușii sale, care în roman primește numele Leonie, camera în care citește primele cărți din copilărie, cu perdele lungi și albe și fața de masă din dantelă albă, cu o pendulă care flecărea intim cu câteva scoici sosite de departe, cu o floare sentimentală, cu o icoană a Mântuitorului sub care se găsea o crenguță de merișor sfințit, cu o fotografie după Primavara lui Boticelli, creează un kitsch bine controlat, mic burghez care dau lecturilor sale un parfum foarte special.

Lecturile sale sunt de multe ori însoțite de dangătele clopotelor bisericii din sat, vestind trecerea timpului. De fapt din eseul lui Marcel Proust rezultă destul de clar care sunt funcțiile lecturii, cea gnoseologică, sau de cunoaștere, cea ontologică sau de înființare și cea de căutare a timpului pierdut. Textul acestui eseu de aproximativ șaizeci de pagini a constituit chiar prefața traducerii sale la eseul lui John Ruskin, tradus de el, Sesam și crinii, de altfel de la eseistul englez Marcel Proust a învățat enorm, mai ales în partea de descriere a arhitecturii sau artei, descrieri topite în magma vulcanică a Căutării timpului pierdut, în zecile sau sutele de paginii  de digresiuni pe tema arhitecturii catedralelor din Reims, Paris sau Chartres. Există chiar o polemică între Marcel și Françoise, servitoarea sa de origine normandă, Marcel argumentează că cea mai frumoasă catedrală din Franța este cea din Chartres  în vreme ce vajnica lui protectoare după moartea mamei sale era o admiratoare declarată a Catedralei Notre Dame de Paris, cea care a ars recent, provocând o tristețe profundă în toată lumea creștină.

 De fapt, în timp ce parcurgem textul, aflăm că acest eseu îi fusese inspirat de o conferință intitulată Comorile regilor ținută de John Ruskin la primăria din Rusholme pe 6 decembrie 1864 cu ocazia inaugurării unei biblioteci publice, eseistul englez fiind chiar motivul principal pentru care Marcel Proust va învăța limba engleză, ca să-i traducă textul operei sale principale, Sesam și crinii. Marcel Proust își enunță teza eseului prin intermediul unui citat din Descartes, susținând că rolul lecturii este acela de a ne lăsa să conversăm cu oamenii cei mai înțelepți ai trecutului, teză reconfirmată de John Ruskin, care spunea că oamenii prea adesea sunt grăbiți și nu dau nicio atenție audiențelor pe care le pot obține frecventându-i pe oamenii care au scris sutele sau miile de cărți dintr-o bibliotecă personală sau publică.

 Marcel Proust crede chiar că eseistul englez John Ruskin nu a încercat să pătrundă în esența ideei de lectură și că viziunea lui este cam superficială, cartea adusă în minte de memoria involuntară, și cartea cea mai iubită în adolescența sa fiind romanul de capă și spadă, Căpitanul Fracasse, scris de Theophile Gautier, asociat sinestezic cu mirosul cu mireasma de trifoi și de creasta cocoșului, fraza care îi produce un veritabil extaz fiind cea care face trimitere la Odisea lui Homer, de fapt ea nu există în romanul original în forma citată de Marcel Proust, cel care la relectura cărții nu reușește să o identifice în volum. Lectura induce o stare specială de lene, de lassitudine, de încetineală a minții, exact ca în poezia lui Tudor Arghezi Testament în care domnița leneșă, pe canapea, citește poeziile poetului care a debutat după vîrsta de 40 de ani cu Cuvintele potrivite, dar efectul esențial se referă la imboldul pe care mintea lectorului îl primește de la mintea celui care a scris textul, fiind citat cazul lui Emerson, care rareori scria ceva fără să recitească înainte câteva pagini din Dialogurile lui Platon. Lectura este acel îndemn de a descoperi în noi acele chei care să deschidă calea spre niște locașuri magice, în care, în absența cărților nu am putea să pătrundem, dar există pericolul real ca în loc să trezească viața personală a spiritului, lectura să tindă să i se substituie. Uneori, în paginile unui manuscris vechi, a unui in-folio din Olanda se găsește un secret bine ascuns, într-un loc la care se ajunge cu greu, spre fericirea totală a lectorului care face această descoperire, demersul fiind caracteristic mai mult istoricului, ce caută în paginile colbuite secvențe sau oameni din trecut. Pentru literat lucrurile sunt un pic diferite, cartea fiind un idol nemișcat  pe care îl adoră pentru el însuși. Un prozator italian, răsplătit de Facultatea de Litere cu titlul de Doctor Honoris Causa, declara în timpul unei conferințe că scriitorii sunt aidoma statuilor de piatră de pe insula Paștelui și cred că avea dreptate, este nevoie de un cult separat pentru Marcel Proust, Urmuz sau George Călinescu.

