Titlu: Enea ranit
Autor: Jeton Neziraj
Editura: Librarium Haemus
Anul aparitiei: 2009
Traducere: Kopi Kyçyku
50 pagini
Cum ar fi daca am privi Istoria de undeva de sus, din afara ei? Cum ar fi daca am vedea-o ca pe un domino, in care diferenta dintre azi si ieri s-ar narui in ciclicitatea timpului, in care diferentele dintre oameni ar fi inghitite de fricile comune? „Cand nu ma ia somnul noaptea, inainte sa-mi inchid ochii, iau si mananc o harta de istorie, cu putina apa, desigur … Cu putina apa, deoarece varfurile muntilor si deserturile imi irita gatul.” Asa deschide piesa Generalul, piesa care porneste de la un timp al lui Enea, mitic, si care totodata prezinta Omul de atunci si de acum, care isi schimba mastile, numele, dar care ramane mereu o marioneta in mainile Istoriei.
Neziraj creeaza un labirint al Timpului, al spatiului, si al personajelor, in care cititorul s-ar putea pierde in cautarea unui inteles. Spre deosebire de piesele de teatru clasice, Enea ranit nu mai este impartita in acte si scene, ci in ,,titluri scenice”, fiecare scena aratand un alt unghi, o alta poveste absurda a Istoriei.
Una dintre aceste scene este reprezentata de intalnirea dintre Enea si Avdullah B, pe un pamant necunoscut; unul vede desertul si marea, cu urme de sange, celalalt nu vede nimic; se intreaba reciproc daca nu cumva aici ar fi raiul, pentru ca dupa cateva replici, sa asemene acest loc cu iadul. La urma urmei, care e diferenta, pare a intreba din spatele cuvintelor cele doua personaje.
Mai mult, pe bookblog.ro.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.