Reteaua Corect

Asumarea lui Eminescu, fără jelanii și edulcorări

Scris de newsreporter in 16 ianuarie 2018 la 10:16, in Arts. 320 vizualizari Intra in discutie Taguriflux.md, interviu, mihai eminescu, nae georgescu shortlinkhttp://crct.ro/ns6x

Cu prilejul zilei de naștere a lui Mihai Eminescu redacția flux.md i-a adresat câteva întrebări cunoscutului eminescolog de la București domnului profesor Nae Georgescu.

Redacția Flux: Imaginea edulcorată a unui Eminescu visător, pe care o cunoaștem din școală, este rodul unui soi de naivitate a autorilor de manuale sau face parte dintr-un plan de deturnare a imaginii unui gânditor politic perfect lucid?

Nae Georgescu: Nici – nici…Cred că Dvs. veniți din zona științelor comunicării, acelea care se dispensează de context și văd totul în alb-negru…Eminescu este un model pedagogic național, asta e tot, așa a fost gândit și propus tinerilor. Luați, de pildă, imaginile plastice sau poetice ale fiorosului Ahile din „Iliada”: este ca un semizeu tânăr, știind că va muri tânăr, trăind tragicul destinului – nicăieri, în aceste imagini, nu sunt grămezi de mușchi pe brațele sau pe picioarele sale. Ce-ar trebui să știe tinerii noștri despre eroul reprezentativ al nostru, despre cel care li se propune ca model, ca aspirație spre simțire românească, spre creație? Că a fost dat afară din presă la 33 de ani, declarat bolnav psihic și, în consecință, în neputința de a exercita vreo funcție publică, sau poate că a murit lovit la cap cu o piatră de un nebun într-un ospiciu, ori că după moartea sa poeziile postume au fost primite mai întâi cu oprobii intrând abia târziu, una câte una, în conștiința publică? Ar fi trebuit, poate, să i se numere bubele de pe picioare, bolile, perii de pe brațe și de pe umeri, să se arată că era un om scund, un fel de piticanie ceva mai săltată, cu părul negru ca pana corbului (de unde unii „biografi” ai săi au dedus că în „Cugetările sărmanului Dionis” ca la el acasă). Să fin serioși! G. Bogdan-Duică spunea, prin anii 30 ai secolului al XX-lea, că a face așa ceva ar fi egal cu a scormoni excrementele unui sfânt. Tânărul Eminescu din desenele puse pe caietele elevilor, din desenele puse în manuale, din cele câteva rânduri de prezentare către tineri – este un simbol, și imaginea lui a fost gestionată foarte bine.
A, că această imagine „migrează” din manuale și începe a umple și vizualul adulților? E treaba lor, nu a copiilor sau nepoților lor, ei să se informeze, să-și continue școala. În loc să facă asta, cei mai mulți se plâng că lor nu li s-a spus așa ceva în timpul școlii.

Flux: Celebrul critic literar G. Călinescu are o definiție arhicunoscută despre Eminescu: “Viața lui se confundă cu opera sa. Eminescu nu are altă biografie!” Să fie vorba aici despre o figură de stil sau despre o încercare de a ascunde în spatele operei adevărata biografie nu doar a poetului, ci și a publicistului politic?

