Reteaua Corect

Lorelai, fetita nascuta fara maini, scrie, picteaza, canta la orga cu picioarele

Scris de newsreporter in 09 aprilie 2013 la 14:39, in Arts. 42 vizualizari Intra in discutie TaguriAlberta Mosnegutu, lorelai, pictura, Targoviste shortlinkhttp://crct.ro/niz6

Puternica Alberta, minunea fara membre: abandonata la doua luni, multipremiata la 10 ani

Alberta Mosnegutu Alberta Mosnegutu
Sursa imagine: ziuanews.ro

Fetita sade in mijlocul dormitorului jos, pe covor, tastand laptopul cu degetele de la picioare. Scobitura talpii stangi face click pe mouse; talpa dreapta o tine intinsa, ca balerinele, la cativa centimetri deasupra tastaturii. Cele patru degete de la picioare tacane tastele perfect, la milimetru. Ar putea sa scrie asa si cu ochii inchisi. N-a gresit niciodata. Zambeste cu chipul scaldat in sudoare. E truda grea, dar ea nu recunoaste. Se munceste sa-i scrie un email de incurajare lui Florinel Enache, militarul roman mutilat in Afganistan. Isi trage sosetele rosii cu vacute, inainte sa-si verifice textul cu talpa dreapta: “D-le Florinel, sunt Lorelei o fetita de 10 ani din Targoviste. M-am nascut fara membrele superioare si fara fermur. Cu toate acestea, sunt o luptatoare. In ciuda infirmitatii mele scriu, desenez si cant la pian cu piciorul. Am castigat multe premii. De curand mi-am lansat primul meu volum de poezii, din care am sa-ti scriu o strofa din poezia mea preferata, Iubire de tara (...). D-le Florinel, a fi patriot inseamna a-ti iubi tara si neamul, cum ati facut si d-voastra. Pentru mine sunteti un simbol viu, marele erou de care are nevoie tanara generatie”.

De fapt, pe ea o cheama Alberta Mosnegutu. Lorelei e numele de scriitoare. Caci saptamana trecuta si-a lansat prima ei carte cu poezii si proza, “Zambet de inger”. Si s-a itit asa pe scena, in lauri si-n aplauze – ea, un trunchi umblator, amestecat prin marea de oameni normali cu maini si picioare. Ea, un mot pitic de carne infasurat in rochita. Si tot ea, fericita, leganandu-se pe doua jumatati de picioare, vorbind publicului despre patrie, ostasi si iubire. Asa s-a nascut Alberta, nu doar fara maini, ci si fara femur, jumatatea de sus a piciorului. Prea speriata, mama ei buna a abandonat-o in spital, dar la doua luni a salvat-o Viorica Parvan, asistent maternal. Ea o creste si azi. Genunchi Alberta n-are – ceea ce s-ar putea numi genunchi i-a crescut in burta, sub ovare. Boala ei se cheama sindrom plurimalformativ. Noaptea viseaza ca-i cresc aripi. Si e convinsa ca s-a nascut asa cu un rost. Dar asta-i alta poveste.  

“Love story” cu degetele de la picioare 
Inapoi, in dormitor. “Vreti sa va cant?”. Isi cauta singura negativul pe laptop, se ridica in picioare in fata sifonierului si ne canta cu foc, putin peltica, “Once upon a december”. Sunetele se insira unduios - normal, a facut cativa ani de canto. Apoi: “Mami, orga!”. Mama Viorica ii da o orga de plastic, ea si-o aseaza singura in fata, prinzand-o firesc intre talpi – nu vrea sa fie ajutata. Se pune din nou jos si ne canta “Love story” cu degetele de la picioare. Ar putea sa cante bine si la pian, doar ca n-are bani sa-si cumpere unul. 

E un mister cum a strans Alberta zeci de premii la concursuri de muzica, poezie si pictura, depasind sute de copii sanatosi. Picteaza cu pensula si culori la fel de usor cum tasteaza la laptop. Scrie cu pixul pe foaie intr-o caligrafie perfecta, stand culcata pe o parte. Doar ca n-o poate face prea mult cu talpa goala fiindca ii ingheata repede. “Si nu pot scrie bine nici cu ciorapi, este ca si cum ar scrie cineva cu manusi”, zice.  Merge la o scoala normala si are “foarte bine” pe linie. Stie sa deschida singura usa, cand cu nasul, cand cu obrazul. In banca nu se poate aseza, e prea inalta pentru ea. Sta pe un scaunel pliant din plastic adus de acasa, mic ca pentru papusi. Dar si picioarele ei sunt mici. De aia nici nu poate sa mearga prea mult, in cinci, zece minute oboseste si e musai sa se aseze. “Doamna invatatoare imi repeta mereu ca eu nu sunt un copil handicapat, ci un copil normal cu nevoi speciale”, isi nota Alberta la opt ani, in agenda ei personala. Acum, la zece ani, viseaza ca in scurt timp sa conduca o fundatie pentru copiii cu handicap. Pur si simplu vrea sa ajute. O intrebi de ce si raspunde simplu, cu nasul in vant: “Din iubire”.  

