Reteaua Corect
Petru Romosan

Aur sau pictura ? Sa investesti in arta

Scris de Petru Romosan in 08 martie 2015 la 11:30, in Arts. 33 vizualizari Intra in discutie Taguriarta, aur, pictura shortlinkhttp://crct.ro/nl4Z

Pana prin 1975, tablourile flamande si olandeze din secolul al XVII-lea, „secolul de aur” al lui Rubens si Rembrandt, se vindeau – desigur, exceptandu-i pe marii maestri, cu capodoperele lor – la cateva mii de euro de azi. Uneori chiar mai putin. Si se gaseau curent in vanzare cu sutele, cu miile in fiecare an. Mai ales in marile capitale ale comertului de arta de atunci, Paris si Londra. Azi, aceleasi tablouri se vand la sute de mii, la milioane de euro.

In 1971, ca urmare a catastrofei provocate economiei si vietii americane in general de razboiul din Vietnam, presedintele de atunci, Richard Nixon, a decis unilateral decuplarea dolarului de aur si a dat drumul matritelor de tiparit bani. Se renunta la o intelegere importanta, care dura din 1944, de la Conferinta de la Bretton Woods. Multi economisti, europeni mai ales, au prezis apocalipsa. Dar pana la urma nu s-a intamplat nimic. In 1973, totusi, s-a declansat prima mare criza a petrolului. Cresterea economica neintrerupta de dupa razboi a Vestului bogat a primit o mare lovitura. Dar initiativa revolutionara a lui Nixon si a echipei sale de consilieri s-a dovedit viabila si inaintemergatoare.

De atunci si pana azi, valoarea dolarului a fost indexata pe vitalitatea economiei americane, iar locul exemplar al aurului – care a ramas si el o valoare importanta de plasament si refugiu, dar o valoare intre altele – a fost luat de creatiile geniului uman : arta, cartea, creativitatea stiintifica si tehnologica etc. Locul lasat liber de aur a fost ocupat imediat de picturi si sculpturi din toate scolile si din toate epocile, de carti vechi si rare, de mobile scumpe, lucrate de mari ebenisti. Au fost reevaluate spectaculos tablourile olandeze, flamande, italiene, a fost redescoperit Art Nouveau-ul, Art Deco-ul, pictori impresionisti, expresionisti, cubisti, fovisti au atins cote inimaginabile, a fost revalorizata avangarda etc., etc. In anii care au urmat deciziei lui Richard Nixon de a renunta la etalonul-aur, investitia in arta a luat un avant nemaivazut si de o amploare necunoscuta pana atunci. Si lucrurile au continuat pana azi, cu suisuri si coborasuri, comertul de arta extinzandu-se mereu la piete si resurse noi – arta japoneza, arta lumii arabe, arta turca, arta rusa, arta chineza, arta indiana, a Americii de Sud, arta africana etc.

Cele mai mari colectii de arta sunt detinute inca de la inceputul secolului XX de familiile Rothschild, Rockefeller, Thyssen Bornemisza, de alte si alte mari familii americane aprovizionate candva de lordul Duveen, de mari familii britanice, franceze, germane, italiene. In urma cu cativa ani, Bill Gates si-a oferit o foarte importanta colectie de desene de Leonardo da Vinci – geniul lui Leonardo venea sa confirme geniul intreprinzator al lui Gates. Fiecare noua mare avere aparuta inseamna, in general, si constituirea unei noi colectii de arta. Qatarul si Emiratele isi fac propriile lor colectii. Un muzeu din Golf, de la Abu Dhabi, care se va deschide, poate, in sfarsit, in acest an, si care se va numi chiar „Luvru”, este ridicat cu consultanta directa de la Luvrul original. Azi, investitia in arta este considerata cea mai rentabila. Bineinteles, daca e facuta corect, dupa reguli, de cunoscatori reali, cu ajutorul negustorilor si expertilor profesionisti.

Exista cateva traficuri cunoscute de toata lumea : traficul de arme, traficul de droguri, traficul de carne vie, traficul de arta. Primele trei sunt controlate, impozitate, pedepsite, urmarite sever de state. Traficul de arta e aproape lasat la liber, pentru civili, caci e dificil de urmarit, dificil de impozitat, iar banii negri sunt plasati in importante opere de arta intr-o mare veselie. Traficul de arta pare sa fie la indemana oricui si, in plus, mai e considerat si nobil ! Tarile nordice au reglementat foarte putin circulatia operelor de arta, tarile sudice au legi foarte stufoase in materie. Paradoxal, cele mai multe nefacute se petrec acolo unde sunt in vigoare cele mai multe legi, in tarile sudice.

Ca si celelalte traficuri, si traficul de arta, deci comertul de arta, are partea sa sumbra. Cumparatorii, investitorii, colectionarii pot fi pacaliti, in mare, in doua feluri. Mai intai prin falsuri – ceea ce se petrece masiv azi in Romania – sau prin preturi prea mari, nejustificate, umflate. A doua pacaleala e mai sofisticata si mai greu de prevenit pentru ca e facuta de oameni mult mai inteligenti. Pacaleala cu falsuri o fac amatorii, partea cea mai de jos a comertului. Cealalta inselatorie o pot face cei deja versati in materie. La fel de bine te poti pacali cautand sa cumperi numai chilipiruri, lucruri cat mai ieftine. Pentru ca sunt mari sanse sa ramana pentru totdeauna ieftine...