 Marii scriitori știu sau învață pe dinafară pasaje din cărțile altora, iar în text sunt citați Victor Hugo care învățase lungi pasaje din Tacit sau Justin, iar un poet ca Maeterlinck este indicat drept un mare bibliofil, descriind în zeci de pagini gravuri ale unor vechi ediții de opere ale lui Jakob Kats sau ale abatelui Sanderus, dar pot fi invocate și destule exemple din literatura română, cum ar fieseurile lui Alexandru Odobescu, de profesie istoric al artelor, sau Mihail Sadoveanu care învățase pe dinafară în perioada liceului integral tot romanul lui Gustave Flaubert, Doamna Bovary, iar poetul Adrian Păunescu putea recita ore în șir sute sau mii de poezii fără să obosească sau să uite măcar un singur vers.  El era cunoscut în mediu scriitoricesc ca fiind posesorul unei memorii de elefant. În general cărțile nu presupun o atitudine amabilă pe care o avem în fața unor prieteni, ele nu sunt pretențioase și nu ne solicită tot timpul atenția și nu ne punem diverse întrebări dacă am fost lipsiți de tact, dacă le-am plăcut sau dacă le-am produs o impresie bună. Ele sunt prietenii noștri tăcuți și îngăduitori și nu suferă de gelozie, ca oamenii.

 În minte a lui Marcel Proust celebra querellă sau ceartă dintre antici și moderni este tranșată elegant în favoarea primilor scriitorii cum se întâmpla și în cazul lui Hugo, cei mai iubiți scriitori ai acestuia fiind Horațiu, Ovidiu sau Molière, căci ce ar fi un autor romantic fără moderația clasicismului, în vreme ce Alphonse Daudet comenta texte scrise de Pascal, Montaigne, Diderot sau Tacit, autorul eseului observând că lectorii au mai curând un comportament apropiat de modelul acesta romantic, în vreme ce creatorii sunt mai apropiați de modelul clasic.

 În plus arta clasică mai are și avantajul de a fi déjà vintage, cum se spune azi, o tragedie a lui Racine sau un pasaj din Memoriile lui Saint-Simon având avantajul că nu se mai fac, emoționându-și lectorii ca niște blocuri de marmură care erau folosite pe vremuri și care acum nu mai pot fi descoperite în cariere sau exploatate. Paginile marilor scriitori, exemplificate cu câteva fragmente din tragediile lui Racine, îmbină frumusețea universală a fragmentului cu iscusința cu care aceștia manevrează limbajul, fiind comparate în textul eseului cu cupolele catedralei San Marco din Veneția, descrise și într-un episod din romanul său fluviu, În căutarea timpului pierdut, pe care autorul le-a văzut în realitate în timpul uneia dintre puținele sale excursii în străinătate. Efectuată împreună cu mama sa. Textul se încheie cu descrierea piațetei Leului de aur din fața catedralei astfel încât zilele de lectură nu sunt comparate cu flanarea pe marile bulevarde pariziene, imagine din eseul lui Walter Benjamin, ci cu hoinăreala prin Piazetta descrisă, iar Divina Comedie sau piesele lui Shakespeare îi evocă și ele parfumul unei roze sau briza discretă a mării. Cărțile, cum observa un lector subtil cum era Marcel Proust, se încarcă și ele de mediul în care au fost citite sau răsfoite, iar sinestezia citată nu face decât să stimuleze lectura, chiar dacă marele scriitor era și un bolnav, suferind din copilărie de astm bronșic, cel care avea să-l izoleze în celebra sa cameră cu pereți din plută.