Nae Georgescu: Iarăși nici – nici, și mă îngrijorează de-a dreptul felul cum faceți dilemele. De data asta aș zice chiar „și – și” . Chestiunea este: ce înțelegeți prin biografie? Ține ea (numai) de viața ca viață, de bios , cum transpiră omul, adică, la ce ore mănâncă, ce-l doare, cum se îmbracă? Există o viață a ta, privată, intimă – și o viață publică, a forului. Orice corp, în fizică, are o umbră și o penumbră. ”Și când propria ta viață singur n-o știi pe de rost”, versul eminescian cunoscut, ne spune asta. Există o viață politică a cuiva, una socială, una psihologică, una de relații (relația, privită în sine, aristotelician, este chiar altceva decât viață). Eminescu a trăit în basorelieful lumii sale, a avut prieteni, dușmani, a iubit (și a fost iubit). Cu „viețile” noastre nu se face istorie: personalitatea, iată ce contează. Goethe zice. „Spun popoare, sclavii, regi ? Că din toate câte-avem / Numai personalitatea / Este binele suprem.” Viețile noastre pot face cel mult febra istoriei, momentul 1907 de pildă – dar istoria este modelată de personalități. Or, personalitatea înseamnă tocmai mască, de la persona latinesc – opus sincerității: un om sincer este om fără fard, de la sine cera, fără ceară, tot latinesc. Ce alegeți de aici? Personalitățile nu au „viață” – ci operă: victorii, legi, ctitorii, cărți, etc. Din punctul meu de vedere (acesta), Eminescu n-a avut „viață” – ci, ca personalitate, a avut operă. Restul, cade în simbolistică. Viața romanțată a unei personalități, oricare ar fi ea, este un roman cu o intenție clară, a autorului, cu ce a dorit autorul să simbolizeze în ea, etc. Cel mai simplu este să luăm viața ca operă, pentru că este palpabil, stăm pe terenul ferm al creației, din ea putem sonda oriunde, mai adânc ori mai la suprafață.

Flux: Eminescofobia atât de virulentă de după 1989 este rodul unei improvizații de iconoclaști dornici să epateze sau continuarea unei linii începute încă în timpul vieții lui?

Nae Georgescu: Nu văd prea limpede această „eminescofobie” pe care o declarați. Sunt niște tineri/bătrâni care au avut acces la butoane, care au crezut că totul e comunicare, care, care… De la părintele Grama (1892) încoace au fost tot timpul oameni care n-au simpatizat cu Eminescu (opera, omul) – și vor mai fi, probabil. S-a vorbit chiar de „Galaxia Grama” (D. R. Popescu). Și ei există – deci vor să epateze, cum ziceți Dvs., sunt, poate, obosiți de șabloanele pe care le tot parcurg, poate că nu le place limba noastră și găsesc prilejul să se răzbune pe el… Cine știe ce-i mână?! Aici e numai viață, totul fojgăie de vegetal, de epidermic. Ce avem noi de-a face cu asta? Nu viața lui Eminescu îi reduce la tăcere – ci opera lui.

Flux: Eminescolatria e prezentă și ea în spațiul public de pe ambele maluri ale Prutului. Unii poeți de maximă notorietate, ca regretații Adrian Păunescu și Grigore Vieru, au ajuns să-l divinizeze într-un stil tipic ateismului cultural. Nu găsiți pernicioase și excesive astfel de exerciții de adorație?

Nae Georgescu: „Eminescolatrie” este un cuvânt lansat pe piața culturală și susținut (întreținut) de dl. Acad. Eugen Simion – din dorința de a oferi un antonim termenului dvs. de mai sus, și pentru a face, și dânsul, dileme. Sufixul este nepotrivit în limba română, pentru că aduce a lătrat. Ar trebui ceva cu idolatrie, adorația idolilor, dar nici acesta nu se leagă bine în românește de numele lui Eminescu. Cum să-i zicem ca să existe: Eminescoidolatrie? Nu merge. De altfel, eu nu văd idolatri în jurul lui Eminescu. A iubi, a adora – pentru omul care nu are mereu cuvintele la el, cum se spune, poate fi exprimat excesiv prin interjecții. Să nu-mi spuneți, însă, că cei care-i „înjură” pe „eminescofobi” sunt idolatri lui Eminescu, pentru că nu e logic și nici funcțional… Și fac pariu că așa ați intenționat să mă faceți să gândesc. Să avem proprietatea termenilor. Fobie vine din grecește și e o stare psihologică: claustrofobie, acrofobie, agorafobie. Se zice și xeno-fob, xenofobie. Asta vine tot din grecește, dar nu din cuvinte, s-a instituit expresia, apoi chiar instituția. Practic, era așa: xenoi erau străinii care veneau într-o cetate. Să nu credeți că avea cineva ceva cu ei: grecii erau dornici de cunoștințe noi. Dar acești xenoi/străini erau așteptați la porțile cetății de fel de fel de cetățeni dinăuntru care se ofereau, contra cost, să-i plimbe prin năuntru, să le arate mărfurile, hanurile cele mai bune, etc. Acești cetățeni de la porțile cetății erau numiți proxenoi, apoi proceneți. Găndiți-vă ce longevitate are termenul dacă funcționează și astăzi. Or, xenofobia, de către proxeneți a fost determinată, cetățenii nu-i urau pe străini/xenoi, și pe proxeneții proprii care le vindeau, practic, cetatea pe pungi de arginți. După cum vedeți, nu ține de cuvinte – ci de context, chiar de instituții.