“...voi care nu aveti caiete si iubiti cartea”
A scris in cartea ei: “Cand mananc va pun pe toti la masa mea. Mananc incet, cu inghitituri mici si ma gandesc ca, odata cu mine, mananca un copil bolnav, un copil al strazii sau un batran neajutorat. Cand citesc sau scriu, zabovesc in fata foii albe si ma gandesc ca ati dori sa scrieti cu mine si voi, cei care nu aveti caiete si iubiti cartea. Cand dorm, va aduc pe toti in patul meu. Voi, cei care dormiti pe strada, in canale, pe scari de bloc”. Nu se odihneste niciodata. In timpul ei liber se chinuie sa o imblanzeasca pe Violeta, sora ei maternala de 13 ani, autista. Sta la colt langa usa si se leagana continuu, aratandu-si dintii ascutiti. Nu suporta s-o atingi. Si ea a fost abandonata, dar a luat-o tot mama Viorica, s-o creasca. A vrut o sora pentru Alberta. Violeta nu vorbeste, scoate doar sunete nearticulate, dar Alberta o iubeste oricum. Ii canta, o mangaie si se chinuie sa o invete sa-si spuna numele. Abia cand Violeta oboseste Alberta in sfarsit, are timp si pentru ea insasi. Il foloseste sa mediteze: “Rabdarea este o virtute. Virtute inseamna sa fii bun, drept si corect”. Acum si-a mai pus in gand un lucru: il va combate pe Stephen Hawking. “Voi demonstra cu o arma secreta ca exista Dumnezeu! Nu cum a zis el.... ca nu exista”. Numai ideea o innebuneste. Ea stie 100% ca Dumnezeu exista. “Stiu, fiindca eu, uneori, ma joc cu ingerul meu pazitor”, zice, firesc. “Poftim?”.

Dialog cu ingerul pazitor
“Da, am un inger al meu si vorbim in gand. Are o voce groasa, barbateasca. Imi cere sa cant si spune ca sunt una dintre vocile din corul de sus, din cer. De aceea am scris intr-o poezie ca eu sunt si in cer, si pe pamant. El imi spune cum sa scriu si ce sa scriu”. Si amuteste. Ii pare ca, fara sa vrea, a spus prea mult. Continua mama: “Sunt ca niste aparitii, ii vin numai atunci cand e foarte speriata de ceva. Prima data, mi-a spus ca ingerul i-a vorbit acum doi ani, intr-o zi cand eram in microbuz. Era sapte seara, s-a innoptat brusc si a venit o vijelie foarte mare. Era ca o minitornada, iar oamenii s-au speriat atat de tare, incat au inceput sa se roage. Ea era blocata de frica, n-a scos un cuvant. Apoi mi-a povestit ca auzise vocea aceea care ii spunea ca va ajunge cu bine acasa. Si i-a mai spus sa nu se sperie de felul in care arata caci a venit asa cu un scop pe lume. Si ca ea si-a ales sa fie asa”.

Prima data cand a paralizat-o frica atat de tare a fost in prima ei zi de gradinita. Imediat cum intrase in clasa si o vazusera cum e, niste gemeni sarisera pe ea, sa o stranga de gat. Voiau s-o ucida, nimeni n-a inteles de ce. De atunci, Alberta a refuzat gradinita. Si tot de atunci, mereu cand se emotioneaza transpira lac din cap pana-n picioare, ca si cum ar avea febra. Cat am stat de vorba a schimbat trei rochite. “Mami, te rog, frumos, ma mai schimbi o data? Si poti sa ma stergi la nas, te rog? Multumesc!”. E racita si tuseste politicos, aplecandu-se cu nasu-n talpi, cum a invatat-o mama. 

De curand are o noua problema. Trunchiul ei creste extrem de repede, iar micile picioare abia daca i-l mai pot sustine. Ca sa se poata deplasa in continuare i-ar trebui un carut inteligent facut pe comanda. Sa-i permita si mersul, dar cumva sa se si poata aseza pe el cand oboseste, ca pe un scaun. Dar cine sa i-l faca? Asa ceva nu gasesti in comert. “Trebuie sa fie ca un premergator”, zice Alberta. Stie ca premergatorul e pentru copii mici, dar nu-i e rusine sa o spuna. De fapt, nu-i e rusine de nimic. A invatat la 10 ani ceea ce altii nu invata nici la 80: “Dupa cum imi spune mama, eu sunt frumoasa si desteapta, iar daca se mai intampla sa cad uneori, nici o problema, ma ridic si merg mai departe, asta conteaza cel mai mult in viata”.

 

Sursa: Jurnalul National

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.