In sfarsit, adevarata arta a colectionatului o stapanesc foarte putini. Sunt cei capabili sa vada in viitor, sa intuiasca in ce directie se vor duce modele, gusturile de maine. Marfa artistica poate sa aiba un trecut, poate sa aiba un prezent glorios dar un viitor incert sau sa nu aiba viitor deloc. Adevaratii profesionisti, dotati cu cultura si pregatire solide, sunt in stare de asemenea prognoze, anticipari – pentru ca stiu cum au venit si au trecut alte gusturi si alte mode. Incepatorii se descurca mai greu. Filosofia colectionarului narcisic „nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie”, frecventa printre noii imbogatiti de la noi, isi are limitele ei evidente.

Pana in 2001, investitiile in arta romaneasca, ca toata economia de tranzitie, au baltit, au fost destul de mediocre. Cativa vizionari – colectionarii Adrian Zdrobis si regretatul Ovidiu Popescu, de exemplu – au reusit sa-si formeze colectii fabuloase la preturi mai mult decat corecte. Cel care a introdus „competitia”, concursul intre coectionari a fost prim-ministrul din acea perioada, Adrian Nastase. Intre 2001 si 2004, aproape toti anticarii, plus cei improvizati, „pe picior”, au lucrat cu toate motoarele turate aproape numai pentru Adrian Nastase. Ceilalti colectionari si-au facut loc cu greu, cu riscuri, pe langa „elefantul”, „imparatul” Nastase, care era capabil sa cumpere tot ce aveau mai interesant toti negustorii si colectionarii. Disponibilitatile lui de cash pareau nelimitate. In orice caz, aceasta era legenda aflata in circulatie. Daca Adrian Nastase ar fi castigat prezidentialele in decembrie 2004, e de presupus ca toate buticurile de antichitati ar fi capatat patalamaua de „furnizor al casei... prezidentiale”. N-a fost sa fie !

Incepand cu 2005, au aparut alti si alti colectionari. Bineinteles, nu toti banii investiti in arta dupa 2001 provin din marea coruptie. Exista si afaceri facute in respectul legii. Sau ar trebui sa existe ! Si mai exista colectionarii traditionali : medici, avocati, militari, ingineri. Sumele platite incepind cu 2003-2004 pentru primii 20-30 de pictori si sculptori romani au depasit de departe toate asteptarile colectionarilor de moda veche. Preturile s-au aliniat la cele din tarile Europei Centrale si de Est. Au fost cumparate cateva colectii intregi cu bani proveniti din afacerile IT, cel mai probabil si din cele cunoscute azi sub numele de Microsoft si EADS. Au aparut deodata, din neant, insi capabili sa cumpere dintr-un foc cateva sute de tablouri si sculpturi scumpe. Scoala romaneasca, dar si scoli straine. Muzeele au saracit incredibil. Conditiile in care cateva mari colectii au fost retrocedate de muzee au ramas in ceata.

E greu sa castigi multi bani, dar e si mai greu sa-i pastrezi ! Multe din colectiile – impresionante – facute dupa 2001, ca si averile din care au fost cumparate nu vor rezista asaltului recent al justitiei. Multi „colectionari” vor ajunge, foarte probabil, la puscarie. Colectiile lor au inceput deja sa se vanda la disperare, la preturi foarte interesante. Dar lichiditatile lipsesc, banii sunt blocati de spaima. Climatul nu e propice in acest moment colectionatului...

Dupa 25 de ani de tranzitie, cataloagele stiintifice, raisonnés lipsesc ca in ianuarie 1990. Expertii competenti sunt chiar mai rari. Muzeele au o viata paralela, conectate cum sunt la bugetul de stat si putin la administratia locala, si sunt total indiferente la miscarea comerciala a artei. Asta ca institutii. Ele nici nu stiu ca tocmai muzeele ar trebui sa scoata macar un catalog stiintific al unui artist important sau local. Muzeul din Iasi s-ar putea preocupa, de pilda, de un catalog al unui artist moldovean, Constantin D. Stahi. Muzeul din Constanta ar putea face cataloage cu artistii din Dobrogea. Cel din Cluj ar putea scoate cataloagele lui Aurel Ciupe, Theodor Harsia sau Tasso Marchini. Si tot asa pentru muzeele din Brasov, Baia Mare, Timisoara, Arad. Craiova, prin Paul Rezeanu in principal, a scos o serie de carti foarte utile despre creatia din Oltenia.

In schimb, pe unii muzeografi si directori de muzeu platiti din banul public ii regasim in cataloagele de licitatii ca experti. O fi legal ? Nu o fi vreo incompatibilitate la mijloc ? In Franta, muzeografii de la Luvru si de la celelalte muzee din reteaua publica nationala au interdictia expresa de a se implica in comertul de arta. Situatia se regaseste si in alte tari europene. Dar nimic nu-i impiedica sa intocmeasca minunate cataloage pentru cei mai importanti artisti. Nu poti sa nu te intrebi ce lasa in urma lor, dupa zeci de ani de activitate in muzeele noastre nationale, oameni care s-au pregatit pentru studiu si cercetare si care au organizat doar cateva expozitii in viata lor. Si asemenea intrebari devin de neocolit, presante, caci, din pricina atator lipsuri si amatorisme, imparteala facuta in ultimii 25 de ani risca sa semene prea de tot cu imparteala frauduloasa de pamanturi, case si paduri. Operele de arta constituie totusi, poate, cel mai pretios patrimoniu, cu multiple sarcini – identitare, de educatie si plasament valoric major –, de unde si preocuparea de a nu-l abandona cu totul bisnitarilor si penalilor nationali.

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.