Flux: Printre calificativele denigratoare care au fost aruncate în obrazul lui Eminescu a fost și cel de proto-legionar. Iar Constantin Papanace, unul dintre cei mai de seamă legionari din exil, îl numea pe Eminescu chiar în titlul unui studiu publicat încă în 1951 ”un mare precursor al legionarismului românesc”. E un prilej de ocară această apreciere sau dimpotrivă?

Nae Georgescu: Nu vă impacientați, toate partidele politice de la noi s-a revendicat din Eminescu, până și comuniștii…Măcar de-ar fi păstrat preceptele eminesciene, fie liberalii de după 1900, fie mai târziu țărăniștii ori liberalii, dar toți luau cam cu penseta din ideile lui cam cele convenea. Eminescu, însă, respecta statul cu instituțiile lui; atentatorii, nihiliștii, aceștia bat mai degrabă spre sfera semantică a terorii…

Flux: Fatidica zi de 28 iunie 1883, zi în care Eminescu a fost săltat de către poliție de la Băile Mitrașevski, băgat în cămașă de forță, și cărat la Spitalul ”Caritatea”. Și totuși, în acel moment avea Eminescu revolver asupra lui sau nu?

Nae Georgescu: Da, avea. Stă scris și în manuscrisele sale. Se știe că i l-a arătat lui Creangă, la Iași, că a dormit cu el sub pernă. Nu era neobișnuit: multă lume purta pistol în epocă. Au fost ingerințe împotriva ziariștilor la alegerile din mai 1883, Eminescu avea motive să poarte pistol și pentru că ieșiseră din închisoare, fiind grațiați, doi dintre insurgenții de la 1880 pentru condamnarea cărora el însuși luptase insistent prin presă. AVEA PISTOL.

Flux: Eminescu este văzut deseori ca prilej de jelanie, de tânguire, ca o confirmare în plus a unei lecturi primitive a Mioriței. Această predilecție de a ne vedea pe noi înșine ca pe niște năpăstuiți ai sorții, ca pe niște victime inocente ale altor neamuri haine oare nu ne îndreaptă spre o grilă de lectură defetistă nu doar a ”cazului Eminescu”, ci și a întregii noastre istorii?

Nae Georgescu: Da, trebuie schimbată viziunea. Totuși, cine-l citește pe Eminescu nu se poate să nu se pătrundă de puterea, de robustețea operei sale. Doar cine urmărește penumbrele, agațamentele vieții sale, biologia din viața sa – acela se mioritizează singur.

Intra in discutie:
Pentru a putea intra in discutie trebuie sa fii autentificat ca utilizator CorectNews.
Daca nu ai cont, da click aici. Daca ai deja cont, da click aici.

Twitter is down for the moment!

CorectBusinessbeta

Afla tot despre business din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectPoliticsbeta

Afla tot despre politica in cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSocialbeta

Afla tot despre societate in cele 8 sectiuni ale site-ului AICI

CorectScITbeta

Afla tot despre stiinta din cele 5 sectiuni ale site-ului AICI

CorectSportsbeta

Afla tot despre sport din cele 9 sectiuni ale site-ului AICI

CorectLifestylebeta

Afla tot despre felul de trai din cele 7 sectiuni ale site-ului AICI

CorectArtsbeta

Afla tot despre arta in cele 6 sectiuni ale site-ului AICI

CorectDiasporabeta

Afla tot despre diaspora din cele 4 sectiuni ale site-ului AICI

CorectBooks »

Cumpara carti digitale la un pret mult mai bun decat cele clasice!

CorectBazaar »

Schimbi, vinzi si cumperi orice

Urmareste-ne pe:

© Copyright Corect 2010. Toate drepturile rezervate.