Titlu: Oamenii delfin
Autor: Torsten Krol
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2011
Traducere: Alexandru Macovei
336 pagini
Este interesant sa urmaresti cum o familie germana respectabila, in care manierele si protocolul sunt urmate cu sfintenie si care crede in idealul nazist – in masura in care indoctrinarea poate naste o credinta– ajunge sa fie nevoita sa supravietuiasca in jungla, prin ospitalitatea unui trib si cu ajutorul catorva coincidente fericite. in acest loc, in care lumea civilizata n-are niciun sens, cei patru “oameni delfin” – cu piele alba si par blond – isi dezvaluie slabiciunile sau puterea interioara.
Scriitura lui Krol este simpla si dinamica, iar pe alocuri de-a dreptul stralucitoare. Ceea ce m-a surprins in mod placut a fost stilul care se dezvolta odata cu personajul principal, Erich, care are si rol de narator. Daca la inceput ai impresia ca citesti relatarea unui copil de clasa a VI-a, treptat, textul devine din ce in ce mai serios, uneori chiar profund, iar maturizarea si cunoasterea, dobandite in urma aventurii terifiante in care Erich este implicat, se reflecta in stilul scrierii. Chiar daca prima parte este prezentata in modul naiv al unui copil care crede tot ce ii spune un adult, mai tarziu devine evident ca, incet, Erich invata sa gandeasca pentru sine si sa traga concluzii proprii analizand faptele. Astfel, descopera ca mama sa nu este femeia puternica ce parea a fi, ci un om inflexibil si slab care incearca sa se refugieze in credinta intr-un Dumnezeu de a carui existenta nici macar nu este convinsa. Klaus nu este in niciun caz printul pe cal alb venit sa se casatoreasca cu sotia fratelui sau decedat pentru a-i salva familia de la ruina, ci un impostor nerabdator sa-si asigure o familie de-a gata pentru a-si ascunde adevarata identitate patata de secretul murdar al crimelor naziste.
Mai mult, pe bookblog.ro.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.