       Câteva personaje din romanele sale chiar citesc, eroul său din A cote de chez Swann, În partea dinspre Swann, se declară încântat de câteva pagini de subțire bârfă intelectuală din jurnalul fraților Goncourt, pe care le citește într-un compartiment de tren, bunica lui are o autoare preferată, este vorba de doamna de Sevigne, pe care încearcă să i-o paseze micului Marcel, de fapt bunica din roman este cam același personaj cu mama lui Marcel Proust din realitate. În celebrul său chestionar, elevul de la liceul Condorcet din Paris, Marcel Proust, îi dădea drept poeți favoriți pe Charles Baudelaire și Alfred de Vigny în vreme ce prozatorii săi preferați erau Pierre Lotti, admirat la noi de regina Elysabeta, sau Anatole France, dar ceva mai târziu, la maturitate, va scrie în exercițiile sale de admirație cum le-ar fi numit Emil Cioran, despre alți autori, Gustave Flaubert, Stendhal, John Ruskin, Lev Tostoi sau Fiodor Dostoievski, Dante Gabriel Rossetti, sau Elisabeth Siddal, Senancour, Jules Renard și jurnalul său celebru, dar și spre fericirea noastră poeta Ana de Noailles, născută prințesă Brâncoveanu, cea pe care Octavian Goga o executa naționalist într-o poezie pentru că și-a trădat limba pentru cea franceză, cu care Marcel Proust a purtat o scurtă, dar vai, atât de frumoasă corespondență. Alte nume de scriitori preferați sunt Chateaubriand, frații Goncourt, preferata sa din literatura engleză fiind celebra autoare George Elliot, cea care îl mișca până la lacrimi când citea The Mill on the Floss, potrivit declarațiilor proprii, apropo, Salman Rushdie a creat un scandal monstru în Marea Britanie declarând într-un interviu televizat că nici măcar nu a citit romanul, încât, potrivit spuselor proprii a fost nevoit să-și repare greșeala citind romanul și descoperind în el o capodoperă a literaturii engleze. Niciodată nu este prea târziu în viață să ne întâlnim cu capodoperele literaturii clasice, cred ca aceasta este morala care poate fi trasă de aici.

 Nu pot să închei acest mic text introductiv fără să pun în evidență periodul proustian care a dat naștere celebrei fraze evantai despre care vorbesc mai toți comentatorii lui Marcel Proust și despre care doamna Irina Mavrodin mi-a vorbit în apartamentul domniei sale ca fiind asemănătoare cu zgomotul produs de un motor de tractor, așa cum afirmase în prefața de tip ars poetica a propriei ediții care s-ar fi vrut o integrală dar care a fost amânată de moartea autoarei. Nu se știe cine va continua munca de cercetare a doamnei Mavrodin, nu avem versiuni în limba română a romanului Jean Santeuil, considerat de criticii francezi un laborator al ciclului Căutării Timpului Pierdut, dar nici măcar nu s-au tradus măcar într-o ediție aleasă cu grijă miile de scrisori proustiene care constituie un laborator al operei sale, dat fiind faptul că autorul francez nu a lăsat un jurnal, în care pactul autobiografic despre care vorbește Phillipe Lejeune, să fie asumat pe deplin. Tot ce avem la dispoziție sunt aceste scrisori din care răsare figura omului discret, rafinat sau fin, și care nu dorește ca în biografia sa să se amestece diverși critici literari, vezi reacția dine seul său Contre Sainte-Beuve, cel care se transformă în victima sigură a săgeților polemice ale lui Proust.

Iulian Băicuș

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.